Deuteronomul 1

1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustiu, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.

Întregului Israel. S-ar părea să fie greu ca glasul lui Moise să fie auzit de o mulţime aşa de mare. De aceea este posibil că toate cuvintele lui au fost repetate de anumiţi conducători care se aflau în mijlocul poporului.

Dincoace de Iordan. Adică partea de răsărit a râului. Dincolo de Iordan (RSV) văzută din Palestina de vest. Astăzi, regiunea este cunoscută ca Transiordania. În pustie. Vecinătatea părţii estice a iordanului, alăturată cu pustia prin care au rătăcit.

Într-o câmpie. Adică araba Moabului (Numeri 22,1). Termenul araba, tradus aici câmpie, se aplică tuturor regiunilor joase ale râului Iordan, tocmai până la golful Acaba, sau ale vreunei părţi a acestuia. Partea cea mai adâncă a acestei depresiuni geografice este Marea Moartă.

Suf . Cuvântul mare nu este în textul ebraic. Când Moise se referă la Marea Roşie, el foloseşte cuvântul mare (Deutronom 1,40). Ebraicul suf, tradus roşie, literal, înseamnă trestie (vezi comentariul pentru Exod 10,19). Probabil că referirea de aici este la o localitate la răsărit de Iordan încă neidentificată.

Între Paran. Numele de locuri redate aici nu apar în raportul peregrinărilor israelite (Numeri 33). Unii l-au identificat pe Haţerot cu locul de peregrinaj ’Ain-Cadra, la jumătatea drumului dintre Sinai şi Eţion-Gheber. De altfel, despre locurile amintite aici nu se cunoaşte nimic. Laban înseamnă alb şi Di-Zahab se referă la o regiune de aur.

2 (De la Horeb până la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile).

Drumul care duce la muntele Seir. Adică pe drumul muntelui Seir, ocolind hotarele Edomului (vezi comentariul pentru Numeri 21,4).

3 În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună.

În al patruzecilea an. Acesta include şi anul în care au părăsit Egiptul; al doilea an în care au părăsit Sinaiul, după o staţionare de 11 luni, plus 38 de ani de rătăcire până după moartea lui Aaron (Exod 19,1; Numeri 10,11; Deutronom 2,14).

Luna unsprezece. Două luni şi nouă zile înainte de a trece Iordanul (compară cu Iosua 4,19). Cartea Deutronom este un raport a ceea ce s-a întâmplat în acest interval de timp.

4 Aceasta era după ce a bătut pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei.

După ce a bătut. Vezi Numeri 21,21 la 22,1. Cei doi regi amintiţi aici au fost învinşi în al patruzecilea an al Exodului. Înfrângerea lor a fost una din ultimele realizări ale lui Israel sub conducerea lui Moise.

5 Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească Legea aceasta şi a zis:

Moise a început. Literal, Moise a întreprins sau Moise a luat asupra sa... forma verbului ebraic folosit aici sugerează hotărârea lăuntrică a lui Moise.

Legea aceasta. Cuvântul tradus aici lege este unul care se referă la instruire în general şi urmează să se aplice oricărei instruiri care vine de la Dumnezeu.

6 „Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb, zicând: „Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta.

Ne-a vorbit. Vezi Numeri 10,13.

La Horeb. Vezi despre Exod 3,1 şi 10,1.

Aţi locuit destul. Israel a cantonat la picioarele muntelui Sinai din a treia lună a anului întâi

al exodului (Exod 19,1) până în a douăzecia lună a celui de-al doilea an (Numeri 10,11). Rămânerea lor la Sinai a fost consacrată organizării ca biserică şi naţiune şi construirii Cortului Întâlnirii.

7 Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la muntele amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat.

Muntele. Nu un munte deosebit, ci toată regiunea muntoasă (RSV) a Palestinei, apoi a teritoriului amorit. Este aceeaşi regiune străbătută de către cele 12 iscoade (Numeri 13,17-25). Toate împrejurimile. Toţi vecinii lor (RSV). Sunt enumerate apoi regiunile învecinate cu regiunea deluroasă a Palestinei.

