Ieremia 1

1 Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia, unul din preoţii din Anatot, din ţara lui Beniamin.

CUVINTELE LUI IEREMIA. Introducere cea mai uzuală a cărţilor profetice este cuvântul Domnului a vorbit, etc. (Ezechiel 1,3; Osea 1,1; Ioel 1,1, etc.). LXX începe cu expresia, Cuvântul lui Dumnezeu ce a fost vorbit lui Ieremia. Unii comentatori evrei sunt de părere că a fost folosită introducerea mai scurtă ebraică deoarece nu prezintă numai profeţii, ci cuprinde şi material privitor la viaţa personală a lui Ieremia (vezi Amos 1,1).

HILCHIA. Desigur marele preot cu acelaşi nume şi care a ieşit în evidenţă prin găsirea cărţii legii (2Regi 22,8). Faptul că tatăl lui Ieremia era din Anatot, îl identifică în mod cert ca aparţinând la urmaşii lui Abiatar, care fusese scos din preoţie pe vremea lui Solomon (1Regi 2,26.27.35).

DIN PREOŢII. Ieremia era preot din naştere şi profet printr-o chemare divină specială, ca şi alţi profeţi (vezi Ezechiel 1,3; Zaharia 1,4; comp. p. 1085).

ANATOT. Una din cele patru cetăţi din Beniamin hotărâtă urmaşilor lui Aaron (vezi Iosua 21,17.18), cam la 4 km. la nord-est de Ierusalim, imediat în spatele Muntelui Măslinilor.

2 Cuvântul Domnului i-a vorbit pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda, în al treisprezecelea an al domniei lui,

AL TREISPREZECELEA AN. Care este 628/27 î. Hr. presupunând ca Ieremia socotea anii începând de toamna; era 627/26 daca îi socotea începând cu primavara asa cum sustin unii. Ambele date sunt calculate de la moartea lui Iosia în 609.

3 şi pe vremea lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până la sfârşitul anului al unsprezecelea al lui Zedechia, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda, până pe vremea când a fost dus Ierusalimul în robie, în luna a cincea.

ÎN AL TREISPREZECELEA AN. Adică 586 î.Hr. (vezi Vol. II, p. 97, 98). Ultima captivitate a început în a cincia lună iudaică a aceluiaşi an. Întrucât activitatea profetică a lui Ieremia se continuă dincolo de punctul acesta (vezi p. 19) lucrarea profetului s-a întins pe o perioadă de mai bine de 40 de ani.

4 „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

MI-A VORBIT. Sau A venit la mine. În mod evident primul capitol este rânduit ca o introducere a autorului la întreaga carte. În el, de la bun început, Ieremia îşi prezintă împuternicirile de profet al lui Dumnezeu. Această chemare o avea nu prin alegere omenească, ci în virtutea unei însărcinări direct de la Dumnezeu. Sentimentul adânc al chemării divine era forţa care-l mâna în activitatea sa, sprijinul şi tăria lui în clipele de descurajare împotriva ostilităţii neamului său.

5 „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem proroc al neamurilor.”

MAI ÎNAINTE CA SĂ TE FI ÎNTOCMIT. Chiar mai înainte ca Ieremia să se fi născut fusese hotărât să îndeplinească slujba de profet. La fel, fiecărui om Dumnezeu i-a precizat un loc al datoriei şi al răspunderii în marele Său plan (vezi PK 536; COL 326, 327).

TE PUSESEM DEOPARTE. Sau Te-am sfinţit. Cuvântul ebraic qadash, care, în forma în care este găsit aici, ar putea fi tradus prin declarat sacru (sau dedicat) (vezi Geneza 2,3). Dumnezeu a pus deoparte pe Ieremia pentru a fi folosit în mod special. El l-a deosebit pentru lucrarea Sa aparte, profetică.

TE FĂCUSEM. Sau Te-am rânduit. Ebr. nathan, a da, folosit cu sensul de a hotărî. O alegere asemănătoare înainte de naştere a fost făcută în ce priveşte Ioan Botezătorul (Luca 1,15). Ieremia ar fi putut să refuze de a se supune chemării divine. Toţi oamenii sunt înzestraţi la naştere cu anumite posibilităţi, dar cade în răspunderea lor să-şi dezvolte aceste posibilităţi pe deplin. Locul anumit hotărât nouă în viaţă este determinat de destoiniciile noastre (Ed 267). Noi trebuie să descoperim care este acest loc şi să căutăm să îndeplinim scopul şi planul lui Dumnezeu cu noi.

