1 „Luați aminte ceruri și voi vorbi; ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.

Voi ceruri. Moise începe cântarea lui, chemând pe oameni şi îngeri să dea ascultare cuvintelor pe care Duhul Sfânt le-a pus în gura lui. Aceştia trebuie să fie martori (vezi cap.31,28) pentru maiestatea şi puterea lui Dumnezeu. Compară cu psalmistul (50,4), Isaia (Isaia 1,2; 34,1) şi Mica (Mica 1,2). Aceasta aminteşte de cântarea lui Moise la Marea Roşie (Exod 15).


2 Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă!

Învăţăturile mele. Literal, luarea mea de la verbul a lua. Ideea este aceea a primirii pentru a da mai departe altora. Apostolul Pavel scria bisericii din Corint despre modul cum le-a dat învăţătura pe care o primise de la Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 11,2). Pavel a folosit chiar limbaj asemănător cu cel al lui Moise (1 Corinteni 11,23).

Ca ploaia. Un simbol a reînviorării (vezi Iov 29,23; Psalmi 72,6).

Cuvântul. Tradus şi ca cuvânt (vezi Deutronom 33,9; 2 Samuel 22,31; Psalmi 12,6) şi ca poruncă (vezi Psalmi 147,15).

Ca roua. Cuvântul tradus rouă este din rădăcina verbului a fi umed, a ploua ploaie fină, adică ceaţă. Roua este un simbol al vorbirii blânde, reînviorătoare, ca aici, a unităţii între fraţi (vezi Psalmi 133,3), a favorii regale (vezi Proverbe 19,12), şi a-l afectuoaselor îndurări ale lui Dumnezeu faţă de poporul Său (vezi Osea 14,5).

Verdeaţă. Literal, iarbă ca în Geneza 1,11.12; 2 Samuel 23,4).

Iarbă. De la cuvântul obişnuit pentru vegetaţie, mai ales vegetale potrivite pentru consumul oamenilor (vezi Geneza 1,11.12.29.30; 3,18; 9,3).


3 Căci voi vesti Numele Domnului. Dați slavă Dumnezeului nostru!

Voi vesti. Cântarea lui avea să fie despre bunătatea lui Dumnezeu, despre bunăvoinţa îngăduitoare a Lui faţă de oameni (vezi Exod 34,6).


4 El este Stânca; lucrările Lui sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat.

Stânca. Aceasta se întâlneşte de vreo 30 de ori în Vechiul Testament ca titlu descriptiv pentru Hristos, Rege şi Conducător al teocraţiei ebraice. Aici se foloseşte pentru prima dată cu referire la Iehova (vezi şi v.15,18.30.31). Compară cu folosirea ei de către Anania în 1 Samuel 2,2; a lui David în Psalmi 18,2.31.46; 19,14 (unde tăria mea este literal stânca mea); 28,1; 62,2.7; şi multe altele. Ultimul loc de folosire a ei în Vechiul Testament este în Habacuc 1,12, unde o, Dumnezeu puternic, literal se citeşte o, Stâncă.

Stânca cea solidă, muntele cel înalt, lanţul de munţi, sunt sugestive pentru multe atribute ale lui Dumnezeu. Veşnicia Lui este considerată în termeni ai munţilor veşnici (vezi Psalmi 90,2). Castelul de necucerit cu turnurile lui pe vârful muntelui este un simbol al apărării de neatacat a lui Dumnezeu şi al purtării Sale de grijă pentru copiii Săi (vezi Psalmi 18,2; Daniel 2,35). Domnul este de asemenea descris în aceeaşi figură ca un loc sigur de locuit, un adăpost şi o umbră (vezi Psalmi 90,1; Isaia 32,2), şi ca temelie pe care stă biserica (Matei 16,18; 1 Corinteni 3,11) şi pe care creştinul trebuie să-şi clădească locuinţa credinţei lui (Matei 7,24).

Iehova este singura Stâncă adevărată. Munţii sunt un simbol al neclintitei Lui credincioşii, a caracterului Său neschimbător şi a credincioşiei Lui faţă de biserică şi faţă de membrii ei în parte. Cuvântul stâncă niciodată nu este aplicat la oameni.

