Apocalipsa 18

1 După aceea, am văzut coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.

o mare putere, şi pământul s-a luminat de slava lui.

După aceea. Aceste cuvinte se referă la succesiunea în care i-au fost descoperte lui Ioan cap. 17 şi 18, nu neapărat la ordinea evenimentelor raportate acolo. Ioan nu vrea să spună că evenimentele din cap. 18 au loc după cele despre care se vorbeşte în cap. 17. Vezi comentariul de la cap. 14,1.

Din cer. Îngerul este văzut de către Ioan în actul coborârii din cer, ca şi cum ar fi venit dinaintea lui Dumnezeu, cu o misiune specială.

Un alt înger. Adică altul faţă de cel din cap. 17. Acest înger se uneşte cu îngerul al treilea din cap. 14,9–11 în proclamarea soliei finale adresate lumii de către Dumnezeu (EW 277), iar mesajul său este o repetare a mesajului îngerului al doilea, din cap. 14,8 (GC 603).

Putere. Gr. exousia, autoritate (vezi comentariul de la cap. 17,13). Acest înger vine din sala tronului universului, având însărcinarea de a proclama ultima solie de har a lui Dumnezeu şi de a-i avertiza pe locuitorii pământului cu privire la soarta iminentă pe care o va avea Babilonul cel mare.

Luminat. Sau iluminat. În ciuda străduinţelor Satanei de a învălui pământul în întuneric, Dumnezeu îl iluminează acum cu lumina glorioasă a adevărului mântuitor (vezi comentariul de la Ioan 1,4.5.9).

Slava. Gr. doxa (vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 3,23). Slava poate reprezenta caracterul lui Dumnezeu (vezi Exodul 33,18.19; 34,6.7), aici în deosebi aşa cum se descoperă acesta în planul de mântuire.

2 El a strigat cu glas tare şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte;

A strigat cu glas tare. Pentru ca toţi să poată auzi. Solia din cap. 18 va fi proclamată în timpul strigătului celui de-al treilea înger (GC 603, 604, 614, 615, 653), şi astfel merită cea mai atentă cercetare.

A căzut. Vezi comentariul de la cap. 14,8. Căderea spirituală a cetăţii urmează să fie acum demonstrată şi confirmată, iar ea urmează să-şi primească pedeapsa. Compară cu Isaia 13,21.22; 21,9; Ieremia 51,8.

Babilonul cel mare. Vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5.

Al dracilor. Literal, al demonilor (vezi comentariul de la Marcu 1,23). Babilonul cel mare este acum cu totul sub stăpânire demonică (vezi comentariul de la Apocalipsa 17,5.6.14, compară cu cel de la Matei 12,43–45). Probabil că aici se face referire, într-un anumit sens, la spiritismul modern (vezi comentariul de la Apocalipsa 13,13.14; compară cu EW 273, 274; GC 558, 588, 624).

Oricărui duh necurat. Literal, spirit necurat (vezi comentariul de la Marcu 1,23).

Păsări necurate şi urâte. Această dublă metaforă are menirea de a intensifica descrierea extremei pervertiri şi apostazii a Babilonului. În forma literară, cap. 18 reflectă structura poeziei ebraice antice (vezi Vol. III, p. 23).

3 pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.”

Toate neamurile. Vezi comentariul de la cap. 17,2.

Vinul mâniei. Vezi comentariul de la cap. 14,8.

Împăraţii pământului. Vezi comentariul de la cap. 16,14; 17,2.10.12.

Au curvit. Vezi comentariul de la cap. 17,2

Negustorii. Gr. emporoi, literal, cei din călătorie, deci călători sau negustori. Din cauza limbajului extrem de figurat al cap. 18 este nesigur dacă aceşti negustori sunt reali sau simbolici. Sunt posibile ambele variante. Dacă sunt simbolici, negustorii aceştia îi reprezintă pe cei care susţin învăţăturile şi metodele Babilonului celui mare (compară cu Isaia 47,11–15), mărfurile pe care le are acesta de prezentat şi de vândut pentru oamenii acestei lumi, pentru a-i amăgi (vezi comentariul de la Apocalipsa 18,11).

Risipa. Gr. dunamis, putere, aici probabil în sensul de influenţă. Vezi comentariul de la cap. 5,12.

Desfătării. Gr. strenos, frivolitate, lux fără rost (vezi comentariul de la v. 7).

4 Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!

Un alt glas. Adică, aşa cum cere exprimarea din greacă, o altă voce de înger.

