1 Moise a strâns toată adunarea copiilor lui Israel și le-a zis: „Iată lucrurile pe care a poruncit Domnul să le faceți:

Toată adunarea. Acum izraeliţii erau gata să înceapă construirea şi ridicarea Cortului Întâlnirii care fusese plănuit (cap. 25-31), dar au întârziat din cauza apostaziei lor (cap. 32; PP 343) şi a necesităţii de a reînnoi legământul (cap. 33, 34). Deoarece acesta a fost un proiect în care era cuprins şi interesat în mod vital tot poporul prin darurilor lor (cap. 25,2-7) şi prin munca lor (vezi cap. 28,3; 35,10; 36,4; 39,42), Moise i-a strâns pentru instrucţiuni preliminarii.


2 Șase zile să lucrați, dar ziua a șaptea să vă fie sfântă; acesta este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.

Şase zile. Evreii aveau să fie angajaţi într-o întreprindere sfântă şi aceasta puteau s-o socotească drept scuză pentru lucrarea în Sabat. Dar nu le era îngăduit să fie înşelaţi de natura sfinţită a lucrării lor spre a neglija păzirea sfântă a acelei zile, sau a umbla în mod nepăsător în sfântul ei timp. Aici se află o lecţie evidentă pentru slujbaşi şi alţii care fac lucrarea lui Dumnezeu în ziua lui Dumnezeu. Construirea Cortului Întâlnirii cu diferitele lui dibăcii şi materiale necesare pentru el era o chestiune laică şi, de aceea, nu era o ocupaţie potrivită pentru ziua sfântă a lui Dumnezeu.


3 Să n-aprinzi foc, în niciuna din locuințele voastre, în ziua Sabatului.”

Să nu aprinzi foc. În vremurile de demult aprinderea focului cerea o muncă considerabilă. Clima relativ caldă a regiunii Sinai făcea ca încălzirea artificială să nu fie necesară, şi focul urma să fie aprins numai cu scopul de a fierbe mâncarea. Nefiind principal pentru sănătate într-o astfel de climă, în Sabat nu trebuie să fie gătită hrană caldă (vezi comentariul pentru cap. 16,23). Porunca aceasta încă mai este ţinută cu stricteţe de iudeii caraiţi, chiar şi în climele reci, iar aceştia nu permit în căminele lor nici foc, nici lumină în ziua Sabatului. Totuşi, mulţi iudei consideră această obligaţie ca fiind numai temporară ca natură, şi au chiar în Palestina, atât foc cât şi lumină. Dar iudeii strict ortodocşi astăzi nu gătesc hrană în sabat.


4 Moise a vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel și a zis: „Iată ce a poruncit Domnul.
5 Luați din ce aveți și aduceți un prinos Domnului. – Fiecare să aducă prinos Domnului ce-l lasă inima: aur, argint și aramă;
6 materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subțire și păr de capră;
7 piei de berbeci vopsite în roșu și piei de vițel de mare; lemn de salcâm,
8 untdelemn pentru sfeșnic, mirodenii pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare;
9 pietre de onix și alte pietre pentru împodobirea efodului și a pieptarului. –
10 Toți cei iscusiți dintre voi să vină și să facă tot ce a poruncit Domnul:
11 Locașul, Cortul și acoperișul lui, copcile, scândurile, drugii, stâlpii și picioarele lui;
12 chivotul și drugii lui, capacul ispășirii și perdeaua dinăuntru pentru acoperirea chivotului;
13 masa și drugii ei, cu toate uneltele ei, și pâinile pentru punerea înaintea Domnului;
14 sfeșnicul cu uneltele lui, candelele lui și untdelemnul pentru sfeșnic;
15 altarul pentru tămâie și drugii lui, untdelemnul pentru ungere și tămâia mirositoare, și perdeaua ușii de afară de la intrarea Cortului;
16 altarul pentru arderile de tot, grătarul lui de aramă, drugii lui și toate uneltele lui, ligheanul cu piciorul lui,
17 pânzele curții, stâlpii ei, picioarele ei și perdeaua de la poarta curții;
18 țărușii Cortului, țărușii curții și funiile lor;

Ţăruşii. Aceştia erau ţăruşi înfipţi în pământ spre a ţine funiile care susţineau cortul ce acoperea tabernacolul şi stâlpii din peretele curţii.