PROOROC. Prooroc sau profet este acela care primeşte direct de la Dumnezeu descoperiri care să fie vestite altora. El nu este în primul rând un povestitor, sau prezicător. Mai degrabă el este un glas sau un interpret pentru Dumnezeu. Descoperirea pe care o primeşte profetul poate să se refere sau poate să nu se refere la viitor.

NEAMURI. Cuvântul ebraic goyim, se traduce prin păgâni, sau neamuri idolatre. Ieremia urma să fie solul lui Dumnezeu nu numai pentru Iuda, ci şi pentru neamurile idolatre dimprejur.

6 Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.”

AH! DOAMNE, DUMNEZEULE! Literal Vai! Doamne, Iehova! (vezi Vol. I, p. 35, 170-173). Tânărul s-a tras îngrozit înapoi de la gândul de a fi profet. L-a cuprins un simţământ al nevredniciei, şi fiinţa sa s-a dat în spate de la o sarcină în care el ar fi ieşit din mersul obişnuit al semenilor din generaţia sa. După cum este evident şi din amara lui tânguire din timpul activităţii lui de mai târziu (cap. 15,10) el se temea de duşmănia oamenilor.

EU NU ŞTIU SĂ VORBESC. Sau Nu pot să vorbesc. Ieremia obiecta că îi lipseşte elocvenţa care să-l califice pentru slujba profetică. Un profet trebuia să vorbească atât oamenilor mari cât şi mulţimilor. Cum ar putea el, lipsit de talentul oratoric, să câştige atenţia oamenilor sau să-i câştige la Dumnezeu (vezi Exod 3,11; 4,10)? El simţea că n-ar putea să-şi înveşmânteze soliile într-un limbaj potrivit.

COPIL. Ebr. na’ar, un tânăr (vezi Geneza 41,12; Exod 33,11). Judecând după lungimea activităţii sale, se pare că Ieremia să fi fost sub 25 de ani, poate numai de 18 sau 20 de ani. Na’ar este folosit în alte părţi pentru a însemna adulţi tineri (vezi Geneza 41,12; 1Regi 3,7).

7 Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci.

NU ZICE. Dumnezeu refuză să primească scuzele profetului şi răspunde cu o categorică afirmare a voinţei Sale. Atunci când porunceşte Dumnezeu, gândurile cu privire la sine nu-şi mai au locul. Nu mai rămâne decât o singură datorie – datoria simplei ascultări. Ieremia trebuie să se ducă oriunde şi la oricine alegea Dumnezeu să-l trimită, fie împăraţi idolatri, preoţi corupţi, profeţi mincinoşi, judecători nedrepţi – la oameni de orice rang, oricât de supuşi sau de puternici. Ieremia spusese, Nu ştiu să vorbesc. Dumnezeu a răspuns, Tu va trebui să vorbeşti orice îşi poruncesc Eu. Dumnezeu urma să-l califice pentru tot ce el ar fi fost chemat să facă (vezi Exod 4,1-12; Matei 10,18.19).

8 Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap – zice Domnul.”

EU SUNT CU TINE. Dumnezeu a făgăduit să sprijine şi să ocrotească pe profetul Său. Conştiinţa că Dumnezeu era cu el a ridicat pe Ieremia deasupra timidităţii şi temerii sale şi l-a făcut de neînvins. El a fost asaltat de mulţi duşmani puternici şi adesea s-a găsit în primejdia cea mai mare din pricina învăţăturilor sale nepopulare şi a necruţătoarei sale osândiri a nelegiuirii; însă această făgăduinţă, repetată cel puţin de două ori (cap. 1,19; 15,20), trebuie să fi fost pentru el un izvor nemaipomenit de tărie şi mângâiere. La fel făgăduinţa cea mult cuprinzătoare a lui Isus. Eu sunt cu voi în toate zilele (Matei 28,18-20), a dat curaj şi putere creştinilor care au căutat să se supună marii însărcinări evanghelice.