Desăvârşite. Niciodată Dumnezeu nu lasă lucrarea Lui neterminată sau nedesăvârşită. El are să aducă la îndeplinire Planul Mântuirii până la completa lui încheiere.

Drepte. Mai degrabă, dreptate (RSV, compară cu Isaia 61,8). Toate lucrările lui Dumnezeu sunt conforme cu natura Lui cea dreaptă. Hotărârile Lui sunt ireproşabile şi căile Lui cu toate fiinţele create sunt fără greşeală. El este într-adevăr un Dumnezeu al dreptăţii (Isaia 30,18).

Credincios. Cuvântul adevăr de aici nu se referă la adevărata doctrină, adică la un număr de puncte de credinţă. El se referă mai degrabă a credincioşie ca un principiu. El este un Dumnezeu care este credincios faţă de Sine, care lucrează în armonie cu propriile atribute divine. Cuvântul este din verbul a fi sigur, a fi hotărât.

Fără nedreptate. Este imposibil pentru Iehova de a face rău, de a înşela pe cineva, de a avea nişte defecte etice sau morale. El Însuşi este propria normă de conducere şi normă pentru toate fiinţele create.


5 Ei s-au stricat; netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!

S-au stricat. Textul ebraic este neclar. O redarea literală a primelor două expresii probabil că ar fi stricăciunea nu este a lui, a copiilor lui, a lor este ruşinea. Se pare că se are în vedere un contrast între Dumnezeu şi poporul Său, între desăvârşirea Lui şi nedesăvârşirea lor.

Îndărătnic. Cuvântul tradus astfel este dintr-o rădăcină care înseamnă a strâmba. Aplicat la inimă, buze, gură, sau căi, el înseamnă diformitate şi urmărirea de metode ocolite cu scopul de a ajunge la obiective suspecte. Folosind rădăcina acestui verb Isaia zice: Apucă pe cărări sucite (Isaia 59,8; vezi şi Proverbe 2,15). Cuvântul englezesc stricat nu este potrivit cu sensul ebraic; corupt este mai apropiat, pentru că termenul ebraic cuprinde ideea de a strâmba tot ceea ce ar trebui să fie drept, o strâmbare a lucrurilor.

Stricat. Al doilea adjectiv, redat aici stricat, accentuează sensul celui dintâi. El se află numai aici în Biblie şi poate fi redat, întortocheat. Rădăcina apare în 2 Samuel 22,27 ca îndărătnic şi în Psalmi 18,26 ca stricat. Este sigur că Moise descrie aici această generaţie ca stricată, neascultătoare, refractară. Este comparabilă cu descrierea făcută de Hristos generaţiei Lui (vezi Matei 16,4; 17,17), ca şi cu explicaţiile lui Pavel (vezi 1 Tesaloniceni 2,15; 2 Tesaloniceni 3,2).


6 Pe Domnul Îl răsplătiți astfel! Popor nechibzuit și fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău, care te-a făcut, Te-a întocmit și ți-a dat ființă?

Pe Domnul îl răsplătiţi. Ordinea ebraică a cuvintelor este emfatică, Iehova este cel răsplătit astfel? O mustrare pentru felul lipsit de sens în care ei s-au comportat faţă de Iehova. Nechibzuit. De la nabal, care înseamnă dârzenia lor nesocotită în neluarea în seamă a

bunătăţii lui Dumnezeu.

Fără înţelepciune. Lipsă de discernământ, discriminare, înţelepciune.

Tatăl tău. Israel era copilul lui Iehova prin adopţie (vezi Ezechiel 16,6).

Te-a întocmit. Cu referire la creşterea lor, dezvoltare ordonată şi progres sub braţul lui Dumnezeu.


7 Adu-ți aminte de zilele din vechime, socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, pe bătrânii tăi, și îți vor spune.

Zilele in vechime. Un îndemn de a merge înapoi în istoria lor atât de mult cât puteau şi de a povesti toate cazurile de eliberare din pericol (vezi Isaia 63,11). Bătrânii. Oameni ai experienţei şi în vârstă care au păstrat cunoaşterea providenţei lui

Dumnezeu. Astfel de oameni erau izvoarele lor de informare istorică. Era o vreme când cărţile sub orice formă erau rare şi informaţiile erau predate verbal din generaţie în generaţie.