Ieşiţi din mijlocul ei. După cât se pare, chiar aproape până la sfârşitul timpului, unii – poate mulţi - din poporul lui Dumnezeu n-au auzit chemarea de a ieşi din Babilonul mistic. Compară cu chemarea lui Dumnezeu către poporul Său din vechime, de a ieşi din Babilonul literal (vezi Isaia 48,20; Ieremia 50,8; 51,6.45). După cum poporul lui Dumnezeu din vechime a ieşit din Babilonul literal pentru a putea să se întoarcă la Ierusalim, tot aşa poporul Său de astăzi este chemat să iasă din Babilonul mistic, pentru a putea fi socotiţi vrednici de a intra în Noul Ierusalim. Probabil că toţi cei care sunt cu adevărat poporul Lui vor auzi glasul Său şi vor da ascultare chemării (vezi comentariul de la Matei 7,21–27; compară cu Ioan 10,4.5). Acest glas repetă chemarea celui de-al doilea înger din Apocalipsa 14,8 (vezi GC 390, 603; EW 277). Motivele imediate ale acestei chemări imperative sunt arătate în ultima parte a versetului.

Părtaşi. Acesta este primul din cele două motive date pentru a ieşi repede din Babilonul mistic. Cei care vor fi părtaşi la păcatele Babilonului vor fi, evident, responsabili pentru ele (compară cu Ieremia 51,6).

Păcatele ei. Într-un sens general, toate păcatele la care îi mână ea pe oameni, dar mai ales păcatele arătate în cap. 17,2–6, (vezi comentariul de la v. 6). În cap. 18 Babilonul este adus înaintea barei justiţiei divine din cinci motive: (1) mândrie şi aroganţă, (2) materialism şi lux, (3) adulter, (4) înşelăciune şi (5) persecuţie (vezi v. 2, 3, 5, 7, 23, 24).

Urgiile ei. Adică pedeapsa care este gata să o primească pe urma judecăţii, sau a sentinţei, din cap. 17,1 (vezi comentariul de la cap. 16,19; 17,1.17). Natura acestor urgii, este descrisă pe scurt în cap. 16,19; 17,16; 18,8.21. Cea mai mare parte a cap. 18 constă într-o descriere concretă, dar foarte figurată şi indirectă, a acestor urgii. Întrucât primele cinci din cele şapte plăgi de pe urmă vor veni mai ales asupra celor care colaborează cu Babilonul – conducătorii şi locuitorii pământului (cap. 17,1.2.8.12) – pedepsirea Babilonului, organizaţiile religioase apostaziate unite, va avea loc în timpul plăgii a şaptea (vezi comentariul de la cap. 16,19; 17,1.5.16). Cea de-a şasea plagă pregăteşte calea pentru darea pedepsei.

5 Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.

Păcatele ei. Vezi comentariul de la Apocalipsa 18,4; vezi Ieremia 50,14. S-au îngrămădit şi au ajuns. [Au ajuns] Gr. kollao, literal, a se alipi, a se întări laolaltă. Păcatele Babilonului sunt descrise ca o masă muntoasă ridicându-se, compactă şi lipită.

Până la cer. Aşa cum muntele simbolic străpunge cerul, tot aşa purtarea criminală a Babilonului celui mare (vezi comentariul de la cap. 17,6) se ridică înaintea lui Dumnezeu, cerând o răsplată (Apocalipsa 16,19; compară cu Genesa 11,4.5; 18,20.21; Ezra 9,6; Ieremia 51,9; Daniel 5,26.27; Iona 1,2). Probabil că aici este o aluzie la turnul Babel (Genesa 11,4).

Şi-a adus aminte. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este aproape de sfârşit, iar judecata Sa asupra Babilonului mistic este gata să fie executată (vezi comentariul de la cap. 16,19). Aşa cum se aplică la Dumnezeu, cuvintele Şi-a adus aminte înseamnă în mod normal că El este pe punctul de a-i răsplăti pe oameni pentru faptele lor, fie bune, fie rele (vezi Genesa 8,1; Exodul 2,24; Psalmi 105,42; etc.).

Nelegiuirile ei. Adică faptele ei nelegiuite şi rezultatele acestora, mai ales crimele puse pe seama ei în cap. 17 şi 18 (vezi comentariul de la cap. 17,6; 18,6.7).

6 Răsplătiţi-i cum v-a răsplătit ea şi întoarceţi-i de două ori cât faptele ei. Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!

Răsplătiţi-i. Literal, daţi-i până la limită. Desfrânata, adică organizaţia apostaziată, Babilonul cel mare (vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5), va fi răsplătită pe deplin pentru toate faptele ei rele. Cu o dreptate absolută, Cerul nu va reţine nimic din răsplata care i se cuvine. Răsplata pe care o va primi Babilonul este descrisă pe scurt în cap. 17,16.17, şi mai pe larg în cap.

