Ezechiel 17

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Cuvântul Domnului. O altă comunicare distinctă, totuşi aparţinând aceleiaşi serii de profeţii care a început cu capitolele 8-11. Versetele 12-24 ne fac în stare să determinăm ocazia şi să fixăm data profeţiei în ce priveşte timpul în care Zedechia căuta ajutor egiptean contra lui Nebucadneţar.

2 „Fiul omului, spune o vorbă cu tâlc, spune o pildă casei lui Israel

Vorbă cu tâlc. Sau ghicitoare . Ebraicul chidah, o vorbire enigmatică, apare şi în Psalmi 49,4; 78,2. Pasajele acestea asociază cuvintele vorbă cu tâlc şi pildă aşa cum o face şi aici pasajul din Ezechiel.

3 şi zi: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Un vultur mare cu aripi lungi, cu aripile întinse, acoperit cu pene pestriţe a venit în Liban şi a luat vârful unui cedru.

Un vultur mare. Literal, vulturul cel mare. Potrivit cu versetul 12, simbolul îl reprezintă pe împăratul Babilonului (comp. Ieremia 48,40; 49,22).

Liban. Aici, poetic, reprezentând pe Iuda. Poate faptul că unul din palatele lui Solomon era numit casa din pădurea Libanului (1Regi 7,2; 10,17.21) a sugerat simbolismul de aici.

Vârful unui cedru. Ebraică, şammareth, un cuvânt care apare în Biblie numai aici, în v. 22 şi în capitolul 31,3.10.14. Etimologia lui este nesigură dar se presupune că înseamnă vârful unui arbore. Referirea aici este la Ieconia, pe care Nebucadneţar l-a luat captiv la Babilon (2Regi 24,12).

4 A rupt ramura cea mai înaltă a lui, a dus-o într-o ţară de negoţ şi a pus-o într-o cetate de negustori;

Negoţ. Ebraică, kena‘an, în general transliterat Canaan, dar aici folosit în sensul lui secundar de marfă (vezi comentariul la cap. 16,29). Ţară de negoţ reprezintă Babilonul (cap. 17,12).

5 a luat şi din sămânţa ţării şi a pus-o într-un pământ roditor; a pus-o lângă o apă mare şi a sădit-o ca pe o salcie.

Sămânţa ţării. Acesta a fost Zedechia pe care Nebucadneţar l-a făcut rege în locul lui Zedechia. Ioiachin fusese înlăturat probabil din cauza înclinaţiilor lui pro-egiptene. Se nădăjduia că Zedechia, un vasal al Babilonului, va rămâne credincios suzeranului său.

6 Lăstarul acesta a crescut şi s-a făcut un butuc de viţă întins, dar nu prea înalt; viţele îi erau îndreptate spre vultur, şi rădăcinile erau sub el. Astfel s-a făcut un butuc de viţă, a dat lăstari şi a făcut mlădiţe.

Butuc de viţă întins. Statului iudaic sub Zedechia i s-a permis să devină un regat rodnic şi prosper, deşi dependent. Zedechia jurase să recunoască suzeranitatea lui Nebucadneţar (2Cronici 36,13). Nebucadneţar, fără îndoială nădăjduia ca Israelul, un regat prosper, să servească drept un fel de stat tampon între el şi naţiunea cu înclinaţii imperialiste a Egiptului.

7 Mai era însă un alt vultur mare cu aripi lungi şi cu pene multe. Şi iată că din pământul unde era sădită, viţa aceasta şi-a întins rădăcinile cu lăcomie spre el şi şi-a îndreptat ramurile spre el ca s-o ude mai mult decât pe stratul în care era sădită.

Un alt vultur mare. Hofra al Egiptului, numit şi Apries (v. 15; comp. Ieremia 44,30).

Spre el. Deşi Zedechia jurase supunere Babilonului (2Cronici 36,13; comp. Ezechiel 17,14), el a căutat în chip trădător ajutorul Egiptului. Ieremia s-a străduit să determine pe Zedechia să renunţe la această alianţă cu Egiptul (Ieremia 37,7).