8 Când Cel Preaînalt a dat o moștenire neamurilor, când a despărțit pe copiii oamenilor, a pus hotare popoarelor, după numărul copiilor lui Israel,

A dat. Vezi Geneza 10,5.25.32. Sensul este acela al repartizării pentru fiecare naţiune a moştenirii ei (vezi Fapte 17,26).

A despărţit pe copiii oamenilor. Mai bine, în despărţirea lui a fiilor oamenilor (vezi Geneza 1,26; 3,17; vezi şi Geneza 11,8,9), deoarece separarea neamurilor a venit după Turnul Babel.

A pus hotare. Mulţi comentatori iudaici consideră că aceasta înseamnă că Iehova a vegheat la creşterea şi răspândirea naţiunilor ca să fie loc suficient pentru Israelul cel numeros. Declaraţia lui Moise se poate referi la faptul că Dumnezeu a condus destinele naţiunilor cu privire la propriul Său popor, ca prin ei toţi oamenii să poată ajunge să-L cunoască pe El (vezi Fapte 17,26.27).


9 căci partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moștenire.

Partea. Literal, porţiune, posesiune, parte. Compară cu moştenirea mea (Psalmi 16,5), de asemenea şi ideea cealaltă că Dumnezeu este partea sau posesiunea noastră (vezi Psalmi 119,57; 142,5; Plângeri 3,4).


10 El l-a găsit într-un ținut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui.

Într-un ţinut pustiu. Ca şi când Israel ar fi fost un copil nedorit, aruncat să moară şi Iehova l-ar fi găsit astfel (vezi Ieremia 2,2; Ezechiel 16,5.6; Osea 9,11).

L-a înconjurat. Literal, l-a înconjurat. Adică, Dumnezeu a încercuit pe Israel cu ocrotire şi îndurare infinită (vezi Psalmi 32,10). În felul acesta ocroteşte El întotdeauna pe poporul Său (Psalmi 34,7).

L-a îngrijit. L-a învăţat, cum ar învăţa un tată pe copilul să (vezi Exod 20,1.2; 34,1.10).

Lumina ochiului lui. Literal, pupila ochiului lui. Expresia tradusă astfel este din aceeaşi rădăcină ca cuvântul om şi se poate referi, aşa cum consideră unii, la imaginea care este reflectată în ochi. Poate că ochiul este cel mai sensibil organ al corpului şi unul pe care omul îl ocroteşte, fără să-şi dea seama, cu mai mare grijă decât pe oricare altul. Dumnezeu priveşte la poporul Său cu o grijă asemănătoare (Isaia 49,15).


11 Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia Și-i poartă pe penele lui:

Ca vulturul. Aceasta este o dezvoltare a celei asemănătoare din Exod 19,4. Ea sugerează nobila conducere şi ocrotire a lui Dumnezeu (vezi Deutronom 1,31; Osea 11,3).

Şi-i poartă. Această vorbire figurată sugerează iubitoarea purtare de grijă a lui Iehova pentru poporul Său, mai ales în timpul purtării lor îndărătnice din pustie (vezi Fapte 13,18). Purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi faptele Lui de disciplină sunt întotdeauna cu scopul de dezvoltare a caracterului (vezi Evrei 12,11; Apocalipsa 3,19). El Îşi propune ca oamenii să-şi dea seama de posibilităţile inerente legăturii de filiaţiune cu Dumnezeu.


12 Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său și nu era niciun dumnezeu străin cu El.

Domnul singur. Ajutorul altor zei era pură închipuire. Din contră, puterea lui Iehova era pe deplin îndestulătoare (vezi Psalmi 81,10; Osea 13,4).


13 L-a suit pe înălțimile țării, și Israel a mâncat roadele câmpului, i-a dat să sugă miere din stâncă, untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

Înălţimile. O sugestivă figură de vorbire a conducerii triumfătoare a lui Dumnezeu (vezi Amos 4,13). Compară cu făgăduinţa aplicabilă astăzi bisericii rămăşiţei (vezi Isaia 58,13.14). Roadele datorate binefăcătoarei purtări de grijă a lui Dumnezeu şi binecuvântărilor pe care El avea să le adauge la munca lor, şi viaţa de ascultare (Matei 6,33).