În câmpie. Ebraicul Araba, depresiune incluzând valea inferioară a Iordanului (vezi comentariul pentru Deutronom 1,1; vezi şi Deutronom 3,17; 2 Regi 25,5), Marea Moartă şi câmpia care se întinde spre sud de golful Acaba. Marea Moartă a fost numită marea câmpiei [’Araba] (Iosua 3,16; 2 Regi 14,25).

Pe munte. De la acelaşi cuvânt ca munte în versetul anterior, referindu-se la regiunile superioare muntoase ale Palestinei centrale.

În vale. Ebraicul Şefela, un termen aplicat regiunii de la picioarele muntelui, aşezată între regiunea înaltă a Palestinei centrale şi câmpia de coastă, mai ales acea parte a ei dintre Iudea şi Filistia.

Miază-zi. Literal, Negeb-ul, regiunea din jurul Beer-Şebei şi Cades-Barnea.

Ţărmul mării. Câmpia de ţărm a Filistiei şi aceea a Şaronului, la nord de Filistia.

8 Vedeţi, v-am pus ţara înainte; intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.”

V-am pus ţara. În mod literal, v-am dat ţara, adică am pus-o la dispoziţia voastră. A jurat. O referire la făgăduinţele făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov şi raportate în Geneza 15,18; 17,7.8; 28,13. Compară cu Geneza 9,9, 17,7-10.19; 35,12; 48,4; Exod 28,43; Numeri 25,13.

9 În vremea aceea, v-am spus: „Eu nu vă pot purta singur.

Purta. O referire la sfatul lui Ietro din Exod 18 şi la numirea colaboratorilor care să-l ajute pe Moise în lucrarea administraţiei civile.

10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte mulţi la număr, ca stelele cerului.

Ca stelele cerului. O referire la binecuvântarea lui Avraam (Geneza 22,17) şi Iacov (Geneza 26,24). Vezi şi Exod 32,13.

11 Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după cum a făgăduit!

Cum a făgăduit. Vezi Geneza 12,2; 15,5; 17,5.6; 18,18; 22,17.18 etc.

12 Cum aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre?

Pricinile. Ceva ce oboseşte o persoană, o istoveşte. Cuvântul astfel tradus mai apare numai în Isaia 1,14, unde este redat necaz. Forma de verb a cuvântului apare numai o dată (Iov 37,11) şi este tradusă încarcă.

Povară. O greutate pentru a fi ridicată. Acelaşi cuvânt este tradus datorie în Neemia 10,31 şi bir în 2 Cronici 17,11.

Certurile. Dispute, pretenţii, controverse (vezi Geneza 13,7; Deutronom 19,17).

13 Luaţi din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, şi-i voi pune în fruntea voastră.”

Luaţi. Literal, prezentaţi sau alegeţi (RSV).

Înţelepţi. Cuvântul tradus astfel poate să se refere la iscusinţa în lucrarea tehnică (Isaia 3,3; Ieremia 10,9), pricepere în administraţie (Geneza 41,33.39), oameni isteţi (2 Samuel 13,3) şi oameni culţi (Exod 7,11).

Pricepuţi. De la un substantiv a cărui rădăcină înseamnă a discerne, a fi inteligent, a fi judicios, a avea abilitatea de a învăţa. Cunoscuţi. Adică experimentaţi (vezi Exod 18,21.25). Ei au fost recunoscuţi ca nişte oameni competenţi şi experimentaţi.

14 Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: „Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.”

Mi-aţi răspuns. Consimţământul verbal al poporului faţă de planul de alegere a asistenţilor seminţiilor pe lângă Moise este raport pentru prima dată aici.

15 Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre.

o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece, dregători în seminţiile voastre.

Căpetenii. Cuvântul tradus astfel înseamnă scrib sau secretar şi vine de la verbul a scrie. Probabil că substantivul înseamnă scriitor sau secretar şi se referă la unul însărcinat cu rapoartele scrise. Aceeaşi folosire a unei rădăcini identice se află în limba arabă.

16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: „Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul.

Am dat. Adică am instruit sau am dat ordine.

17 Să nu căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi înaintea mea, ca s-o aud.”

Să nu cătaţi la faţa oamenilor. Săracul trebuia să fie tratat la fel ca bogatul, sau ca şi cel cu autoritate. Nu trebuia să se caute la faţa omului (vezi Exod 23,2.5; Levitic 19,5).

