Geneza 26

1 În ţară a venit o foamete, afară de foametea dintâi, care fusese pe vremea lui Avraam. Isaac s-a dus la Abimelec, împăratul filistenilor, la Gherar.

A venit o foamete. O foamete la fel ca aceea care a avut loc pe vremea lui Avraam (vezi cap. 12,10). Cea mai fertilă regiune din Gherar nu a fost lovită de secetă, cum a fost semi-aridul Negeb. Despre prezenţa filistenilor în Canaan în acea vreme, vezi comentariul pentru cap. 21,32. Nu se ştie dacă Abimelec şi Picol (Geneza 26,26) sunt aceleaşi persoane din în cap. 20,2 şi 21,22 sau simple titluri însemnând, respectiv, rege şi comandant de oaste, mai probabil că ultima variantă este adevărată (vezi comentariul pentru cap. 20,20; 21,22).

2 Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Nu te coborî în Egipt! Rămâi în ţara în care îţi voi spune.

Domnul i s-a arătat. Acesta este primul raport despre descoperirea divină acordată lui Isaac. Mai multe făgăduinţe făcute înainte lui Avraam i-au fost repetate acum lui Isaac (vezi cap. 12,3; 15,5; 22,17-18).

3 Locuieşte ca străin în ţara aceasta; Eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta; căci toate ţinuturile acestea ţi le voi da ţie şi seminţei tale şi voi ţine jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Avraam.”

Verset ce nu a fost comentat.

4 Îţi voi înmulţi sămânţa, ca stelele cerului; voi da seminţei tale toate ţinuturile acestea; şi toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, ca răsplată,

Verset ce nu a fost comentat.

5 pentru că Avraam a ascultat de porunca Mea şi a păzit ce i-am cerut, a păzit poruncile Mele, orânduirile Mele şi legile Mele.”

Avraam a ascultat. Ascultarea tatălui este dată aici ca motiv pentru binecuvântările care aveau să se reverse peste fiu. Aceasta presupune şi o făgăduinţă care arată că un comportament asemănător al lui Isaac va aduce rezultate similare. Iacov spune că credinţa lui Avraam, pentru care a fost pe drept lăudat de Pavel (Romani 4,1-5), a fost completată prin ascultarea sa (Iacov 2,21-23). Nici credinţa, nici ascultarea nu sunt complete una fără cealaltă.

Porunca Mea. Ori de câte ori Dumnezeu vorbea, Avraam asculta întotdeauna fără întârziere (Geneza 12,1-4; 22,1-3).

Poruncile Mele. Porunci se referă la precepte date de Dumnezeu (1 Samuel 13,13; 1 Regi 13,21), de un tată (Proverbe 4,1, 4; 6,20), de un rege (1 Regi 2,43; 2 Regi 18,36) sau de un învăţător (Proverbe 2,1; 7,1, 2). Astfel de precept, să umble fără prihană înaintea lui Dumnezeu îi fusese prescris lui Avraam la vârsta de 90 de ani (Geneza 17,1).

Orânduirile Mele. Aceasta se referă la legi divine, atât ceremoniale (Exod 13,10; Numeri 9,14, etc.), cât şi morale (Deuteronom 4,5, 8.14; 6,24; etc.)

Legile Mele. Instrucţiunile etice, cât şi preceptele ceremoniale şi spirituale (Iov 22,22; Isaia 8,16, 20).

Acest verset conţine majoritatea cuvintelor ebraice care se referă la legile şi poruncile divine. Avraam le-a păzit pe toate cu sârguinţă fie că veneau direct de la Dumnezeu, fie că au fost transmise de la generaţiile trecute. El şi-a propus în inima lui să asculte de Dumnezeu fără rezerve. Acolo unde greşea, se apropia de Dumnezeu cu jertfa de pocăinţă ,adusă pe altarul inimii sale (vezi Evrei 7,25; 8,1-4). El a părăsit ţara natală, l-a adus jertfă pe fiul său, a îndeplinit ritualul circumciziei, a plătit zecime. Cu siguranţă că acelaşi lucru trebuie să fi fost adevărat cu privire la alte aspecte ale Legii lui Dumnezeu, neamintite în mod deosebit în legătură cu istoria vieţii lui. Însăşi mărturia lui Dumnezeu arată cu siguranţă că Avraam a fost credincios în păzirea Sabatului, după cum a fost şi în alte lucruri, aşa cum ar fi plătirea zecimii.