8 Viţa era sădită într-un pământ bun, lângă o apă mare, aşa ca să facă mlădiţe, să dea rod şi să se facă o viţă minunată.”

Verset ce nu a fost comentat.

9 Spune, zice Domnul Dumnezeu, îi va merge bine ei oare? Nu-i va smulge vulturul dintâi rădăcinile şi-i va tăia rodul, şi i se vor usca toate frunzele odrăslite? Se va usca şi nu va trebui niciun braţ puternic, nici multă lume ca s-o scoată din rădăcinile ei.

Îi va merge bine? Este implicat un răspuns negativ. Ofertele făcute Egiptului urmau să aibă drept rezultat deplina distrugere a lui Iuda.

10 Iată că este sădită: îi va merge bine? Dacă o va atinge vântul de răsărit, nu se va usca ea oare? Da, se va usca în straturile unde a odrăslit.”

Vântul de răsărit. Un simbol corespunzător al Babilonienilor, care locuiau spre răsăritul Palestinei. Vântul de la răsărit este vestit pentru efectele lui de ofilire şi nimicire asupra plantelor (Iov 27,21; Ezechiel 19,12; Osea 13,15; Iona 4,8).

11 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

Verset ce nu a fost comentat.

12 „Spune casei acesteia răzvrătite: „Nu ştiţi ce înseamnă aceasta?” Şi spune: „Iată, împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul şi pe căpeteniile lui şi i-a dus cu el în Babilon.

Ce înseamnă aceasta? Profetul dă o interpretare clară a parabolei (v. 12-17). Casa aceasta răzvrătită fără îndoială cuprindea pe aceia dintre exilaţii de la Tel-Abib, care nădăjduiau în succesul alianţei egiptene şi prăbuşirea rezultantă a puterii Babilonului.

A venit. Pentru interpretare vezi comentariul la v. 3-10.

13 A luat un vlăstar de neam împărătesc, a făcut legământ cu el şi l-a pus să jure; dar pe mai marii ţării i-a luat cu el

Verset ce nu a fost comentat.

14 ca împărăţia să rămână smerită, să nu se mai poată ridica, ci împăratul să-şi ţină legământul, rămânându-i credincios.

Verset ce nu a fost comentat.

15 Dar el s-a răsculat împotriva lui şi a trimis soli în Egipt ca să-i dea cai şi un mare număr de oameni. Cel ce a făcut asemenea lucruri va izbuti el oare, va scăpa el oare? Cum să mai scape, dacă a rupt legământul?

Cai. De la Dinastia a Optsprezecea înainte, carele erau echipamentul militar standard al oştilor egiptene (vezi comentariul la Exod 12,2.3; Isaia 31,1; 36,9).

Va aştepta? Perfidia lui Zedechia manifestată în călcarea legământului cu jurământ de credinţă, pe lângă cealaltă mare nelegiuire a lui, nu putea fi trecută cu vederea. Cu privire la sfinţenia unui jurământ vezi Iosua 9; 2Samuel 21,1.2.

16 Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că în ţara împăratului care l-a pus să domnească, faţă de care şi-a călcat jurământul şi al cărui legământ l-a rupt, lângă el, în mijlocul Babilonului va muri!

Va muri. Vezi Ezechiel 12, 13.

Va muri. Vezi comentariul la Ezechiel 12,13.

17 Aşa că nici faraon nu va veni cu o oaste mare şi popor mult să-l ajute în război, când se vor ridica întărituri şi se vor face şanţuri pentru nimicirea multor suflete.

Va veni. Sau Va face pentru el . Adică, va îndeplini în folosul lui, sau îi va fi de folos. O corectare a textului care a fost sugerată face expresia să zică: îl va salva.