Dumnezeu face dreptate. Bogăţia, puterea, poziţia, naşterea, educaţia – nimic din acestea nu trebuia să influenţeze hotărârea judecătorească. Judecătorii lui Israel ţineau locul lui Dumnezeu. De fapt, ei erau numiţi ’elohim, literal, zei, chiar cuvântul folosit pentru Dumnezeu în texte ca Geneza 1,1-31 (vezi Exod 7,1).

’Elohim se aplică la judecător în Exod 21,6 şi 22,8.9 în calitatea lor de a vorbi şi a lua

hotărâri în numele lui Dumnezeu.

18 Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.

În vremea aceea. Adică în timp ce erau la Horeb.

19 Am plecat din Horeb şi am străbătut tot pustiul acela mare şi grozav pe care l-aţi văzut; am luat drumul care duce pe muntele amoriţilor, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, şi am ajuns la Cades-Barnea.

Am plecat. Literal, când ne-am ridicat sau am scos (stâlpii şi ţăruşii).

Pustia grozavă. Nu numai întinsă, ci şi fierbinte, potrivită pentru vânturi care ridică nisipul în aşa măsură încât să primejduiască viaţa, de asemenea plină de diferite fiinţe otrăvitoare şi de animale sălbatice.

Pe drumul care. Pe drumul spre (RSV).

Cades-Barnea. Unde izraeliţii au rămas timp îndelungat în pustia Paran, după refuzul de a intra în Canaan (Numeri 13,3.26).

20 Şi eu v-am zis: „Aţi ajuns la muntele amoriţilor, pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru.

Ni-l dă. Dealurile Palestinei centrale făceau parte din moştenirea promisă.

21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme şi nu te înspăimânta.”

Nu te teme. Compară cu folosirea unei expresii asemănătoare a lui Hristos în Ioan 14,27.

22 Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: „Să trimitem nişte oameni înaintea noastră, ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.”

Ţara. Vezi Numeri 13,17-20.

23 Părerea aceasta mi s-a părut bună; şi am luat doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie.

Doisprezece oameni. Vezi Numeri 13,1-16.

24 Ei au plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara.

Au plecat. Adică au lăsat Cades-Barnea în urmă şi au mers mai departe.

Valea Eşcol. Vezi Numeri 13,24. Cuvântul Eşcol tradus înseamnă ciorchine, mai ales ciorchine de struguri. Valea Eşcol se crede că ar fi fost la nord de Hebron, o regiune renumită pentru marii ei ciorchini de struguri delicioşi.

25 Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: „Bună ţară ne dă Domnul Dumnezeul nostru.”

Roadele. Vezi Numeri 13,23.

Bună ţară. Vezi Numeri 13,27; 14,7.

26 Dar voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru.

Răzvrătit. Literal, răzvrătiţi cu încăpăţânare.

27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: „Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească.

Cârtit. Vezi Numeri 14,1. Ne urăşte. Copiii lui Israel au ajuns nesuferiţi pentru Iehova din cauza idolatriei şi a cârtirii lor constante.

28 Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima, zicând: „Poporul acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii de ai lui Anac.”

Copiii lui Anac. Vezi Numeri 13,28.33.

29 Eu v-am zis: „Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Domnul Dumnezeul vostru care merge înaintea voastră, Se va lupta El însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.

Merge. Adică în stâlpul de nor ziua şi de foc noaptea (vezi Exod 13,21; 32,34; Deutronom 31,6.8).

Se va lupta pentru voi. Vezi Exod 14,14; 17,8; Iosua 10,14.42; 23,3.10.

31 Apoi în pustiu, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta.”

Pustie. Pustia Mării Roşii (Exod 13,18), pustia Sin (Exod 16,1), pustia Sinai (Exod 19,1.2) şi pustia Paran (Numeri 10,12).

Te-a purtat. Compară cu Exod 19,4; Isaia 46,4; 63,9; Osea 11,4.

32 Cu toate acestea, voi n-aţi avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru

Verset ce nu a fost comentat.

33 care mergea înaintea voastră pe drum, ca să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi, şi ziua într-un nor.

Înaintea voastră. Adică în nor (Exod 13,21.22; Numeri 14,14).

