1 Când se vor întâmpla toate aceste lucruri, binecuvântarea și blestemul pe care le pun înaintea ta, dacă le vei pune la inimă în mijlocul tuturor neamurilor între care te va risipi Domnul Dumnezeul tău,

Le vei pune la inimă. Literal, să-i aduci înapoi la inima ta. Notează aceeaşi expresie în 1 Regi 8,47. Avea să fie necesar ca ei să mediteze asupra cauzelor exilului lor şi a legăturilor lor cu Iehova ca o măsură pregătitoare pentru refacerea lor faţă de favoarea lui Dumnezeu (vezi Levitic 26,40; Deutronom 4,29.30).


2 dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău și dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta și din tot sufletul tău, tu și copiii tăi, potrivit cu tot ce-ți poruncesc azi,

Întoarce. Aceasta trebuie să fie şi o întoarcere de la păcat şi o reîntoarcere la închinarea la Iehova (vezi Numeri 1,8.9). Sinceritatea avea să fie reflectată în ascultare.


3 atunci Domnul Dumnezeul tău va aduce înapoi robii tăi și va avea milă de tine, te va strânge iarăși din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăștia Domnul Dumnezeul tău.

Va aduce înapoi robii tăi. Compară Psalmi 14,7; 85,1-3; 126,1.4; Ezechiel 16,53. Nu eliberarea din captivitatea fizică este cel mai important lucru, ci mai degrabă eliberarea din captivitatea păcatului (vezi Psalmi 41,4; Ieremia 3,22; 17,14; Osea 14,4; Matei 13,15).


4 Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar și de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău și acolo Se va duce să te caute.

Cealaltă margine a cerului. Profetul Neemia se referă la făgăduinţa acestui verset (Neemia 1,8,9). Pentru o expresie asemănătoare, vezi Deutronom 4,32; Psalmi 19,4; Isaia 13,5. Iehova nu avea să lepede pe poporul Său. Ca indivizi, El nu i-a lepădat niciodată. Pedeapsa lor avea să fie împrăştierea. Pedeapsa divină are întotdeauna un obiectiv deosebit. Când efectul acesta s-a realizat, Dumnezeu Se întoarce la copilul Său cu oferta de restaurare şi ajutor de aducere la îndeplinire (vezi Iov 23,10; Osea 6,1-3; Evrei 12,11).


5 Domnul Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care o stăpâneau părinții tăi și o vei stăpâni; îți va face bine și te va înmulți mai mult decât pe părinții tăi.

Îţi va face bine. Vezi Ieremia 32,42,43, cu privire la felul în care Dumnezeu a intenţionat să împlinească această făgăduinţă.


6 Domnul Dumnezeul tău îți va tăia împrejur inima ta și inima seminței tale, și vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, ca să trăiești.

Îţi va tăia împrejur inima ta. Compară cu Levitic 26,41; Ieremia 31,33. A tăia împrejur inima înseamnă a însufleţi percepţia spirituală a cuiva şi a face sensibilă conştiinţa cuiva.


7 Domnul Dumnezeul tău va face ca toate aceste blesteme să cadă peste vrăjmașii tăi, peste cei ce te vor urî și te vor prigoni.

Peste vrăjmaşii tăi. Adevărata pocăinţă inversează blestemul adus de încăpăţânare. Nu există nici o separare între Dumnezeu şi păcătos, atât de largă şi de adâncă încât să nu poată fi închisă imediat după întoarcerea din nou a păcătosului la Dumnezeu. Bucuria lui Dumnezeu este totală când un om se întoarce la El, pentru că atunci pot fi revărsate binecuvântările cerului. Păcătosul care stăruie în păcat este cel care trebuie să sufere blestemul deplin al păcatului.


8 Și tu te vei întoarce la Domnul, vei asculta de glasul Lui și vei împlini toate aceste porunci pe care ți le dau astăzi.

Te vei întoarce. A reveni pe urmele paşilor săi, ca dintr-o călătorie. Aceasta se foloseşte adesea în mod figurat despre întoarcerea la Dumnezeu în pocăinţă umilită (vezi Isaia 10,21; 19,22; Ieremia 4,1; 15,19; 18,11; Ezechiel 18,23; etc.).