18. Compară cu Ieremia 51,6. Cum v-a răsplătit ea. Literal, după faptele ei. Ea îşi va primi răsplata practic. Pedeapsa va corespunde crimei, adică va fi pe măsura ei. Compară cu Isaia 47,3; Ieremia 50,15.29; 51,24. De două ori. Literal, dublaţi-i dublul. Daţi-i o măsură îndoită (compară cu Isaia 40,2; Ieremia 16,18; 17,18). Faptele ei. Felul în care s-a purtat ea cu alţii va fi etalonul, norma după care se va purta şi

Dumnezeu cu ea. Potirul. Vezi comentariul de la cap. 14,10; 17,4.

A amestecat. În acelaşi potir în care a amestecat ea o porţie rea pentru ca alţii să o bea, Dumnezeu îi va amesteca acum o amestecătură teribilă şi o va sili să o bea (Apocalipsa 14,8; 17,4; compară cu Ieremia 50,15.29).

7 Pe cât s-a slăvit pe sine însăşi şi s-a desfătat în risipă, pe atât daţi-i chin şi tânguire! Pentru că zice în inima ei: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea!”

Pe cât. Pedeapsa va fi corespunzătoare cu crima. Suferinţa şi tânguirea ei vor fi pe măsura laudei şi a desfrâului de mai înainte.

S-a desfătat în risipă. Literal, prima parte a v. 7 sună aşa: atât de multe lucruri au slăvit-o şi au dus-o la desfrânare. Atât de multe lucruri au contribuit la mândria şi desfrânarea ei. Aroganta ei încredere în sine a făcut-o să fie sigură de succesul final al complotului de a distruge rămăşiţa poporului lui Dumnezeu şi de a domni nestingherită pe pământ. Ea este mândră de bogăţia, popularitatea şi puterea ei. Compară cu Isaia 47,6–10; Ezechiel 28,2.4.5.16.

Chin. Vezi comentariul de la cap. 17,16; 18,4.

Tânguire. Aceasta va veni drept urmare a plăgilor (v. 4) care o chinuiesc. Compară cu plângerile împăraţilor şi ale negustorilor (v. 9, 11).

Zice în inima ei. Sau zice în mintea ei, şi anume pe vremea când îngerul din v. 4 proclamă solia sa de avertizare, înainte de încheierea timpului de probă, şi mai târziu, în timpul plăgii a şasea (vezi comentariul de la cap. 17,1). Îngâmfarea excesivă a zămislit o încredere deplină în planul ei rău, de a stăpâni lumea. Încercarea de a-i înşela pe alţii a avut ca rezultat o absolută autoamăgire. Nu numai că i-a îmbătat pe alţii, dar şi ea însăşi este într-o stare de beţie (vezi comentariul de la cap. 17,2.6).

Şed ca împărăteasă. Notaţi timpul prezent (vezi mai sus, la zice în inima ei). Adevărata biserică este reprezentată în Scriptură de o fecioară curată (vezi comentariul de la 2 Corinteni 11,2), mireasa lui Hristos (vezi comentariul de la Efeseni 5,23–32; vezi comentariul de la Apocalipsa 12,1; 19,7.8). Marea desfrânată face pe mireasa lui Hristos înaintea locuitorilor pământului, asupra cărora, în Numele Lui, ea pretinde stăpânire. Însă ea este o împărăteasă falsă (vezi Isaia 47,6–10). Este o desfrânată care nu a avut niciodată un soţ legal, şi totuşi este în stare să se laude cu cuceririle ei. Oare nu se ţin după ea împăraţii şi oamenii mari ai pământului (Apocalipsa 18,9.23)? Nu sunt ei supuşi voinţei ei, instrumentele uneltirilor ei ticăloase (vezi comentariul de la cap. 17,2)?

Nu sunt văduvă. Ca văduvă, ea nu ar avea un statut legal, nu ar putea pretinde supunerea locuitorilor pământului. Compară cu Isaia 47,8.10.

Tânguirea. Exact ceea ce aşteaptă mai puţin este ceea ce i se va întâmpla cu siguranţă (vezi comentariul de la Isaia 47,11).

8 Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea. Şi va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.

Pentru aceea. Adică din pricina lăudăroşeniei ei arogante, a îngâmfării, a desfrânării, a dorinţei ticăloase după putere şi supremaţie, şi din pricina îndrăznelii de a se opune voinţei lui Dumnezeu.