Miere din stâncă. O aluzie la nenumăratele albine sălbatice care se găseau în crăpăturile stâncoase ale Palestina. Mierea era folosită pentru a ilustra învăţăturile divine (vezi Proverbe 24,13.14), de asemenea şi ca o închipuire a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu (vezi Psalmi 19,9-11) şi a Cuvântului Său (vezi Psalmi 119,103). Aici, primul înţeles este la darurile naturale ale Canaanului.

Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare. Nici un bine nu avea să lipsească. Untdelemn sau grăsime este un simbol al prosperităţii şi al abundenţei (vezi Ezechiel 16,13.19).


14 untul de la vaci și laptele oilor, cu grăsimea mieilor, a berbecilor din Basan și a țapilor, cu grăsimea grâului, și ai băut vinul, sângele strugurelui.

Untul. Mai bine, lapte covăsit, nu untul modern. Acesta era un simbol al belşugului (vezi Iov 20,17; compară cu Geneza 18,8; Judecători 5,25; 2 Samuel 17,29).

Laptele oilor. Mai bine, laptele turmei, referindu-se mai ales la laptele caprelor. Cuvântul tradus oi este cel obişnuit pentru turma de oi sau de capre.

Grăsimea mieilor. Poate, mai bine, grăsimea berbecilor, având în vedere că substantivul

aici este masculin.

Basan. Renumit pentru păşunile lui (vezi Numeri 32,1-5).

Grăsimea grâului. Sau, boabele de grâu, însemnând o recoltă neobişnuit de bună.

Sângele strugurelui. Compară cu Geneza 49,11.


15 Israel s-a îngrășat și a azvârlit din picior; – te-ai îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit! – Și a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui,

Israel. Aici este un nume poetic pentru Israel (vezi Deutronom 33,5.26; Isaia 44,2). El este derivat din verbul a fi drept, a fi drept în sus şi este aplicat la Israel ca cel drept. Probabil că aici este folosit ca mustrare a unui Israel decăzut care avea să se abată mult de la idealul lui Dumnezeu pentru poporul Lui.

S-a îngrăşat. Când Israel a ajuns prosper s-a răzvrătit împotriva Aceluia care le-a dat prosperitate (vezi Ieremia 5,28; Osea 2,8; 4,16).

A nesocotit. Sau, a dispreţuit. Literal, tratat ca un nebun. Pentru acelaşi verb vezi fapte de nebunie (Proverbe 30,32), te voi face de ocară (Naum 3,6), batjocoreşte (Mica 7,6). Şi adjectivul aceleiaşi rădăcini nechibzuit (Deutronom 32,6,21), nebunul (Psalmi 14,1; 53,1; Proverbe 17,7.21; 30,22; Ieremia 17,11), prooroci fără minte (Ezechiel 13,3).


16 L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni;

L-au întărâtat. Prin urâciuni idolatre Israel, ca o soţie necredincioasă, l-a întărâtat pe Domnul Dumnezeul lor la gelozie (Exod 43,14; Isaia 54,5).


17 au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau, dumnezei noi, veniți de curând, de care nu se temuseră părinții voștri.

Au adus jertfe dracilor. Compară cu 1 Corinteni 10,19.20. Cea mai mare urâciune a cultului păgân era jertfirea copiilor pentru demoni (vezi Psalmi 106,37). Curentul păcătos se pare că a pornit aproape în etape imperceptibile. Primul pas nu putea să fie un act pozitiv de ilegalitate ci mai degrabă un păcat negativ, omiterea vreunei cerinţe pozitive. Un pas aduce pe celălalt, până ce poate să rezulte o schimbare completă a purtării de mai înainte a cuiva. Cu toate acestea, se pare aproape de necrezut cum poporul ales al lui Dumnezeu să se fi putut închina la demoni şi să aducă pe proprii lor copii ca daruri de jertfă. Abătându-te de la calea lui Dumnezeu se poate să fi condus la cele mai îngrozitoare alternative, cum s-a întâmplat cu Israel.