9 Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăți, făcând să propășească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău; căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinților tăi,

Te va umplea. Când un om iubeşte pe Dumnezeu şi ascultă de voinţa Lui (vezi Ioan 14,15), pentru că găseşte plăcere în poruncile lui Dumnezeu (vezi 1 Ioan 5,3), atunci principiile divine ajung să fie păstrate în inima lui (Psalmi 40,8). Aceasta îngăduie lui Dumnezeu să învioreze sufletul şi viaţa acelui om şi să adauge binecuvântări materiale (vezi Deutronom 28,63; Ieremia 32,41; Matei 6,33).


10 dacă vei asculta de glasul Domnului Dumnezeului tău păzind poruncile și rânduielile Lui scrise în cartea aceasta a Legii, dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău.

Acestei legi. De la Tora, care se referă la voia descoperită a lui Dumnezeu în general. Iudeii

o aplică de asemenea la Pentateuh şi chiar la Vechiul Testament în întregime.


11 Porunca aceasta, pe care ți-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine.

Mai presus de tine. Literal, şi nu este nici prea grea, adică nu este prea greu de înţeles (vezi Geneza 18,14; Deutronom 17,8; Ieremia 32,17.27; etc.).


12 Nu este în cer, ca să zici: „Cine se va sui pentru noi în cer și să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim și s-o împlinim?”

Cine se va sui. Este posibil că versetele 12 şi 13 citează o zicală proverbială. Sensul este că nu se cere ca cineva să întreprindă vreo lucrare supraomenească, să facă o călătorie lungă şi obositoare, sau să încerce să se suie în ceruri în scopul de a înţelege voia lui Dumnezeu pentru om. Dumnezeu a descoperit în mod clar gândul Său lui Israel, prin proorocul Său Moise. Poruncile Sale cele drepte au fost scrise; omul pe deplin informat Compară cu argumentul apostolului Pavel (Romani 10,5-13).


13 Nu este nici dincolo de mare, ca să zici: „Cine va trece pentru noi dincolo de mare și să ne-o aducă, pentru ca s-o auzim și s-o împlinim?”
14 Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta, ca s-o împlinești.

Aproape de tine. Moise făcuse cunoscută voinţa lui Dumnezeu nu numai prin cuvântul vorbit, ci şi sub formă de scriere. Compară cu apărarea lui Pavel (Fapte 20,26.27; Filipeni 1,8).


15 Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul.
16 Căci îți poruncesc azi să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, ca să trăiești și să te înmulțești și ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în țara pe care o vei lua în stăpânire.
17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta și te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei și să le slujești,
18 vă spun astăzi că veți pieri și nu veți avea zile multe în țara pe care o veți lua în stăpânire, după ce veți trece Iordanul.
19 Iau azi cerul și pământul martori împotriva voastră că ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta,
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui și lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viața ta și lungimea zilelor tale, și numai așa vei putea locui în țara pe care a jurat Domnul că o va da părinților tăi, lui Avraam, Isaac și Iacov.”

Atârnă viaţa ta. Mai bine, aceasta este viaţa ta, a-L iubi pe Dumnezeu. A avea o viaţă inspirată şi condusă de iubirea lui Dumnezeu înseamnă a avea viaţa veşnică. Posibilităţile vieţii pentru fiecare om sunt în cele din urmă reduse la două. Una este a iubi pe Dumnezeu cu toate puterile lui. Rezultatul final este viaţa în toată plinătatea ei, unindu-se până la urmă cu nemurirea. Alternativa este o neluare în seamă a bunei plăceri a lui Dumnezeu, cu viaţa cuiva care este consacrată lucrurilor acestui pământ. O viaţă petrecută în felul acesta în mod constant, duce la moarte veşnică. Aceste alegeri confruntă pe fiecare bărbat şi femeie născut/născută în această lume. Aici se termină a patra cuvântare a lui Moise.

Comentariile lui Ellen G. White

15 GC 544

16-18 SR 171

19 PK 393

19,20 PP 467