1 M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit.

La poarta. Vezi comentariul la cap. 42,15.


2 Și iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit. Glasul Său era ca urletul unor ape mari, și pământul strălucea de slava Sa.

Venea de la răsărit. Profetul văzuse slava aceasta depărtându-se prin poarta de răsărit a Templului anterior (cap. 10,18.19; 11,1.23). Urletul unor ape mari. Compară Apocalips 1,15; 14,2; 19,6.


3 Vedenia aceasta semăna cu aceea pe care o avusesem când venisem să nimicesc cetatea; și vedeniile acestea semănau cu aceea pe care o avusesem lângă râul Chebar. Și am căzut cu fața la pământ.

Vedenia aceasta. Vezi cap. 1,4-28; 3,12.23; 10,15.22. Diferitele descoperiri ale slavei lui Dumnezeu faţă de profet au fost caracteristic similare. Venisem să nimicesc. Viziunile mai timpurii vesteau nimicirea Ierusalimului.


4 Slava Domnului a intrat în Casă pe poarta dinspre răsărit.
5 Atunci, Duhul m-a răpit și m-a dus în curtea dinăuntru. Și Casa era plină de slava Domnului!

Casa era plină. Compară un eveniment asemănător în legătură cu sanctuarele dinainte (Exod 40, 34.35; 1Regi 8,10.11).


6 Am auzit pe cineva vorbindu-mi din Casă, și un om stătea lângă mine.

Am auzit pe cineva. Glasul a fost fără îndoială al lui Dumnezeu. Vorbirea pornea din casă, în timp ce omul rămânea cu profetul în curtea dinăuntru.


7 El mi-a zis: „Fiul omului, acesta este locul scaunului Meu de domnie, locul unde voi pune talpa picioarelor Mele; aici voi locui veșnic în mijlocul copiilor lui Israel! Casa lui Israel și împărații lor nu-Mi vor mai pângări Numele Meu cel sfânt prin curviile lor și prin trupurile moarte ale împăraților lor la moartea lor,

Locul scaunului Meu de domnie. În Ebraică poziţia accentuată a cuvântului tradus locul cere o oarecare adăugire ca acesta este, sau iată: Acesta este locul scaunului Meu de domnie, etc.

Curviile lor. Templul de mai înainte fusese spurcat de cultul idolatru chiar în curţile lui (2Regi 16,11-18; 21,4-7). Unii cred că aici se face referire la cultul curviei literale (2Regi 23,7; comp. 1Regi 14,24; 15,12).

Trupurile moarte ale împăraţilor lor. Nu există probă istorică relativ la faptul că ar fi fost îngropat vreun rege în terenul Templului. Un număr dintre ei erau îngropaţi în dealul de la sud-est (vezi 1Regi 2,10; 11,43; 22,50; etc.). LXX dă exprimarea: Sau prin ucigaşii voivozilor lor din mijlocul lor, care ar putea reflecta ideea intenţionată de text.


8 ca atunci când își puneau pragul lor lângă pragul Meu, stâlpii lor lângă stâlpii Mei, și nu era decât un zid între Mine și ei. Așa au pângărit ei Numele Meu cel sfânt cu urâciunile pe care le-au săvârșit; de aceea i-am mistuit în mânia Mea.

Un zid între Mine şi ei. Era numai un zid care despărţea curtea Templului de curtea palatului. Nu exista o prevedere pentru o curte de afară ca în noul plan (cap. 40,17.20.31.34.37).


9 Acum vor depărta de la Mine curviile lor și trupurile moarte ale împăraților lor, și voi locui veșnic în mijlocul lor.

Vor depărta de la Mine curviile lor. Aceasta era cerinţa prealabilă ca Iehova să-Şi ia reşedinţa în mijlocul poporului.


10 Tu însă, fiul omului, arată Templul acesta casei lui Israel; ei să-i măsoare planul și să roșească de nelegiuirile lor.

Arată Templul. Când Israel avea să vadă o descoperire a iubirii lui Dumnezeu în planurile măreţe pentru templul cel nou şi pentru reaşezarea lor ca naţiune, urma să le fie ruşine de nelegiuirile lor şi să se întoarcă de la ele. Dumnezeu dorea ca ei să cerceteze de aproape planul Său astfel încât acesta să devină pentru ei motivul de a părăsi căile lor păcătoase şi de a accepta noua prevedere.


11 Dacă vor roși de toată purtarea lor, arată-le chipul Casei acesteia, întocmirea ei, ieșirile și intrările ei, toate planurile și toate legile ei; zugrăvește-le-o sub ochi, ca să păzească toate planurile ei, toate poruncile ei și toate orânduirile ei, și să facă întocmai după ele.

Dacă vor roşi. Dacă Israel ar fi dat pe faţă vreun interes faţă de planuri şi ar fi dovedit o schimbare de inimă, profetul nu numai că urma să descopere fiecare amănunt dar şi să le zugrăvească sub ochi, ca ei să le păstreze.

Cortul, şi mai târziu Templul, fusese locul de locuit al lui Dumnezeu, în mijlocul poporului Său ales. Reclădirea Templului reprezenta repunerea în acţiune a planului Său de a lucra prin Israel pentru salvarea lumii (vezi p. 26-30). Dacă Israel acum roşea de raportul lor trecut de nelegiuire cu clauza că ei, ca naţiune, aveau să meargă înainte în acord cu scopul lui Dumnezeu pentru ei, tot ceea ce prezisese Ezechiel cu siguranţă ar fi ajuns să se împlinească.