19 veșmintele preoțești pentru slujba Sfântului Locaș, veșmintele sfinte ale preotului Aaron și veșmintele fiilor lui pentru slujbele preoțești.”
20 Toată adunarea copiilor lui Israel a ieșit dinaintea lui Moise.
21 Toți cei cu tragere de inimă și bunăvoință au venit și au adus un prinos Domnului pentru lucrarea Cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui și pentru veșmintele sfinte.
22 Au venit îndată bărbații și femeile, toți cei cu tragere de inimă, și au adus belciuge de nas, inele, cercei, brățări, salbe și tot felul de lucruri de aur; fiecare a adus prinosul de aur pe care-l închinase Domnului.
23 Toți cei ce aveau stofe (materii) vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu, in subțire și păr de capră, piei de berbeci vopsite în roșu și piei de vițel de mare, le-au adus.
24 Toți cei ce puteau aduce prin ridicare un prinos de argint și de aramă, au adus prinosul Domnului. Toți cei ce aveau lemn de salcâm bun pentru lucrările rânduite pentru slujbă, l-au adus.
25 Toate femeile iscusite au tors cu mâinile lor și au adus lucrul lor, și anume: tort vopsit în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire.

Au tors. Torsul era o artă obişnuită printre femeile acelor zile, de la cea mai de sus, la cea mai de jos. La facerea cortului şi a mobilierului lui era de lucru pentru toţi. Dumnezeu consideră orice lucrare făcută pentru El de mare valoare şi importanţă, atât aceea a căpeteniilor care au adus pietre de onix şi pietre preţioase şi mirodenii scumpe (v.26), cât şi a femeilor umile care au tors covoare de păr de capră (v.26).

Pentru alte informaţii cu privire la instrucţiunile pentru ridicarea tabernacolului vezi comentariul pentru capitolele 25 la 31.


26 Toate femeile cu tragere de inimă și iscusite au tors păr de capră.
27 Fruntașii poporului au adus pietre de onix și alte pietre pentru efod și pieptar;
28 mirodenii și untdelemn pentru sfeșnic, pentru untdelemnul ungerii și pentru tămâia mirositoare.
29 Toți copiii lui Israel, bărbați și femei, pe care-i trăgea inima să ajute la lucrul poruncit de Domnul prin Moise, au adus Domnului daruri de bunăvoie.

Daruri de bună voie. Spiritul bunăvoinţei manifestat de poporul lui Israel trebuie să fi fost foarte plăcut în ochii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu iubeşte pe dătătorul voios (2 Corinteni 9,7). Înaintea Lui nu contează atât de mult cantitatea (Luca 21,3), ci spiritul în care este dăruit (v.4). Bunăvoinţa şi credincioşia sunt ceea ce face ca slujirea noastră să fie primită de El (COL 402), şi El ne răsplăteşte după generozitatea intenţiei Lui (COL 397).

Comentariile lui Ellen G. White

5 WM 2914

20-22 SR 151

21 Ed 286; PK 61; WM 291

21,22 PP 344

21-25 6T 468

22 5T 268

23-28 PP 344

30,31 PP 343

30-35 PK 62


30 Moise a zis copiilor lui Israel: „Să știți că Domnul a ales pe Bețaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din seminția lui Iuda.
31 L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu, duh de înțelepciune, pricepere și știință, pentru tot felul de lucrări.
32 I-a dat putere să născocească planuri, să lucreze în aur, în argint și în aramă,
33 să sape în pietre și să le lege, să lucreze lemnul cu meșteșug și să facă tot felul de lucrări meșteșugite.
34 I-a dat și darul să învețe pe alții, atât lui, cât și lui Oholiab, fiul lui Ahisamac, din seminția lui Dan.
35 I-a umplut cu pricepere ca să facă toate lucrările de săpătură în piatră, de cioplitură meșteșugită, de lucrat la gherghef și de țesut materii vopsite în albastru, în purpuriu, în cărămiziu și in subțire, să facă tot felul de lucrări și născociri de planuri.