Într-o singură zi. Unii consideră că este un timp profetic, reprezentând astfel un an literal. Alţii consideră că aici îngerul accentuează faptul că plăgile vor veni deodată şi pe neaşteptate asupra Babilonului mistic, mai ales asupra falsului său simţ al siguranţei (v. 7), sau că este vorba de

o perioadă nedefinită de timp. Ţinând cont că acelaşi eveniment va avea loc într-un ceas (v. 10, 17, 19), a doua explicaţie pare preferabilă (vezi comentariul de la Apocalipsa 17,12; compară cu Ieremia 50,29.31). În plus, forma cuvintelor traduse aici zi şi ceas (Apocalipsa 18,10) sugerează un moment – nu o perioadă – din timp, şi în felul acesta este evident că este subliniată graba şi

caracterul neaşteptat, mai degrabă decât durata. Compară cu Isaia 47,9.11; 50,31; 51,8. Moartea. Prima dată este arătat rezultatul final al urgiilor ei (vezi comentariul de la v. 21).

Tânguirea. Vezi comentariul de la v. 7.

Foametea. În timpul plăgii a patra aderenţii Babilonului (compară cu v. 1, 2) suferă de o foamete reală (cap. 16,8.9). Totuşi, judecata Babilonului ca organizaţie va avea loc în timpul plăgii a şaptea (v. 18, 19), iar foametea la care se face referire aici este figurată – aşa după cum ar fi natural în cazul unei entităţi figurate, ca Babilonul mistic, în conformitate cu faptul că întregul capitol are un caracter figurat şi extrem de poetic.

Arsă de tot. O femeie simbolică va fi, fără îndoială, arsă cu un foc simbolic (compară cu Efeseni 6,16; 1 Petru 4,12; vezi comentariul de la Apocalipsa 17,16). În cap. 18,21 sfârşitul ei este descris printr-un simbol cu totul diferit. În ce priveşte o descriere a evenimentelor prezise aici, vezi GC 653–657.

Foc. Compară cu Ieremia 50,32; 51,24.25.37.

Judecat-o. Judecata pronunţată asupra Babilonului este atât de sigură încât îngerul vorbeşte despre ea ca şi cum ar fi avut deja loc. Vezi comentariul de la cap. 16,19; 17,1.17; 19,2. Ceea ce i se întâmplă nu este un accident, ci un act deliberat al lui Dumnezeu.

9 Şi împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge şi o vor boci.

Împăraţii pământului. Vezi comentariul de la cap. 16,14.16; 17,2.12–14.

Au curvit. Vezi comentariul de la cap. 17,2.

S-au dezmierdat. Vezi comentariul de la v. 7.

Fumul arderii ei. Compară cu Isaia 13,19; Ieremia 50,32; vezi comentariul de la Apocalipsa 14,10.11; 17,16; 18,6.

O vor plânge. Sau se vor jeli din cauza ei, vor suspina din cauza ei, cu voce tare şi fără să se poată stăpâni. Anticipându-şi soarta de neînlăturat, nenorociţii împăraţi şi negustori (v. 11) ai pământului se vor uni într-o cântare de jale pentru îngâmfatul Babilon, acum în chin pe rugul în flăcări. Efectul dramatic al v. 9–20, care descriu soarta de neînlăturat a desfrânatei celei mari, este sporit de forma lor literară, exotic orientală – un exces de cuvinte subliniate cu o imagistică grafică. Apelul din cap. 18 este în primul rând emoţional, dar este întărit printr-o logică pătrunzătoare: pentru cei care răspund chemării lui Dumnezeu de a fugi de mânia viitoare (v. 4) încă mai este timp să scape de nenorocirea de neînlăturat care va veni o dată cu ea.

Simbolistica acestui capitol este luată aproape în întregime din Vechiul Testament, aşa cum

o dovedeşte mulţimea de referinţe paralele care sunt citate (vezi Nota Suplimentară de la sfârşitul acestui capitol). O cercetare atentă a acestor paralele din Vechiul Testament, în legătură cu evenimentele istorice la care se face aluzie acolo, lămureşte foarte mult imaginea puternic simbolică a acestui capitol. În cap. 17,16 împăraţii pământului (vezi comentariul de la v. 12) sunt cei care dau foc Babilonului. Aici ei sunt descrişi ca jelind rezultatele acelui fapt, probabil din cauză că au înţeles tristul fapt că în curând trebuie să participe şi ei la soarta Babilonului (compară cu Isaia 47,13–15).

Boci. Gr. kopto, literal, a-şi bate pieptul, a-şi tăia trupul de durere.