6 Astfel Isaac a rămas la Gherar.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Când îi puneau oamenii locului aceluia întrebări cu privire la nevasta lui, el zicea: „Este sora mea.” Căci îi era frică să spună că este nevasta sa, ca să nu-l omoare oamenii locului aceluia, fiindcă Rebeca era frumoasă la chip.

Este sora mea. După cum Avraam declarase că soţia sa era sora lui (cap. 12,11.12; 20,2.11), la fel a procedat şi Isaac, dar felul în care a ocrotit-o Dumnezeu pe Rebeca a fost foarte diferit de acela în care a fost ocrotită Sara. Nimeni, nici măcar nu s-a atins de ea. Această experienţă şi încă una (cap. 25,28) sunt singurele cazuri de deviere de la corectitudinea strictă raportate în viaţa lui Isaac. Fiindu-i ruşine de propria purtare, poate că Avraam nu l-a avertizat pe Isaac printr-o povestire a greşelilor lui în privinţa aceasta. Mult mai probabil, totuşi, că Avraam îi spusese lui Isaac, dar, aşa cum se întâmplă adesea, Isaac avea să înveţe lecţia pentru sine prin experienţă amară. Cât de adesea păcatele părinţilor sunt perpetuate în copiii lor! Dar slăbiciunile ereditare nu-i scutesc niciodată pe copii de responsabilitatea pentru propriile greşeli (Ezechiel 18,20).

8 Fiindcă şederea lui acolo se lungise, s-a întâmplat că Abimelec, împăratul filistenilor, uitându-se pe fereastră, a văzut pe Isaac jucându-se cu nevasta sa, Rebeca.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Abimelec a trimis să cheme pe Isaac şi i-a zis: „Nu mai încape îndoială că e nevasta ta. Cum ai putut zice: „E sora mea”? Isaac i-a răspuns: „Am zis aşa, ca să nu mor din pricina ei.”

Verset ce nu a fost comentat.

10 Şi Abimelec a zis: „Ce ne-ai făcut? Ce uşor s-ar fi putut ca vreunul din norod să se culce cu nevasta ta şi ne-ai fi făcut vinovaţi.”

Verset ce nu a fost comentat.

11 Atunci Abimelec a dat următoarea poruncă întregului norod: „Cine se va atinge de omul acesta sau de nevasta lui va fi omorât.”

Verset ce nu a fost comentat.

12 Isaac a făcut semănături în ţara aceea şi a strâns rod însutit în anul acela; căci Domnul l-a binecuvântat.

Rod însutit. Cu toate că patriarhii, în general vorbind, au trăit o viaţă semi-nomadă, obiceiurile lor se deosebeau în mod considerabil de acelea ale beduinilor de astăzi. Ultimii nici nu cultivau pământul, nici nu aveau cirezi mari de vite ca patriarhii. Deşi valea Gherar este deosebit de fertilă, un venit de o sută de ori mai mare la producţia de cereale este aproape maximul pentru Palestina, unde acesta este în mod normal de la treizeci de cincizeci de ori (vezi Matei 13,23). Binecuvântarea specială a lui Dumnezeu a rămas asupra lui Isaac.

13 Astfel omul acesta s-a îmbogăţit şi a mers îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat.

Verset ce nu a fost comentat.

14 Avea cirezi de vite şi turme de oi, şi un mare număr de robi; de aceea filistenii îl pizmuiau.

Verset ce nu a fost comentat.

15 Toate fântânile pe care le săpaseră robii tatălui său, pe vremea tatălui său, Avraam, filistenii le-au astupat şi le-au umplut cu ţărână.

Toate fântânile. Creşterea averii şi influenţei lui Isaac a stârnit invidia filistenilor, iar ei s-au gândit să-i facă rău. Filistenii au făcut neutilizabile fântânile pe care regele Gherarului le garantase în mod solemn lui Avraam pentru veşnicie (vezi cap. 21,25-32). Faptul de a avea acces la fântâni este lucrul cel mai important în deşertul sudic al ţării Palestinei, iar fără de ele un proprietar de cirezi de vite trebuia să-şi caute păşune în altă parte.