9 Apoi Domnul Şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta.

MI-A ATINS GURA. După chemarea profetului, a venit acest act solemn al consacrării, simbolizând revărsarea de noi puteri ale gândirii şi ale exprimării. În felul acesta atingându-i-se buzele (vezi Isaia 6,6.7), Ieremia era asigurat că nu poate fi nici o îndoială cu privire la solia sa. El avea să meargă înainte rostind cuvintele puse de Spiritul lui Dumnezeu în inima lui (vezi Ieremia 5,14; 15,16 comp. Isaia 51,16; 59,21; Matei 10,20; 2Petru 1,21).

10 Iată, astăzi te pun peste neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.”

PESTE NEAMURI. Profetul era învestit cu autoritate de reprezentant al lui Dumnezeu. Cuvântul tradus prin pun, când apare în forma în care îl găsim aici, înseamnă a face pe cineva supraveghetor, un mai mare, sau un dregător (vezi Geneza 39,4.5; Numeri 1,50; 2Regi 25,23). Ieremia era desemnat ca un trimis al lui Dumnezeu cu autoritate având să dea în ştire gândurile lui Dumnezeu cu privire la neamuri. Cuvântul urma să fie cuvântul lui Dumnezeu (vezi Isaia 55,10.11).

SĂ SMULGI. Sau să dezrădăcinezi. Profetul care dă în ştire gândurile lui Dumnezeu este înfăţişat ca el însuşi săvârşindu-le (vezi Ieremia 5,14; Isaia 6,10; Ezechiel 43,3). Lucrarea lui Ieremia avea să aibă o îndoită natură – distructivă şi constructivă. Metaforele din Ieremia 1,10 sunt luate din arhitectură şi din agricultură. Patru vorbe exprimă fraza distructivă a pedepselor, iar două vestesc planul lui Dumnezeu de a restatornici şi tămădui. Cartea lui Ieremia este un comentariu al acestor afirmaţii.

11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.”

TOIAG DE MIGDAL. Sau Pom de migdal. Ebr. Shaqued, de la rădăcina shaqad, a sta treaz. Migdalul îşi trage numele de la faptul că e cel dintâi pom care se trezeşte la viaţă primăvara. El înfloreşte în Palestina încă în ianuarie.

12 Şi Domnul mi-a zis: „Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca să-l împlinesc.”

EU VEGHEZ. De la ebr. Shaqad(vezi v. 11). În v. 11 şi 12 avem de-a face un interesant joc de cuvinte. Ce urmează este o încercare de a reda această formă literară, Văd ramurile unui pom treaz... Bine ai văzut, căci Eu stau treaz asupra cuvântului Meu, ca să-l împlinesc, sau eu văd toiagul unui pom veghetor... căci Eu veghez asupra cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.

13 Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un cazan clocotind dinspre miazănoapte.”

CAZAN. Ebr. Sir, un vas de gospodărie folosit pentru a pregăti mâncare (vezi 2Regi 4,38) şi pentru spălat (Psalmi 60,8). Această a doua viziune era un simbol al cuvântului asupra căruia Dumnezeu veghea să se împlinească şi dezvăluia calea pe care va împlini acest cuvânt. Tabloul este cel al unui cazan, aşezat pe un foc în care se suflă spre a arde puternic, de unde un cazan clocotind (vezi Iov 41,20).

DINSPRE MIAZĂNOAPTE. După cum se vede cazanul era înfăţişat ca aplecat pe o parte şi înclinându-se dinspre miazănoapte, cu gura gata să verse conţinutul lui în clocote spre miazăzi asupra ţării lui Iuda.

14 Şi Domnul mi-a zis: „De la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării.

DE LA MIAZĂNOAPTE. Vezi cap. 4,6; comp. Ezechiel 26,7. Deşi Babilonul era la răsăritul Iudeii, drumurile militare şi căile de invadare a Palestinei ajungeau la Palestina dinspre miazănoapte. Era cu neputinţă pentru oştiri să străbată pustiul de-a dreptul dinspre răsăritul Palestinei. De aceea evreii deseori se referă la Babilon în legătură cu miazănoaptea. Direcţia se referă nu la locul de reşedinţă al invadatorului, ci la drumul pe care îl va urma la intrarea în ţară, căci invadatorii din răsărit cât şi cei din nord veneau dinspre nord. Prinşii de război se spunea că erau duşi în ţara de la miazănoapte, şi de acolo urma ca Domnul să-i readucă (vezi Ieremia 3,18; 23,8; 31,8; Zaharia 2,6).