10 Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, şi vor zice: „Vai! Vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ţi-a venit judecata!” –

Departe. Fără îndoială dându-şi seama că, numai până de curând, au colaborat cu cetatea Babilon (vezi v. 3), au participat la păcatele ei, şi prin urmare, sunt destinaţi să aibă parte de plăgile acesteia (v. 4). Ei îşi dau seama că propria lor soartă este inexorabil legată de a ei. Ei nu au luat seama la chemarea lui Dumnezeu de a ieşi din mijlocul ei (v. 4), şi în curând trebuie să aibă parte de soarta ei. Compară cu Ezechiel 27,33.35.

Vai, vai! Ei au aşteptat să primească putere împărătească (vezi comentariul de la cap.

17,12) în continuu, împreună cu amanta lor, Babilonul mistic. Ea i-a asigurat că a fost întronată drept împărăteasă pentru totdeauna şi că dacă ei îşi vor lega soarta de a ei, se vor bucura de o stăpânire fără sfârşit (vezi comentariul de la cap. 17,2). Dându-şi seama de zădărnicia unui astfel de plan, ei îşi exprimă acum puternicul lor regret.

Cetatea cea mare. Vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5.18; 18,7. În limba greacă descrierea măreţiei şi a puterii de odinioară a Babilonului mistic este extrem de emfatică. Inconsistenţa pretenţiilor sale este acum evidentă, deoarece Dumnezeul care a judecat-o este tare

(v. 8). O clipă. Vezi comentariul de la cap. 17,12; 18,8.

Judecata. Gr. krisis, actul judecăţii sau executarea judecăţii, în contrast cu krima, sentinţa judecăţii (vezi comentariul de la cap. 17,1). Întrucât cap. 17 se ocupă mai ales de sentinţa împotriva Babilonului, cap. 18 se ocupă de executarea acestei sentinţe.

11 Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa:

Negustorii. Unii susţin că aceşti negustori sunt cei care conduc comerţul şi afacerile de pe pământ, al căror sprijin financiar şi material a contribuit atât de mult la luxul, splendoarea şi succesul Babilonului cel mare (vezi comentariul de la v. 7, 12–15). Alţii consideră că aceşti negustori simbolici îi reprezintă pe colportorii mărfii spirituale a Babilonului, cei care au vândut doctrinele şi metodele ei împăraţilor şi locuitorilor pământului (vezi comentariul de la cap. 16,13.14; 17,2.4; vezi mai jos, la marfa). În cap. 18,23 despre aceşti negustori se spune că sunt mai marii pământului. Compară cu Isaia 23,2.8.17.18; 47,13.15.

O plâng şi o jelesc. Vezi comentariul de la v. 9. Nimeni nu le mai cumpără. Împăraţii şi locuitorii pământului sunt dezamăgiţi şi refuză sa mai aibă ceva de-a face cu Babilonul. Compară cu Isaia 23,14; Ezechiel 26,15–18.

Marfa. Gr. gonos, încărcătura, sau povara, unei corăbii sau a unui animal de povară, de aici sensul de marfă. Conform primei opinii menţionate mai sus, acest cuvânt face referire la articole reale de manufactură şi comerţ, iar conform celei de-a doua opinii, sau interpretarea figurată, este vorba de doctrinele şi metodele Babilonului mistic, numite în altă parte vinul ei (vezi comentariul de la cap. 17,2). Caracterul extrem de figurat al cap. 18 (vezi comentariul de la v. 9) tinde să favorizeze a doua interpretare (vezi mai sus, la negustorii). O dată cu distrugerea Babilonului se pune capăt şuvoiului de bunuri care au fost vândute şi distribuite în numele ei, prin care a înşelat lumea întreagă.

12 marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de marmură;

Marfă de aur. Încercarea de a clasifica cele 28 de articole de comerţ înşirate în v. 12, 13, pentru a scoate din ele vreun înţeles ascuns, sunt fără valoare exegetică. Caracterul foarte difuz şi poetic al cap. 18 sugerează că scopul listei este de a scoate în evidenţă multele interese comerciale ale Babilonului, dacă este acceptată prima interpretare menţionată în comentariul de la v. 11, sau, dacă este adoptată a doua, scopul este de a sublinia multilateralitatea doctrinelor şi a metodelor ei corupte (vezi comentariul de la cap. 16,13.14; 17,2.4). Pentru o listă similară a mărfurilor, vezi Ezechiel 27,3–25.33.

Lemn de tiin. Literal, lemn parfumat, adică un lemn mirositor, folosit pentru ardere, ca şi tămâia.

Aramă. Mai degrabă bronz (vezi comentariul de la Exodul 25,3).