Veniţi de curând. Sau, sosiţi mai la urmă. Compară cu descrierea grafică a lui Isaia (Isaia 44,15; vezi şi Judecători 5,8). Nu se temuseră. Verbul ebraic exprimă teamă, groază, ca de exemplu înfioraţi-vă de spaimă şi groază (Ieremia 2,12; Ezechiel 32,10).


18 Ai părăsit Stânca cea care te-a născut și ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit.

Stânca. Vezi v.4. Ai uitat pe Dumnezeu. Ei aveau să fie absorbiţi întru totul de idolatrie. Care te-a tocmit. Vezi Exod 19,5.6; compară cu Ieremia 2,27; învăţătura apostolului Pavel (1 Corinteni 4,15; Filimon 10; Galateni 4,19).


19 Domnul a văzut lucrul acesta și S-a mâniat, S-a supărat pe fiii și pe fiicele Lui.

S-a mâniat. Literal, dispreţuit. Pentru alte locuri ale acestui verb vezi Proverbe 1,30; 5,12; 15,5; Plângeri 2,6.


20 El a zis: „Îmi voi ascunde fața de ei, și voi vedea care le va fi sfârșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși.

Îmi voi ascunde faţa. El avea să-i lase să se descurce singuri (vezi cap. 31,17.18).

Stricat. Adică, dedat la perversiune şi eludare de la adevăr şi purtare bună.

Necredincioşi. Ei se vor dovedi nedemni de încredere totală. Pe ei nu se mai putea conta.


21 Mi-au întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți; și Eu îi voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

Gelozia. Vezi v.16. Nu este Dumnezeu. Idolii la care se închinau şi reprezentau dumnezei care nu existau. Ei nu erau dumnezei care lucrau în şi prin idoli. Nu este un popor. Literal, un ne-popor.

Neam fără pricepere. O descriere mai departe a ne-poporului din propoziţia precedentă. Mulţi comentatori iudei atribuie aceasta la prima nimicire a Templului de către caldeeni, citând, Iată pe haldei, care nu erau un popor (Isaia 23,13; compară cu Habacuc 1,5.6). Comentatorii susţin că haldeii nu au avut nici un fel de statut naţional până când Dumnezeu nu i-a ridicat să pedepsească pe Israel. Dar argumentul acesta nu este valid din punct de vedere istoric. Apostolul Pavel aplică Deutronom 32,21 la ducerea Evangheliei la neamuri după refuzul naţiunii iudaice de a primi pe Mesia (vezi Romani 10,19; compară cu 1 Tesaloniceni 2,15.16). Vezi şi cuvintele lui Hristos din Matei 21,43.44.

22 Căci focul mâniei Mele s-a aprins și va arde până în fundul Locuinței morților, va nimici pământul și roadele lui, va arde temeliile munților.

Focul. Un simbol al marilor calamităţi (vezi Ezechiel 30,8) sau o izbucnire de mânie (vezi Ieremia 15,14; 17,4). Locuinţa morţilor este o preînchipuire a nimicirii (vezi Proverbe 15,11; Psalmi 86,13).

Fundul locuinţei morţilor. Literal, adâncurile Şeol-ului (RSV), adică ale mormântului. O expresie figurată care înseamnă nimicire totală.

Munţilor. Comentatorii iudei vorbesc despre Ierusalim ca fiind aşezat şi înconjurat de munţi (vezi Psalmi 125,2) şi atribuie invaziei lui Nebucadneţar ca împlinind, în parte, această prezicere (vezi 2 Regi 25,1-7).


23 Voi îngrămădi toate nenorocirile peste ei, Îmi voi arunca toate săgețile împotriva lor.

Îmi voi arunca toate săgeţile. O figură de vorbire referindu-se la judecăţile lui Dumnezeu (vezi Psalmi 7,12.,13; 38,2; 91,5; Plângeri 3,12.13; Ezechiel 5,16).


24 Vor fi topiți de foame, stinși de friguri și de boli cumplite; voi trimite în ei dinții fiarelor sălbatice și otrava șerpilor.

