Cântarea Cântărilor 8

1 O! de ai fi fratele meu, care a supt la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta, şi nimeni nu m-ar ţine de rău.

Fratele meu. Mireasa pare să-şi aducă aminte de timpul dinainte ca piedicile unirii lor să fie înlăturate. Neputând încă să-şi declare dragostea faţă de el ca iubit, ea dorea ca legăturile dintre ei să fi fost acelea dintre frate şi soră.

Nu m-ar ţinea de rău. [Nu m-ar dispreţui, KJV]. Adică familia şi prietenii ei nu i-ar fi adus vreo învinuire.

2 Te-aş lua şi te-aş aduce acasă la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.

M-ar învăţa. Aşa cum e tradus, mama ar fi învăţătorul. Totuşi verbul poate fi tradus şi "tu mă vei învăţa". Oricare dintre variante are un sens clar. Mamele au un sfat bun pentru fiice legat de viaţa de căsătorie. Şi înţeleptul Solomon ar fi putut face să tresalte inima tinerei lui mirese, împărtăşindu-i din vastele lui cunoştinţe. În schimb, la rândul ei, ea ar fi răspuns aducând odihnă potrivită.

3 Mâna lui cea stângă să fie sub capul meu, şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –

Verset ce nu a fost comentat.

4 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –

3. Vă rog fierbinte. Compară cu cap. 2,7; 3,5. Repetarea acestui refren sprijină puternic ideea unităţii cântării.

5 Cine este aceea care se suie din pustiu, rezemată de iubitul ei şi zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mama ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea”? –

Cine este aceea, care se suie? Versetul 5 pare să fie o descriere a sosirii perechii împărăteşti la casa miresei. Te-am trezit. Solomon poate vrea să spună că ei s-au întors în locul unde a trezit pentru prima dată iubirea în mireasa lui. Mamă-ta. Ei s-au înapoiat în casa unde se născuse mireasa lui.

6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.

Pune-mă ca o pecete. Vorbeşte mireasa, aşa cum reiese în ebraică din forma masculină a lui "tu" [în rom., subînţeles]. Cuvântul ebraic "pecete," chotham, înseamnă inel cu pecete (vezi Exod 28,11.21; Iov 38,14; 41,15; Ieremia 22,24). Evreii purtau uneori inelul lor cu pecete agăţat de gât cu un şnur . Mireasa lui Solomon doreşte ca soţul ei să o considere ca un astfel de inel preţios.

Jar. Ebr. reshaphim, "flăcări", "fulgere", tradus "focul cerului" [fulgere fierbinţi, KJV] în Psalm 78,48.

O flacără a Domnului. [O flacără grozav de puternică, KJV]. Literal, "o flacără a lui Iehova". Probabil fulgerul.

7 Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ.

Nu pot să stingă dragostea. Iubirea nu poate fi distrusă de nimeni şi de nimic. Ea nu poate fi cumpărată. Cea mai mare ofertă ar fi cu totul dispreţuită. Acest pasaj, care vorbeşte despre puterea invincibilă şi despre statornicia constantă iubirii, nu are egal în literatură în ce priveşte forţa de expresie.

8 Avem o soră micuţă care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?

Soră micuţă. Afirmaţia aceasta poate să fi fost făcută de fraţii sulamitei, care îşi amintesc de zilele copilăriei miresei. Se pare că ei au discutat despre felul cum să procedeze cu micuţa lor soră când i s-ar fi făcut o cerere în căsătorie.

9 Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar, dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. –

Verset ce nu a fost comentat.

10 Eu sunt un zid, şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o unor păzitori; şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

Solomon avea o vie. Aceasta era fără îndoială una din multele vii ale lui Solomon.

12 Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie celor ce păzesc rodul! –

Via mea. Mireasa îşi înnoieşte făgăduinţa faţă de soţul ei. Ea vorbeşte despre sine ca fiind păzitoarea propriei sale vii, dar transferă aceste drepturi şi privilegii soţului ei.

13 Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte şi fă-mă să-l aud! –

Fă-mă să-l aud. Când cade cortina, Solomon cere să mai audă o dată glasul iubitei sale, poate într-un refren pe care îl auzise repetat de ea în timpul logodnei lor.

14 Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!

Vino repede, iubitule. Aşa se încheie poemul, cu două versuri scurte care condensează în ele tot ce s-a repetat iarăşi şi iarăşi sub diferite forme: peţirea şi căsătoria a două inimi fericite. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

64T 334

6.7�

Ed 93