13 nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul, nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor.

Mirodeniile. Mai degrabă tămâie. Dovezile textuale favorizează , între scorţişoară şi mirodenii, adăugarea cuvântului amomon, o mirodenie extrasă dintr-o plantă mirositoare care creşte în India.

Mirul. Gr. muron, mir (vezi comentariul de la Matei 2,11).

Tămâia. Vezi comentariul de la Matei 2,11.

Vinul. Pot fi citate dovezi textuale pentru omiterea acestui cuvânt.

Boii. Sau vitele. Gr. ktene, animale domestice, ca boii şi animalele de povară. Aici probabil că se intenţionează numai boii.

Căruţele. Gr. rhedai, un cuvânt împrumutat de la gali sau celţi, introdus în Asia Mică de gali, care au devenit galateni. Rhedai de fapt nu înseamnă căruţe, ci trăsuri de călătorie pe patru roţi. Folosirea acestui cuvânt în Apocalipsa sugerează că autorul a trăit în Asia Mică şi şi-a însuşit un termen familiar în acea zonă.

Robii. Literal, trupurile (compară cu Romani 8,11; etc.). Ca un obiect de comerţ, acest cuvânt ar avea, bineînţeles, sensul de robi.

Sufletele oamenilor. Mai degrabă adică fiinţele umane. În Biblie cuvântul suflet înseamnă adesea fiinţă umană sau persoană (vezi comentariul de la Psalmi 16,10; Matei 10,28). Compară cu o sută de mii de inşi (1 Cronici 5,21), literal, din sufletele oamenilor, o sută de mii; dădeau robi (Ezechiel 27,13), literal, dădeau suflete de oameni. Unii au considerat că aici sufletele oamenilor sunt o referinţă la natura spirituală a fiinţelor umane în discuţie.

14 Şi roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite sunt pierdute pentru tine şi nu le vei mai găsi.

Roadele. Gr. apora, fructe, sau mai exact, sezonul fructelor coapte, târziu în vară sau la început toamnei. Simbolic, se poate ca aici să fie vorba despre vremea pe care desfrânata o aştepta, ca să se poată bucura pe deplin de roadele poftelor ei (vezi comentariul de la cap. 17,4.6; 18,7).

Atât de dorite sufletului tău. Literal, dorinţelor sufletului tău, însemnând dorinţelor tale. Cuvântul suflet este adesea echivalent cu pronumele personal (vezi comentariul de la Psalmi 16,10; Matei 10,28; Apocalipsa 18,13).

Lucrurile alese, strălucite. Literal, lucrurile bogate şi splendide, adică tot ceea ce a contribuit la viaţa ei de lux şi desfrâu (vezi comentariul de la v. 7).

Nu le vei mai găsi. Deznodământul nenorocirii care s-a abătut asupra Babilonului este repetat de şase ori în v. 21–23, în cuvinte asemănătoare. Babilonul va avea parte acum de pierzarea descrisă în cap. 17,8.11, pentru a nu se mai ridica niciodată. Compară cu Ieremia 51,26; Ezechiel 26,21; 27,36; 28,19.

15 Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui

Cei ce fac negoţ. Vezi comentariul de la v. 11.

Aceste lucruri. Vezi comentariul de la v. 12, 13.

Care s-au îmbogăţit de pe urma ei. Parteneriatul cu Babilonul a fost benefic pentru ambele părţi (compară cu Ezechiel 27,33).

Vor sta departe. Vezi comentariul de la v. 10.

Vor plânge, se vor tângui. Vezi comentariul de la v. 9.

16 şi vor zice: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare!

Vai, vai. Vezi comentariul de la v. 10.

Cetatea cea mare. Vezi comentariul de la v. 10.

Îmbrăcată. Vezi comentariul de la cap. 17:4.

In foarte subţire. Vezi comentariul de la cap. 19,8.

Purpură şi cu stacojiu. Vezi cap. 17,4.

Împodobită. Vezi comentariul de la cap. 17,4.

17 Atâtea bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!” – Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii şi toţi cei ce câştigă din mare stăteau departe;

Atâtea bogăţii. Sau toată bogăţia aceasta (vezi comentariul de la v. 7, 11–14).

Într-un ceas. Vezi comentariul de la cap. 17,12; 18,8.

S-au prăpădit. [Au ajuns nimic, KJV]. Literal, au fost pustiite (vezi comentariul de la cap. 17:16).