12 Aceasta este legea privitoare la Casă. Pe vârful muntelui, tot locul pe care-l va cuprinde ea este preasfânt. Iată, aceasta este legea asupra Casei.

Aceasta este legea. Compară aceeaşi formulă în sublinierea şi titulatura legilor levitice a codului preoţesc (vezi Levitic 6,9.14; 7,1.37; 11,46; 12,7; 13,59; 14,54; 15,22). Referirea pare să fie la toată instrucţiunea precedentă.


13 Iată măsurile altarului, în coți; fiecare cot era cu o palmă mai lung decât cotul obișnuit. Temelia era înaltă de un cot și lată de un cot; și pervazul dimprejur avea o lățime de un lat de mână; aceasta era propteaua altarului.

Măsurile altarului. Versetele 13-17 dau descrierea altarului identificat în v. 18 ca altar al arderilor de tot. Se foloseşte acelaşi cot ca la măsurarea clădirii (vezi comentariul la cap. 40,5). Altarul se afla pe un piedestal înalt de 1 cot (cam 2 picioare). Deasupra piedestalului se aflau câteva cadre sau pervazuri succesive, fiecare cu 1 cot mai mic. Pervazul cel mai de sus, vatra, era de 12 coţi (cam 24 picioare) pătrate şi 4 coţi (cam 8 picioare) în înălţime. Materialul din care era făcut nu e identificat. Altarul din Templul lui Solomon era făcut din aramă, şi era de 20 de coţi pătraţi şi înalt de 10 coţi (2Cronici 4,1). Acela de la cortul întâlnirii era făcut din lemn de salcâm şi îmbrăcat cu aramă şi era de dimensiuni considerabil mai mică, 5 coţi pătraţi şi 3 coţi în înălţime (Ezechiel 27,1). Potrivit cu cele spuse în Mişna altarul din Templul lui Irod odihnea pe o fundaţie de 32 coţi pătraţi şi era făcut din pietre necioplite. Altarul (p. 716 Q) se afla înaintea templului în centrul curţii dinlăuntru. Altarul avea (Ezechiel 43,17) trepte, spre deosebire de celelalte dinainte (vezi Ezechiel 20,26). Ele urcau pe partea de răsărit, probabil astfel încât preotul care aducea sacrificiul să aibă spatele către soarele care răsărea, şi să nu poată fi nici măcar o sugestie către un cult al soarelui. Cu privire la neplăcerea lui Dumnezeu faţă de cultul soarelui vezi comentariul la Ezechiel 8,16.


14 De la temelia de pe pământ până la pervazul de jos erau doi coți și o lățime de un cot; și de la pervazul cel mic până la cel mare erau patru coți și un cot lățime.
15 Altarul avea o vatră de patru coți; și din vatra altarului se înălțau patru coarne.
16 Vatra altarului avea o lungime de doisprezece coți, o lățime de doisprezece coți, și cu cele patru laturi ale lui făcea un pătrat.
17 Pervazul avea paisprezece coți lungime pe paisprezece coți lățime, în cele patru laturi ale lui; marginea de sus era de o jumătate de cot; temelia era lată de un cot de jur împrejur și treptele erau îndreptate spre răsărit.”
18 El mi-a zis: „Fiul omului, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată legile cu privire la altar, pentru ziua când îl vor face, ca să aducă pe el arderi de tot și să stropească sângele.

Legile cu privire la altar. Versetele 18-27 descriu ceremoniile care urmează să fie îndeplinite în legătură cu consacrarea altarului. Ele nu sunt reglementările generale pentru cultul sacrificial care urma să fie ţinut mai târziu. Sanctuarele anterioare avuseseră şi ele ceremonii speciale de dedicare înainte ca altarul să fie adus în folosire obişnuită (Ezechiel 29,1-46; Levitic 8,11-33); 1Regi 8,63-66; 2Cronici 7,4-10. Amănuntele ritualului folosit de Solomon nu sunt date.


19 Să dai preoților, leviților, care sunt din sămânța lui Țadoc și care se apropie de Mine ca să-Mi slujească, zice Domnul Dumnezeu, un vițel pentru jertfa de ispășire.

Sămânţa lui Ţadoc. Vezi comentariul la 2Samuel 8,17.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 EW 34, 285


20 Să iei din sângele lui și să ungi cele patru coarne ale altarului, cele patru colțuri ale pervazului și marginea care-l înconjoară; să cureți astfel altarul și să faci ispășire pentru el.
21 Să iei vițelul pentru ispășire și să-l ardă într-un loc anume lângă Casă, afară din Sfântul Locaș.
22 În ziua a doua, să aduci ca jertfă de ispășire un țap fără cusur, ca să curețe altarul, cum l-au curățat cu vițelul.
23 După ce vei isprăvi de făcut ispășirea, să aduci un vițel fără cusur și un berbec din turmă fără cusur.
24 Să-i aduci înaintea Domnului; preoții să-i presare cu sare și să-i aducă Domnului ca ardere de tot.
25 Timp de șapte zile să jertfești în fiecare zi un țap ca jertfă de ispășire; să jertfească și un vițel și un berbec din turmă, amândoi fără cusur.
26 Timp de șapte zile vor face ispășirea și curățarea altarului, și-l vor sfinți astfel.
27 După ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoții să aducă pe altar arderile voastre de tot și jertfele voastre de mulțumire. Și vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.”