Eclesiastul 5

1 Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

Păzeşte-ţi piciorul. In Bibliile ebraice, în LXX şi în Vulgata acesta este versetul 17 din cap. 4. "Păzeşte-ţi piciorul" este echivalent cu expresia "ai grijă pe unde mergi" şi este folosit aici în mod figurat, în armonie cu ideea din Genesa 17,1 şi Psalm 119,101.

Casa lui Dumnezeu. Vechiul cort era numit "casa lui Iehova." (1 Samuel 1,7; 2 Samuel 12,20). Acelaşi titlu a fost folosit mai târziu cu privire la templul din Ierusalim (vezi 1 Regi 3,1).

Jertfa nebunilor. "Nebunii" la care se face referire aici "fac rău" când intră în "casa lui Dumnezeu", pentru că nu-şi păzesc "piciorul" şi nu sunt dispuşi "să asculte". Ei nu sunt conştienţi de Acela în prezenţa Căruia stau (v. 2), se gândesc la lucruri vremelnice şi ca urmare cuvintele lor sunt adesea nesăbuite, pripite şi multe. Aceia care vin la biserică atât de inconştienţi de prezenţa lui Dumnezeu încât cugetă la lucruri obişnuite şi vorbesc despre lucruri obişnuite, sunt numiţi aici de către înţelept ca fiind "nebuni." Închinarea lor nu e decât o simplă formalitate.

Fac rău. Ignoranţi cu privire la cerinţele spirituale ale lui Dumnezeu, ei nu I se închină în mod sincer şi inteligent (vezi Ioan 4,24). Ei păcătuiesc în ignoranţa lor auto-impusă, şi ca urmare închinarea şi darurile lor - aduse în mod neglijent - sunt inacceptabile în ochii lui Dumnezeu.

2 Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.

Nu te grăbi. Cum e tradus şi în cap. 7,9 şi 8,3. Cuvintele nesăbuite, pripite, folosite fie în conversaţii, fie în cereri, fie în rugăciune, sunt periculoase. Limba, asemenea calului, are nevoie să fie bine ţinută în frâu. Notează sfatul lui Hristos cu privire la rugăciune (Matei 6,7).

Înaintea lui Dumnezeu. Omul trebuie să I se adreseze lui Dumnezeu cu o teamă plină de respect (vezi 1 Regi 8,43). De Dumnezeu nu ne putem apropia aşa cum ne-am apropia de un om.

Să nu spui vorbe multe. [Puţine să-ţi fie cuvintele, KJV]. Compară cu apelul preoţilor lui Baal (1 Regi 18,26). Dumnezeu cunoaşte nevoile noastre. Nu e nevoie de un potop de cuvinte care să detalieze cererile noastre (Matei 6,7.8; cf. Luca 18,9-14).

3 Căci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

Visurile. Ebr. chalom, un cuvânt folosit pentru întreaga gamă de vise, cuprinzând şi visele profeţilor adevăraţi şi pe ale celor falşi. Referirea ar putea fi aici la starea confuză a minţii omului lumesc, prins în capcana multitudinii de griji, dar fără să cunoască pacea care e în Dumnezeu.

Se cunoaşte. Cuvintele acestea nu sunt în limba ebraică şi cel mai bine e să fie omise. Sensul e că, după cum visele sunt dovada surmenării şi a tensiunii nervoase, tot aşa un exces de cuvinte îl etichetează drept nebun pe cel care le rosteşte.

4 Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o.

Juruinţă lui Dumnezeu. Vezi Deuteronom 23,21; Vezi şi Psalm 50,14; Proverbe 20,25.

Nu-I plac cei fără minte. Ebraica zice literal: "Nu e plăcere în nebuni." În alte cuvinte, zice Solomon, nici Dumnezeu, nici omul nu au plăcere de cel care făgăduieşte în mod nechibzuit multe, dar face puţine. Compară cu istoria lui Anania şi a Safirei din Fapte 5,1-10.

5 Mai bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă, şi să n-o împlineşti.

Să nu faci nici o juruinţă. Cineva poate să simtă îndemnul de a făgădui un dar pentru lucrarea lui Dumnezeu datorită primirii unei binecuvântări speciale. Atunci o astfel de făgăduinţă trebuie împlinită.

6 Nu lăsa gura să te bage în păcat şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: „M-am pripit.” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?

Să te bage în păcat. Prima propoziţie a v. 6 zice literal: "Nu lăsa gura ta să aducă păcat asupra cărnii tale". Neîmplinirea unei făgăduinţe este păcatul omisiunii.

Trimisului. [ Îngerului, KJV]. LXX şi Siriaca zic "Dumnezeu." S-a sugerat că cuvântul "înger" [KJV] poate să fie folosit uneori cu referire la Dumnezeu din dorinţa de a evita folosirea numelui sfânt. Se ştie că iudaismul a inventat diverse formule ca sinonime pentru Numele lui Dumnezeu.

Să se mânie Dumnezeu. Despre "mânia" lui Dumnezeu, vezi la Judecători 2,20; 2 Regi 13,3; 17,11. De ce să atragă în mod inutil un om mânia lui Dumnezeu?