Topiţi de foame. Literal, istoviţi de foame. Rădăcina verbului înseamnă a absorbi, şi adjectivul, ca aici, înseamnă absorbit sau gol de foame.

Stinşi de friguri. Literal, săgeată de foc. Compară cu versetele următoare care au acelaşi cuvânt ebraic, Psalmi 78,48, focul cerului; Cânt. cânt. 8,6, jar de foc; Psalmi 76,3, săgeţile.

Şerpilor. Sau, târâtoare. Cuvântul tradus aici şerbi este din rădăcina a se târî, a se căţăra. În Mica 7,17 acelaşi cuvânt este tradus viermi.


25 Afară, vor pieri de sabie, și înăuntru, vor pieri de groază: și tânărul și fata, și copilul de țâță ca și bătrânul.

Sabie. Versetul acesta descrie războiul ca punct culminant al relelor. Nu va fi cruţată nici vârsta, nici sexul şi nici un loc nu avea să acorde siguranţă faţă de efectele lui (vezi Ieremia 9,19-22; Plângeri 1,20; Ezechiel 7,15).


26 Voiam să zic: „Îi voi lua cu o suflare, le voi șterge pomenirea dintre oameni!”

Îi voi lua cu o suflare. Literal, tăia în bucăţi. Textul ebraic nu este clar. Unii comentatori sugerează îi voi sufla departe, adică, a-i împrăştia cu desăvârşire.


27 Dar Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească și să zică: „Mâna noastră cea puternică, și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.”

Mă tem. Nu că Iehova are teamă ca oamenii. El vorbeşte adesea în limba adaptată la înţelegerea omenească (vezi Numeri 14,13-16; Exod 32,12). Să se amăgească. Adică, să nu recunoască adevăratele fapte ale cazului. Mâna noastră cea puternică. Mândrindu-se că au învins pe Israel datorită propriei superiorităţi şi nerecunoscând că Iehova le dăduse victoria (vezi Isaia 10,5-11; Habacuc 1,15.16).


28 Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț și nu-i pricepere în ei.

Şi-au pierdut bunul simţ. Cuvântul tradus aici gol este de la verbul a pieri, a distruge, a fi pierdut şi este tradus astfel practic aproape în fiecare loc din cele vreo 200 în care se găseşte verbul în Vechiul Testament. El poate fi tradus pieire de sfat. Adică, ei urmau întru totul sfatul rău dat de falşii păstori şi drept rezultat au pierit (vezi Ieremia 18,18). Pentru alte texte care folosesc rădăcina aceasta vezi Levitic 26,38, Iosua 23,16; 2 Regi 9,8; Estera 4,16; Iov. 18,17, etc. Forma precisă folosită aici mai este tradusă ca pieire (Deutronom 26,5; Iov 4,11; 29,13; 31,19), sfărmat (Psalmi 31,12) şi pierdut (1 Samuel 9,20; Psalmi 119,176).


29 Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.

Li se va întâmpla. Traducerea KJV a omis prepoziţia to ca în original: şi-ar da seama în mod clar de sfârşitul lor de la urmă.


30 Cum ar urmări unul singur o mie din ei și cum ar pune doi pe fugă zece mii, dacă nu i-ar fi vândut Stânca, dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

Vândut. Versetul acesta zugrăveşte o schimbare completă a sorţii lor, datorită faptului că ei au lepădat pe Iehova (vezi Levitic 26,8,17.36.37; Deutronom 28,25).

Vândut. Vezi acelaşi verb, tradus aici vândut, redat ca dăduse în mâinile tale (1 Samuel 24,18), a dat în mâinile (Plângeri 2,7), voi da în mâna (Amos 6,8).


31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră, vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință.

Stânca lor. Neamurile păgâne se încredeau în zeii lor pentru biruinţă şi succes. Dar când ei erau martori ai puterii lui Iehova erau obligaţi să recunoască nemărginita superioritate a Lui faţă de zeii lor (vezi Exod 14,25; Numeri 23,24; Iosua 2,9; 1 Samuel 5,7). Cât despre Stânca lui Israel, vezi Deutronom 32,4.