Un loc. Vezi Numeri 10,33.

34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat, zicând:

S-a mâniat. În diferite ocazii (Deutronom 9,7.8.19.22; Isaia 47,6; 57,16.17).

35 „Niciunul din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri,

Ţara aceea bună. Descrisă iarăşi şi iarăşi în felul acesta (Exod 3,8; Numeri 14,7; Deutronom 3,25; 4,21 etc.).

36 afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers, o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului.”

o voi da lui şi copiilor lui, pentru că a urmat în totul calea Domnului."

Caleb. Împreună cu Iosua, urmaşul lui Moise, Caleb a făcut excepţie de la blestemul pe care şi l-a atras poporul la Cades (Numeri 14,24.30). Eleazar, fiu şi urmaş al lui Aaron, a intrat de asemenea în Canaan (Iosua 17,4; 24,33).

37 Domnul S-a mâniat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.

S-a mâniat şi pe mine. Din cauza nesupunerii în apropiere de Cades (Numeri 20,2-5).

38 Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea; întăreşte-l, căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia.

Slujitorul tău. Adică un slujitor amabil. Lui i s-a dat făgăduinţa intrării în Canaan împreună cu Caleb (Numeri 14,6.7.30).

39 Şi pruncii voştri, despre care aţi zis: „Vor fi de jaf!” şi fiii voştri, care nu cunosc azi nici binele nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da, şi ei o vor stăpâni.

Pruncii. Vezi Numeri 14,31. Vârsta lor fragedă şi nevinovăţia i-a scutit să fie părtaşi la păcatul părinţilor lor.

40 Dar voi, întoarceţi-vă înapoi şi plecaţi în pustiu, înspre Marea Roşie.”

Verset ce nu a fost comentat.

41 Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: „Am păcătuit împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.” Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte.

Am păcătuit. Ei au pretins că se pocăiesc şi fac voia Domnului, după ce era prea târziu şi de teama pedepsei care s-a abătut asupra lor (Numeri 14,40).

V-aţi încumetat. Literal, aţi privit-o ca pe o treabă uşoară, de la un verb ebraic care înseamnă a privi ca uşor, a face cu uşurinţă. De aceea, atitudinea poporului a fost oarecum diferită de impresia redată prin v-aţi încumetat. Traducerea RSV redă aţi socotit a fi uşor.

42 Domnul mi-a zis: „Spune-le: „Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.”

Nu vă suiţi. Compară cu Numeri 14,41.42. Întreaga atitudine a poporului a dat pe faţă judecată slabă şi pocăinţă superficială. Chivotul prezenţei Domnului n-a putut să-i însoţească (Numeri 14,44).

43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat; ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi pe munte.

V-aţi suit semeţi. Vezi Numeri 14,42-44. Verbul ebraic înseamnă a se înfierbânta, a se agita, a acţiona în mod insolent. Ei au sfidat cu aroganţă sfatul lui Dumnezeu.

44 Atunci amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele; v-au bătut din Seir, până la Horma.

Urmărit ca albinele. O potrivită formulă de exprimare, care înseamnă spontaneitate, rapiditate şi ferocitate în atac. Există riscuri premeditate pe care oamenii le pot lua când au de-a face cu lumea şi, în ciuda acestor riscuri, ei pot să reuşească. Dar niciodată nu sunt în siguranţă când sfidează pe Dumnezeu.

45 La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi.

Aţi plâns. Lacrimile lor au fost de suferinţă trupească şi de mânie, nu de adevărată pocăinţă. Înaintea Domnului înseamnă în faţa Cortului Întâlnirii, unde se adunau să spună cu glas tare simţămintele lor. Compară cu experienţa notată în Judecători 20,23.26.

46 Şi aşa aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.

La Cades. De pe vremea când au părăsit Cades-Barnea, până la sosirea lor la muntele Hor, au trecut aproape 38 de ani. Dumnezeu hotărâse ca ei să intre imediat. Dar plânsul falsei pocăinţe nu poate lua locul nici al ascultării şi nici al adevăratei pocăinţe.

Comentariile lui Ellen G. White

1-46 TM 420

2 PP 376, 387

15 Ed 37; PP 374

16,17 AA 94; PP 381

22 PP 387

41 PP 392

45 PP 394