Teme-te de Dumnezeu. Teama evlavioasă ar trebui să fie forţa călăuzitoare în viaţă (vezi Eclesiast 7,18; 8,12; 12,13; Habacuc 2,20); vezi la Deuteronom 4,10; 6,2.

7 Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea viselor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Când vezi în ţară pe cel sărac, năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi, Cel Preaînalt.

Năpăstuit. Exploatarea de către o conducere coruptă nu e ceva neobişnuit. Rareori schemele politice se dovedesc a fi folositoare săracilor. Solomon însuşi fusese vinovat de asuprirea săracilor când a urmărit să-şi realizeze propriile planuri grandioase (1 Regi 12,4).

În ţară. [Într-o provincie, KJV]. Tradus dintr-un cuvânt aramaic care înseamnă "provincia" unui imperiu (vezi Estera 1,1; Daniel 8,2).

Să nu te miri. Adică să nu fii surprins sau să nu fii tulburat că există oprimare. E numai de aşteptat.

Mai mare. Probabil o referire la diferitele ranguri de funcţionari dintr-un sistem de cârmuire oriental, fiecare fiind obligat să-i verifice pe cei din subordinea lui şi să dea raport despre ei. Însă Dumnezeu este atent chiar şi la cei mai mari dintre ei (vezi Psalm 33,13-15; 50,21; Ţefania 1,12).

9 Dar un folos pentru ţară, în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.

Un folos pentru ţară. Sensul ebraicei din v. 9 este neclar. Poate o variantă mai clară a primei părţi a versetului ar fi: "e un câştig din ţară în schimb pentru tot [lucrul cinstit]".

Un împărat. Împăratul Ozia s-a ocupat mult de agricultură (2 Cronici 26,10). Conducătorul unei ţări agricole este adesea aproape de poporul său, deoarece el are contact nemijlocit cu supuşii săi, fără să intervină între ei slujbaşi lacomi.

10 Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

Iubeşte argintul. Rareori viaţa devotată strângerii de avere este mulţumită cu ceea ce a reuşit să strângă. S-ar putea ca Solomon să aibă în minte mulţimile de slujbaşi mici şi mari dintr-o cârmuire orientală, fiecare dornic să se îmbogăţească.

Bogăţia multă. Indiferent cât de mult îi sporeşte bogăţia el o socoteşte insuficientă şi doreşte tot mai multă.

11 Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le mănâncă; şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

Se înmulţesc. Ebraica zice: "Mâncătorii ei se înmulţesc." O dată cu creşterea averii, un om îşi dezvoltă afacerea. Lui îi revine sarcina să-i distreze cu generozitate pe oaspeţi. Se înmulţeşte numărul celor din alai, a slujitorilor şi chibiţilor, iar rudele pretind ajutor financiar.

Ce folos? Nu există loc pentru bogăţie decât viaţa aceasta. Acumularea, investirea şi protejarea averii pot să fie cauza unei mari îngrijorări şi să conducă la epuizare nervoasă. Bogăţiile acestei lumi nu acordă paşaport pentru nemurire.

Se vede cu ochii. Bogatul îşi dă seama în cele din urmă că nu poate să-şi ia averea cu el în mormânt (Iov 1,21; Luca 12,19.20). El n-ar trebui să se laude peste măsură cu abilitatea lui de a aduna bani şi nici să nu se laude cu ea, ci mai degrabă să o folosească pentru slava lui Dumnezeu (1 Timotei 6,10.17-19).

12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.

Lucrătorului. Care indică în mod specific un agricultor, un muncitor agricol. Cuvântul tradus astfel este, totuşi, folosit şi pentru lucrători în general, cum şi pentru cei care Îl slujesc pe Dumnezeu. O zi de muncă fizică este un preambul excelent pentru o noapte de somn reconfortant.

Nu-i lasă... să doarmă. Povara grijii pentru bogăţii se dovedeşte adesea generatoare de necazuri şi îl jefuieşte pe om de odihnă într-atât încât urmările sunt o sănătate şubredă şi un colaps nervos.

13 Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

Un mare rău. Adică un rău care distruge.

Avuţii păstrate. Răul acesta constă în acumularea de bogăţii în locul utilizării lor. Odată cu posedarea de mijloace vine şi obligaţia de a le folosi pentru binele comun (vezi Matei 19,20.21). Compară cu sfatul lui Pavel (1 Timotei 6,9.10).

Nefericirea stăpânului lor. Insomnia, datorată îngrijorării privind investiţiile şi păzirea averii, chinuieşte adesea pe cei bogaţi (vezi v. 12). Unii îi pot considera un vânat bun de exploatare. Pe de altă parte ei se îngrijorează de faptul că moştenitorii lor ar putea să risipească roadele muncii lor asidue. Dar răul cel mai mare al acumulării de bogăţii este produs asupra caracterului omului (vezi Proverbe 11,24; Luca 12: 16-21).

14 Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.