Cârmacii. Gr. kubernetes, cârmaci, însemnând ofiţerul care poartă răspunderea navigării unui vas, indiferent dacă el conduce sau nu acel vas – nu proprietarul vasului (vezi Faptele Apostolilor 27,11). Folosind un limbaj extrem de figurat (vezi comentariul de la Apocalipsa 18,9), Ioan trece la dezvoltarea tabloului sugerat de negustori şi de negoţul lor (v. 11–15).

Toţi cei ce merg cu corabia. Sau oricine navighează spre un loc, probabil pentru a se angaja în comerţ. Aceste cuvinte pot fi considerate ca o apoziţie la cârmaci, cele două părţi de propoziţie sunând astfel: toţi cârmacii de vase, adică, oricine navighează în căutarea unui loc. Tabloul este al unui căpitan de vas care îşi duce vasul din port în port pentru a face comerţ.

Câştigă din mare. Literal, lucrează pe mare, adică îşi câştigă existenţa din mare, în contrast cu cei care şi-o câştigă muncind pământul. Aceste cuvinte îi includ şi pe cei care construiesc vase, cei care pescuiesc, cei care caută perle, adună scoici, din care se extrăgea culoarea purpurei (vezi comentariul de la Luca 16,19). Compară cu Ezechiel 26,17; 27,26–32.

Stăteau departe. Vezi comentariul de la v. 10.

18 şi, când au văzut fumul arderii ei, strigau: „Care cetate era ca cetatea cea mare?”

Fumul arderii ei. Vezi comentariul de la v. 9. Strigau. Sau strigau fără încetare. Era un adevărat Babel de glasuri atunci când persoanele menţionate în v. 17 strigau într-o parte şi-n alta. Care cetate. Babilonul antic a fost unic (vezi Vol. IV, pp. 794–799). Compară cu Ezechiel 27,32. Cetatea cea mare. Vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5.18; 18,10.

19 Şi îşi aruncau ţărână în cap, plângeau, se tânguiau, ţipau şi ziceau: „Vai! Vai! Cetatea cea mare, al cărei belşug de scumpeturi a îmbogăţit pe toţi cei ce aveau corăbii pe mare, într-o clipă a fost prefăcută într-un pustiu!”

Îşi aruncau ţărână. Un semn al extremei ruşini sau dureri, aici, mai degrabă a doua variantă (vezi comentariul de la v. 9). Compară cu Ezechiel 27,30; vezi comentariul de la Iosua 7,6.

Plângeau, se tânguiau. Vezi comentariul de la v. 9.

Ţipau. Vezi comentariul de la v. 18.

Vai! Vai! Vezi comentariul de la v. 10.

Belşug de scumpeturi. Literal, din risipa ei. Pretenţiile extravagante ale cetăţii Babilon i-au îmbogăţit pe cei care făceau comerţ cu lucrurile de care era ea interesată.

A îmbogăţit. Vezi comentariul de la v. 15.

Pe toţi cei ce aveau corăbii. Vezi comentariul de la v. 17.

Într-un clipă. [Într-un ceas, KJV]. Vezi comentariul de la cap. 17,12; 18,8.

Prefăcută într-un pustiu. Vezi comentariul de la cap. 17,16. Compară cu Isaia 13,19–22; 47,11; Ieremia 50,13.40; 51,26.29; Ezechiel 26,17.19.

20 „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.”

Bucură-te. Sau nu te opri din bucurie. Pustiirea sumară a Babilonului aduce biruinţă şi bucurie tuturor fiinţelor neprihănite din tot universul. Imnul biruinţei asupra Babilonului este raportat în cap. 19,1–6, iar despre sărbătoarea care celebrează eliberarea poporului lui Dumnezeu se aminteşte în v. 7–9.

Cerule. Locuitorii cerului sunt primii care se vor bucura de biruinţa lui Hristos şi a bisericii Sale.

Sfinţilor, apostolilor. Apostolii ar putea fi conducătorii din timpurile Noului Testament, în timp ce sfinţii ar putea face referire la membrii biserici în general.

Proorocilor. Probabil prorocii în general, deşi aici, e mai probabil să fie vorba de cei din timpurile Vechiului Testament (vezi comentariul de la Efeseni 2,20).

V-a făcut dreptate. Literal, a judecat judecata voastră, însemnând a executat sentinţa voastră. Ea decretase moartea poporului lui Dumnezeu (vezi cap. 13,15; 17,6), dar acum suportă exact soarta la care îi osândise pe aceştia. Compară cu soarta lui Haman (Estera 7,10). În ce priveşte mijloacele prin care va fi executată sentinţa divină asupra Babilonului, vezi comentariul de la Apocalipsa 17,1.16.17. Acest eveniment va avea loc în timpul plăgii a şaptea (cap. 16,19; vezi şi cap. 19,2).