32 Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare;

Viţa. Neamurile păgâne sunt privite aici ca mlădiţe vătămătoarelor plante Sodoma şi Gomora. Tulpina lor era rea; de aceea roada lor era otrăvitoare (vezi Ieremia 2,21). Şi Israel a fost asemănat cu o viţă (vezi Isaia 5,2.7; Osea 10,1).


33 vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă.

Şerpi. Cuvântul astfel tradus este din rădăcina a lungi, a întinde. Înţelesul literal al substantivului derivat este cel întins, cu referire la lungimea corpului. În altă parte, el apare ca peşti mari (Geneza 1,21), şarpe (Exod 7,9,10,12), şacali (Plângeri 4,3).

Aspidă. În general presupusă a fi înrudită cu cobra. Acelaşi cuvânt este redat ca năpârcă (Psalmi 91,13).


34 Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, pecetluit în comorile Mele?
35 A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.” –

Răzbunarea, voi răsplăti. Ca Creator şi Domn al universului, Iehova este judecătorul lui, Compară folosirea de către apostolul Pavel a acestei expresii (Romani 12,19; Evrei 10,30).

Nenorocirii lor. Compară cu avertizările privind pe Babilonul haldeu (Isaia 47,7-10; 51,6.8) şi aplicarea la Babilonul spiritual (Apocalipsa 18,8.10.17).


36 Domnul va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită și că nu mai este nici rob, nici slobod.

Va judeca pe poporul Său. Adică, va apăra şi va proteja pe poporul Lui de vrăjmaşii lor (vezi Ieremia 50,34). Vezi şi experienţa Rahelei (Geneza 30,6), rugăciunea psalmistului (Psalmi 54,1) şi profeţia despre regele Lemuel (Proverbe 31,4,9).

Va avea milă. Va întoarce mâna Sa de la poporul Său să lovească pe vrăjmaşii lor, prin care El îi pedepsise – de exemplu Babilonul (vezi Ieremia 50,23; 51,24). Pentru părerea de rău a lui Dumnezeu vezi Numeri 23,19.

Puterea le este slăbită. Literal, mâna lor este istovită. Mâna este un simbol al puterii şi al priceperii de aduce la îndeplinire un plan (vezi Isaia 28,2; compară cu Psalmi 76,5; 78,42).


37 El va zice: „Unde sunt dumnezeii lor, stânca aceea care le slujea de adăpost,

Stânca. Folosită în mod ironic despre dumnezeii falşi (vezi v.31).


38 dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale, să vă ajute și să vă ocrotească!”

Să se scoale. Vezi Isaia 46,1.2.7; compară cu 1 Regi 18,27.


39 Să știți, dar, că Eu sunt Dumnezeu și că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viață și Eu omor, Eu rănesc și Eu tămăduiesc, și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

Eu sunt. Observă pronumele repetat şi compară cu Osea 5,14; Isaia 43,11.25; 51,12.


40 Căci Îmi ridic mâna spre cer și zic: „Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

Îmi ridic mâna. Semnul unei juruinţe solemne. Compară cu experienţa lui Avraam (Geneza 14,22) şi cu aceea a copiilor lui Israel la intrarea în Canaan (Exod 6,8; Neemia 9,15). Compară cu jurământul solemn al îngerului din Apocalipsa 10,5.


41 atât este de adevărat că atunci când voi ascuți fulgerul sabiei Mele și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor Mei și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

Potrivnicilor mei. Adesea Iehova este zugrăvit în imagine poetică precum un războinic, combătând pe vrăjmaşii poporului Său (vezi Exod 15,3; Isaia 42,13). A te opune poporului lui Dumnezeu înseamnă a te ridica vrăjmaş împotriva lui Dumnezeu şi a lupta cu El.


42 sabia Mea le va înghiți carnea, și-Mi voi îmbăta săgețile de sânge, de sângele celor uciși și prinși, din capetele fruntașilor vrăjmașului.”

Săgeţile. Preînchipuire a unui mare măcel (vezi Isaia 34,5.6; 66,16). Compară cu cuvintele lui Hristos cu privire la scenele în legătură cu a doua Sa venire (Matei 24,36-44; Marcu 13,35-37) şi a profeţiei lui Petru (2 Petru 3,10).