16 Şi Abimelec a zis lui Isaac: „Pleacă de la noi, căci ai ajuns mult mai puternic decât noi.”

Verset ce nu a fost comentat.

17 Isaac a plecat de acolo şi a tăbărât în valea Gherar, unde s-a aşezat cu locuinţa.

Isaac a plecat. Fiind un credincios, Isaac nu s-a certat, ci şi-a mutat tabăra spre răsărit de cetate, totuşi în aceeaşi vale de la care şi-a luat numele Gherar.

18 Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii tatălui său, Avraam, şi pe care le astupaseră filistenii după moartea lui Avraam; şi le-a pus iarăşi aceleaşi nume pe care le pusese tatăl său.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Robii lui Isaac au mai săpat în vale şi au dat acolo peste o fântână cu apă de izvor.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Păstorii din Gherar s-au certat însă cu păstorii lui Isaac, zicând: „Apa este a noastră.” Şi a pus fântânii numele Esec, pentru că se certaseră cu el.

Verset ce nu a fost comentat.

21 Apoi au săpat o altă fântână, pentru care iar au făcut gâlceavă, de aceea a numit-o Sitna.

Verset ce nu a fost comentat.

22 Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână, pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobot; „căci”, a zis el, „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară.”

S-a mutat de acolo. Om al păcii, Isaac nu dorea să intre în necaz din cauza fântânilor pe care le-au săpat oamenii lui şi s-a mutat de fiecare dată când drepturile sale îi erau contestate. Cea de-a treia fântână nouă se pare că a fost destul de departe de Filisteni, deoarece acolo l-au lăsat în pace, motiv pentru care a numit-o Rehobot, lărgime. Izvorul este identificat cu actualul er-Ruchebeh, la 20 mile sud-vest de Beer-Şeba din Wadi Ruchebeh, care perpetuează astăzi numele pe care l-a primit de la Isaac.

23 De acolo s-a suit la Beer-Şeba.

De acolo s-a suit. Din unele motive neexplicate, Isaac s-a mutat după un timp spre nord şi sa aşezat la Beer-Şeba, unde locuise cândva Avraam (cap. 21,33; 22,19). Dumnezeu S-a arătat aici lui Isaac, noaptea, şi a reînnoit legământul făgăduinţei.

24 Domnul i S-a arătat chiar în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Avraam; nu te teme, căci Eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa, din pricina robului Meu, Avraam.”

Verset ce nu a fost comentat.

25 Isaac a zidit acolo un altar, a chemat Numele Domnului şi şi-a întins cortul acolo. Robii lui Isaac au săpat acolo o fântână.

Verset ce nu a fost comentat.

26 Abimelec a venit din Gherar la el, cu prietenul său, Ahuzat, şi cu Picol, căpetenia oştirii lui.

Abimelec a venit la el. Când a avut loc legământul de mai înainte, Isaac era în vârstă de vreo trei ani (cap. 21,8.22; vezi şi comentariul pentru cap. 21,8). Al doilea legământ a avut loc cu vreo 97 de ani mai târziu (cap 25,26; 26,34). De aceea, este probabil că Abimelec din cap. 26,26 nu este persoana amintită în cap. 21,22. Când căile unui om îi sunt plăcute Domnului, chiar şi vrăşmaşii lui vor fi în pace cu el (Evrei 16,7). Noul rege al Gherarului i-a propus acum un legământ care era în realitate o reînnoire a legământului iniţial dintre Avraam şi un rege anterior al Gherarului. În ciuda nedreptăţii pe care o suferise Isaac din partea lor, el, ca un om iubitor de pace, a fost fericit să încheie un nou pact de prietenie cu Abimelec. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm cum s-a simţit Isaac, când Abimelec, în mod neruşinat, se lăuda cu bunătatea şi cinstea lui de până aici. Faptul că nu avusese loc violenţă, când servii lui Abimelec distruseseră mai multe fântâni şi răpiseră de la Isaac cel puţin încă alte două, se datora exclusiv retragerii paşnice a lui Isaac. Deşi Isaac nu putea să uite aceste experienţe amare, el nu le-a amintit. El avea o inimă largă, un spirit mărinimos. Deşi aici nu se menţionează, se presupune că au fost jertfite animale şi s-au împlinit ceremoniile obişnuite (vezi cap. 21,27).