Când se vor ridica întărituri. Mai degrabă când ridică întărituri, adică, Haldeii. Aşa cum este textul implică faptul că ridicarea de întărituri de asediu (vezi comentariul la cap. 4,2) şi construirea de întărituri au fost făcute de Faraon.

18 El a nesocotit jurământul, până într-atât că a rupt legământul, ba încă şi-a dat mâna şi a făcut toate aceste lucruri; nu va scăpa!”

Şi-a dat mâna. Adică facerea unui legământ.

19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pe viaţa Mea că, întrucât a nesocotit jurământul făcut în Numele Meu şi a rupt legământul Meu, voi face să se întoarcă asupra capului lui lucrul acesta.

Jurământul Meu. Domnul numeşte jurământul şi legămintele cu Nebucadneţar ca ale Lui, fără îndoială, pentru că era făcut în Numele Lui (2Cronici 36,13). Mai departe, ca arbitru al istoriei, Domnul plănuise ca Iudeii în timpul acesta să se supună la jugul Babilonului (Ieremia 27,12).

20 Îmi voi întinde mreaja peste el, şi va fi prins în laţul Meu. Îl voi duce în Babilon, şi acolo îl voi judeca pentru abaterea săvârşită de el faţă de Mine.

Îmi voi întinde mreaja. Versetul acesta este aproape identic, în prima parte, cu capitolul 12,13. Vezi comentariul de acolo.

21 Dar toţi fugarii din toate oştile lui vor cădea loviţi de sabie, şi cei ce vor mai rămâne vor fi risipiţi în toate vânturile. Şi veţi şti că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri.”

Verset ce nu a fost comentat.

22 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Eu însumi voi lua o rămurea din vârful unui cedru mare şi o voi pune la pământ. Voi rupe din vârful ramurilor lui o mlădiţă fragedă şi o voi sădi pe un munte înalt şi ridicat.

Eu însumi voi lua. O făgăduinţă de reaşezare viitoare. Iehova Însuşi va lua o ramură de cedru şi o va sădi pe un munte înalt al lui Israel. Prezicerea este vădit cu privire la Mesia. Munte. Vezi Ezechiel 20,40; comp. Isaia 2,2-4; Mica 4,1-3.

23 Şi anume, o voi sădi pe un munte înalt al lui Israel; ea va da lăstari, va aduce rod şi se va face un cedru măreţ. Păsări de tot felul se vor odihni sub el, tot ce are aripi se va odihni sub umbra ramurilor lui.

Păsări de tot felul. Reprezentând feluriţii locuitori ai pământului (comp. Matei 13,32), oameni din orice neam, seminţie, limbă şi popor. Printr-o rămăşiţă Dumnezeu plănuia să realizeze planul Lui original în chemarea lui Israel. Instrucţiunea religioasă urma să pornească din Sion, şi împărăţia spirituală să se extindă în lumea întreagă. Eşecul rămăşiţei lui Israel a făcut necesară chemarea către biserica creştină (vezi 1Petru 2,9; comp. Deuteronom 10,15). Membrii ei, adunaţi din fiecare naţiune, seminţie, limbă şi popor, urmau să constituie naţiunea prin care Dumnezeu să evanghelizeze lumea (Matei 21,33-46).

24 Şi toţi copacii de pe câmp vor şti că Eu, Domnul, am coborât copacul care se înălţa şi am înălţat copacul care era plecat; că Eu am uscat copacul cel verde şi am înverzit copacul cel uscat. Eu, Domnul, am vorbit şi voi şi face.”

Toţi copacii. Adică, popoarele înconjurătoare. Acestea urmau să fie martore la reaşezarea lui Israel şi să recunoască faptul că toată puterea este a lui Dumnezeu, care pe tăcute, cu răbdare, realizează scopurile viei Sale. Tuturor li se permite să ocupe un loc pe pământ spre a vedea dacă vor împlini scopul divin (vezi Ed 178; PK 535,536).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

15–18PK 451

22, 23 PK 599