NENOROCIREA. Literal răul acela pe care cu multă vreme înainte în preziseseră profeţii (vezi Mica 3,12). Cuvântul ebraic pentru nenorocire ra’ah nu se referă întotdeauna la săvârşirea de rele morale. De obicei este folosit pentru a descrie tulburări, nenorociri, calamităţi.

15 Căci iată, voi chema toate popoarele împărăţiilor de la miazănoapte, zice Domnul; ele vor veni şi îşi vor aşeza fiecare scaunul de domnie la intrarea porţilor Ierusalimului, împotriva tuturor zidurilor lui de jur împrejur şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda.

VOI CHEMA. Mai degrabă, chem. Construcţia ebraică înfăţişează acţiunea ca fiind în curs de împlinire.

ÎMPĂRĂŢIILE DE LA MIAZĂNOAPTE. Vezi v. 14. Triburile sau clanurile ce alcătuiau împărăţia invadatorului nordic (vezi cap. 25,9). Pasajul ar putea fi tradus familiile, anume împărăţiile de la miazănoapte. Rostul pluralului este acela de a accentua tabloul nenorocirii ce venea.

INTRAREA PORŢIILOR. Poarta unei cetăţi orientale era de obicei în locul unde se împărţea dreptatea (vezi Geneza 19,1; Iosua 20,4; Iov 29,7). Conducătorii vrăjmaşilor cuceritori urma să-şi aşeze scaunele puterii lor la porţile Ierusalimului (Ieremia 39,3–5 comp. cap. 43,9.10).

16 Îmi voi rosti judecăţile împotriva lor, din pricina întregii lor răutăţi, pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei şi s-au închinat înaintea lucrării mâinilor lor.

ÎMPOTRIVA LOR. Păcatele amintite în mod deosebit se evidenţiaseră în timpul relei domnii a lui Manase (vezi 2Cronici 33,1-7).

17 Dar tu încinge-ţi coapsele, scoală-te şi spune-le tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, ca nu cumva să te fac să tremuri înaintea lor.

ÎNCINGE-ŢI COAPSELE. Metafora este luată din obiceiul răsăritean de a se strânge cu o cingătoare veşmintele lungi şi uşoare când oamenii se pregăteau de drum sau de lucru (vezi 1Regi 1,14.46; 2Regi 4,29; 9,1; vezi comentariul la Psalmi 65,6). Ieremia avea să se pregătească în mod temeinic pentru sarcina sa (vezi Luca 12,35; 1Petru 1,13). El urma să exprime deschis şi neînfricat orice solie pe care i-o dădea Dumnezeu.

SĂ TREMURI. Repetarea îndemnului de a avea curaj arată timiditatea firească a tânărului profet (vezi 1Timotei 4,12; 6,13; 2Timotei 2,3). Dar mai este şi o aluzie că Ieremia va avea să întâmpine o mare împotrivire în lucrarea sa.

18 Iată că în ziua aceasta te fac o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de aramă împotriva întregii ţări, împotriva împăraţilor lui Iuda, împotriva căpeteniilor lui, împotriva preoţilor lui şi împotriva poporului ţării.

TE FAC. Sau Eu Te-am făcut. Eu stă în contrast cu tu din v. 17. În ebraică ambele pronume sunt accentuate. Profetul era neînfricat în a-şi face puterea, şi Dumnezeu era gata să-Şi facă partea acordând ocrotirea şi puterea cerută.

O CETATE ÎNTĂRITĂ. Un simbol al tăriei şi invincibilităţii.

19 Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul.”

EU SUNT CU TINE. Ieremia era avertizat că săvârşirea lucrării lui Dumnezeu urma să ridice cea mai crâncenă împotrivirea din partea vrăjmaşului. Asemenea trimişilor lui Isus, el era trimis ca un miel în mijlocul lupilor (Luca 10,3). Cu toate acestea, prezenţa lui Dumnezeu urma să-l însoţească şi să fie ocrotirea lui (vezi Exod 33,14).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1, 2, 5–8PK 407

7–9AA 599

9, 10, 14, 16 PK 409

17–19PK 408; 2T 17