43 Neamuri, cântați laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună sângele robilor Săi, El Se răzbună împotriva potrivnicilor Săi și face ispășire pentru țara Lui, pentru poporul Lui.”

Ispăşire. Îndurarea lui Dumnezeu asupra ţării şi poporului Lui. Cuvintele acestea vor avea împlinirea lor deplină în legătură cu cei mântuiţi pe pământul cel nou (vezi Apocalipsa 21,1-7). Apostolul Pavel citează acest verset pentru a arăta că Neamurile trebuie să aibă parte de mântuire făcută cu putinţă prin Hristos (vezi Romani 15,10).


44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.

Iosua...era cu el. O repetare a Deutronom 31,30, cu excepţia că Iosua (vezi Numeri 13,8.16) este amintit ca fiind colaboratorul lui Moise (vezi Deutronom 31,3.7.14.23).


45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46 le-a zis: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele Legii acesteia.

Puneţi-vă la inimă. Compară cu îndemnul lui Dumnezeu către Ezechiel (cap. 40,4). Copiilor voştri. Instrucţiunea aceasta cu privire la educarea copiilor fusese deja dată de mai multe ori (vezi cap. 4,10; 6,7; 11,19).


47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața voastră, și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul.”

Nu este un lucru fără însemnătate. Slujirea faţă de Dumnezeu nu rămâne niciodată nerăsplătită (vezi cap. 30,20).


48 În aceeași zi, Domnul a vorbit lui Moise și a zis:
49 „Suie-te pe muntele acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului; și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.

Abarim. Abarim se înţelege că se referă la un lanţ de munţi, dintre care unul din vârfurile lui este Nebo. Instrucţiuni cu privire la moartea sa fuseseră date lui Moise mai înainte (vezi Numeri 27,12).

Priveşte ţara. Lui Moise i s-a dat privilegiul de a vedea Ţara Făgăduinţei. În afară de aceasta, el a văzut în vedenie scene din istoria poporului lui Dumnezeu peste veacuri până la împlinirea tuturor lucrurilor (vezi PP 472-477).


50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,

Adăugat la poporul Tău. Vezi Numeri 20,24. Moise a fost ascultător până la moarte şi moartea lui a fost preţioasă înaintea lui Dumnezeu. În unele privinţe, el a fost un simbol al lui Hristos. Dumnezeu l-a înviat din locul lui singuratic de odihnă spre a locui în Canaanul ceresc şi l-a trimis să încurajeze pe Hristos la schimbarea Sa la faţă (vezi Marcu 9,2-4). O astfel de răsplată i-a revenit ca un slujitor credincios în casa Domnului său (vezi Evrei 3,5).

După cum Aaron. Vezi Numeri 20,24-28; 33,38.


51 pentru că ați păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustiul Țin, și nu M-ați sfințit în mijlocul copiilor lui Israel.

Aţi păcătuit. Vezi Numeri 27,14. Nu m-aţi sfinţit. Nu M-aţi respectat ca Sfânt (RSV). Vezi Numeri 20,12; 27,14.


52 Tu vei vedea doar de departe țara dinaintea ta; dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel.”

Nu vei intra. Moise a dorit foarte mult să aibă privilegiul de a intra în Ţara Sfântă, dar dorinţa i-a fost refuzată (vezi Deutronom 1,37; 3,25.27; compară cu Evrei 11,13).

Comentariile lui Ellen G. White 1-4 PK 394 2 MH 157; MYP 227; 3T 448; 5T 422 4 DA 413, 414, 769; PP 43 7 5T 585 7-10 PK 394 9, 10 COL 166 9-11 8T 275 9-12 COL 287; PK 17 10 PP 407 10,12 Ed 33, 39 11 TM 255 11,12 PP 469; 8T 150 15 PP 413 15-21 PK 395 16-22 1T 280, 364 23,24 PK 395 26-30 1T 365 28-31 PK 395 30 TM 277 34, 35 PK 396 35-37 1T 368 39 TM 23 46 MH 114 47 Ed 174; PK 500 49,50 PP 470 50-52 SR 166