27 Isaac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine, voi care mă urâţi şi m-aţi izgonit de la voi?”

Verset ce nu a fost comentat.

28 Ei au răspuns: „Vedem lămurit că Domnul este cu tine. De aceea zicem: „Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să facem un legământ cu tine!

Verset ce nu a fost comentat.

29 Anume, jură că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace. Tu acum eşti binecuvântat de Domnul.”

Verset ce nu a fost comentat.

30 Isaac le-a dat un ospăţ şi au mâncat şi au băut.

Verset ce nu a fost comentat.

31 S-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au legat unul cu altul printr-un jurământ. Isaac i-a lăsat apoi să plece, şi ei l-au părăsit în pace.

Verset ce nu a fost comentat.

32 În aceeaşi zi, nişte robi ai lui Isaac au venit să-i vorbească de fântâna pe care o săpau şi i-au zis: „Am dat de apă!”

Verset ce nu a fost comentat.

33 Şi el a numit-o Şiba. De aceea s-a pus cetăţii numele Beer-Şeba până în ziua de azi.

El a numit-o Şiba. Servii lui Isaac l-au informat despre succesul lor, descoperind o nouă fântână chiar în ziua aceea, iar el i-a pus numele Şiba, care înseamnă jurământ, spre aducerea aminte a legământului cu Abimelec. Declaraţia de acea s-a pus numele cetăţii Beer-Şeba, nu trebuie să discrediteze faptul că Avraam dăduse deja locului chiar numele acesta (cap. 21,31). Acum exista un motiv în plus pentru a perpetua numele atribuit locului cu un secol mai înainte. După cum legământul dintre Abimelec şi Isaac era numai o reînnoire a acelui legământ vechi, tot aşa numele Şiba dat de Isaac fântânii celei noi a fost o reafirmare a vechiului nume Beer-Şeba.

34 La vârsta de patruzeci de ani, Esau a luat de neveste pe Iudita, fata hetitului Beeri, şi pe Basmat, fata hetitului Elon.

La vârsta de 40 de ani, Esau. La greutăţile lui Isaac cu filistenii s-a mai adăugat acum şi o cruce de familie care i-a provocat o tristeţe adâncă şi îndelungată. Esau, care deja îşi dovedise nepăsarea faţă de principiile religioase, nu a văzut nici un motiv de a se sfătui cu părinţii săi în ce priveşte alegerea unei soţii, sau să aibă de gând să se mai îngrijească de întemeierea unei căsătorii cu cineva dintre rudele lui din Mesopotamia. Când era în vârstă de 40 de ani, şi tatăl său de 100 (cap. 25,26), el a luat în căsătorie două femei hetite, deodată, sau aproape deodată. Făcând aşa, el a sfidat pe faţă principiile conducerii paterne cu privire la căsătoria cu păgânii şi cu privire la monogamie.

Numele soţiilor lui Esau, ca şi acelea ale taţilor lor, sunt semitice. Iudita înseamnă cea lăudată, Beeri, fântâna mea, Basmat, aromă şi Elon cel puternic. Aceste nume sugerează că cele două familii hetite trebuie să fi locuit oarecare vreme în Canaan şi adoptaseră limba canaaniţilor. Despre prezenţa hetiţilor în Palestina sudică în această perioadă timpurie vezi comentariul pentru cap. 20,1.

35 Ele au fost o pricină de mare amărăciune pentru Isaac şi Rebeca.

Au fost o pricină de mare amărăciune. Aceste două femei, după cum arată în mod clar textul ebraic, au ajuns, literal, o amărăciune a spiritului pentru părinţii lui Esau. Căile lor stricate şi rele, religia lor idolatră şi înclinaţiile lor nespirituale şi frivole au adus dureri de inimă pentru Isaac şi Rebeca. Această lume nefericită nu cunoaşte o durere mai mare decât aceea pe care o pot aduce copiii.Comentariile lui Ellen G. White

3 1T 203

5 PP 140, 154, 363, 370; SR 146

24 2T 271

34,35 PP 179