Întâmplare nenorocită. [Trudă rea, KJV]. Mai bine "o întâmplare rea" (RSV), adică o investiţie proastă sau o manevră greşită în afaceri, care are ca rezultat o pierdere gravă. O speculaţie nechibzuită poate mătura peste noapte economiile unei vieţi întregi. E absolut necesar ca omul de afaceri să aibă grijă constantă dacă vrea să-şi păstreze capitalul şi să aibă profit de pe urma lui.

Are. [Naşte, KJV] "A născut" e mai apropiat de ebraică. Fiul este considerat aici ca moştenitorul prezumtiv al averii tatălui său.

Nimic în mâini. [În mâinile lui, KJV]. Dacă pronumele "lui" [KJV] se referă la tatăl, atunci sensul este că în pragul morţii descoperă că nu are nimic de lăsat ca moştenire fiului său. Dacă "lui" [KJV] se referă la fiu, atunci sensul este că după moartea tatălui său şi după ce afacerile lui sunt lichidate, fiul nu găseşte nimic rămas din moştenirea la care nădăjduise. Prima sugestie este de preferat.

15 Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.

Gol. [Despuiat, KJV]. Compară cu afirmaţia lui Iov (Iov 1,21) şi cu aceea a lui David (Psalm 49,16.17). Observaţiile acestea amintesc de cuvântul lui Dumnezeu către Adam (Genesa 3,19).

Nu poate să ia nimic. Numai "bogăţia" spirituală pe care un om a adunat-o în viaţa aceasta poate fi luată dincolo de mormânt (vezi Ioan 3,36; cf. Apocalipsa 22,14). Caracterul este singura comoară pe care o poate lua cu el din lumea aceasta în cea viitoare (COL 332). Prin urmare, creştinul va căuta căi pentru să-şi strângă bogăţii în cer (vezi Luca 12,33.34).

16 Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a trudit în vânt?

Şi aceasta. În toate vremurile oamenii au fost descurajaţi din cauza extremei zădărnicii a vieţii. Ce rost, întreabă scriitorul, are munca grea a unei întregi vieţi, dacă la moarte pierzi roadele ei?

Ce folos? Absolut nici unul, e răspunsul subînţeles.

S-a trudit în vânt. Aici un simbol a deplinei zădărnicii (vezi Iov 15,2; Proverbe 11,29). Vântul e imaterial, care scapă şi care nu poate fi prin şi ţinut. Aşa sunt bogăţiile acestei lumi.

17 Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănânce cu necaz şi a avut multă durere, grijă şi supărare.

Să mănânce cu necaz. [Mănâncă în întuneric, KJV]. O metaforă care descrie faptul că omul care trăieşte numai pentru acumulare de bogăţii materiale nu obţine niciodată satisfacţia pe care speră să o obţină. Compară cu perspectiva celui a cărui nădejde este ancorată în lucrurile veşnice (Mica 7,8), şi care rabdă neplăcerile materiale ale timpului prezent, având în minte lucrurile pe care acum le vede decât prin ochii credinţei (Evrei 11,27).

Multă durere. Pentru restul versetului, RSV urmează LXX: "în mânie multă şi în boală şi în necaz." Aceasta este o analizare suplimentară a vieţii omului care "mănâncă în întuneric" [KJV].

18 Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.

Am văzut. În v. 12-17 Solomon a prezentat în mod plastic nebunia acumularea de bogăţii numai de dragul ei. Acum, având la bază propria sa experienţă, el observă că bogăţia e valoroasă numai când e pusă la lucru, când îşi aduce contribuţia la nevoile şi bucuriile vieţii.

Frumos. Adică "potrivit", "corespunzător".

I le-a dat Dumnezeu. Adevărata fericire şi pace a minţii vin numai dintr-o legătură bună cu Dumnezeu, prin înţelegerea faptului că mâna Lui este pentru totdeauna peste toate (vezi Romani 8,28). De aceea acceptarea calmă a vieţii, aşa cum e ea, este calea spre mulţumire şi fericire. Acesta este sfatul lui Pavel (1 Timotei 6,7.8).

19 Dar, dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

Să mănânce. Aici e folosit în sens figurat pentru punerea la lucru a "averii şi bogăţiei" şi nu a acumulării lor (vezi v. 13).

Dar de la Dumnezeu. Abilitatea de a acumula bogăţie vine de la Dumnezeu (Deuteronom 8,18; Iacov 1,16.17). Toate capacităţile pe care le avem sunt daruri de la Dumnezeu. Tot ce am strâns cu ajutorul acestor însuşiri ar trebui să fie un motiv de mulţumire la adresa lui Dumnezeu.

20 Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.

Nu se mai gândeşte. Omul care trăieşte într-o colaborare strânsă cu Dumnezeu nu se confruntă cu nici o experienţă pentru care Dumnezeu să nu aibă o soluţie (Matei 6,34) Viitorul lui e sigur, iar viaţa lui poate fi senină.

Dumnezeu îi umple inima. [Dumnezeu răspunde, KJV]. Rădăcina verbală tradusă aici "răspunde" [KJV] are şi sensul de "a mărturisi către [ceva]".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 4�

3T411; 4T 476

4.5�

4T 472

4-6�

5T 284

6�

4T 471

8�

Ed 144; PK 68, 78

9�

Ed 219

10�

MH 210

18�

ML 142