21 Atunci un înger puternic a ridicat de jos o piatră ca o mare piatră de moară, a aruncat-o în mare şi a zis: „Cu aşa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu va mai fi găsit!

O mare piatră de moară. O piatră de moară de o mărime care în antichitate era mişcată de un animal, în contrast cu micile pietre de moară care erau puse în mişcare de mâna omului.

A aruncat-o în mare. Compară cu ilustraţia lui Ieremia cu privire la soarta vechiului Babilon (Ieremia 51,63.64; vezi comentariul de la Isaia 13,19; Apocalipsa 14,8). În ce priveşte o explicaţie a simbolului inundaţiei, vezi Isaia 8,7.8; Ieremia 50,9; 51,27.42; Ezechiel 26,3.4.

Cu aşa repeziciune. Literal, cu grabă. Cuvântul acesta este folosit de scriitori greci clasici cu privire la un atac de luptă şi o revărsare de ape. În Faptele Apostolilor 14,5 un cuvânt înrudit este tradus mişcare. Piatra de moară este aruncată puternic în adâncurile mării. Astfel, aflându-şi sfârşitul (vezi comentariul de la Apocalipsa 18,14), Babilonul se va scufunda în uitare, sau pierzare (cap. 17,8). Compară cu Ieremia 51,42,64; Ezechiel 26,3.19; 27,32.34.

Nu va mai fi găsit. Vezi comentariul de la v. 14. Descrierea lui Ioan cu privire la starea pustiită a Babilonului antic (v. 21–23) trebuie să fi avut un impact deosebit asupra contemporanilor săi, ţinând cont de faptul că tocmai în timpul vieţii lor nenorocita cetate a ajuns în cele din urmă un loc pustiu, nelocuit (vezi comentariul de la Isaia 13,19).

22 Şi nu se va mai auzi în tine nici sunet de lăute, nici cântece din instrumente, nici cântători din fluiere, nici cântători din trâmbiţe; nu se va mai găsi la tine niciun meşter în vreun meşteşug oarecare. Nu se va mai auzi în tine vuietul morii.

Nu se va mai auzi. Artele şi distracţiile au încetat. Vezi comentariul de la Apocalipsa 18,14; compară cu Ezechiel 26,13.

Sunet. Versetele 22 şi 23 sunt o descriere vie şi simbolică a stării pustiite a Babilonului (vezi comentariul de la v. 19). Compară cu Isaia 24,8; Ezechiel 26,13.

Alăute. Gr. kitharodoi, cântăreţi care cântau din kithara, citeră, cu care îşi acompaniau cântecele vocale, deci barzi. Lira era un instrument cu coarde, a cărei cutie de rezonanţă era din lemn, şi semăna foarte mult cu o liră (vezi Vol. III, pp. 34–37).

Cântători din fluiere. Vezi Vol. III, pp. 37, 38.

Meşter. Artizanii, mecanicii şi toţi lucrătorii iscusiţi au pierit. Manufacturile au încetat.

23 Lumina lămpii nu va mai lumina în tine şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei – pentru că negustorii tăi erau mai marii pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta

Lămpii. Vezi comentariul de la cap. 1,12. Întunecarea totală a nopţii descrie expresiv absenţa oricărei urme de viaţă. Mirelui. Orice formă de viaţă socială şi familială a ajuns la capăt (compară cu Ieremia

25,10).

Negustorii tăi. Vezi comentariul de la v. 11.

Mai marii pământului. Compară cu Isaia 23,8; Ezechiel 26,17; 27,8; Apocalipsa 6,15.

Vrăjitoria. Adică înşelăciunile practicate de Babilon pentru a-şi asigura supunerea locuitorilor pământului. Vezi cap. 13,14; 16,14; 19,20; vezi comentariul de la cap. 17,2; compară cu Isaia 47,9.12.13.

24 şi pentru că acolo a fost găsit sângele prorocilor, şi al sfinţilor, şi al tuturor celor ce au fost înjunghiaţi pe pământ.”

Sângele. Vezi comentariul de la cap. 16,6; 17,6.

Proorocilor. Vezi comentariul de la v. 20.

Al tuturor celor ce au fost junghiaţi. Babilonul mistic reprezintă religiile decăzute, chiar de la început (vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5.13). Totuşi, cap. 13–18 se ocupă în special de momentul culminant al apostaziei de la sfârşitul timpului. Astfel, într-un sens general, propoziţia toţi cei care au fost junghiaţi ar putea foarte bine să-i includă pe martirii din toate timpurile, dar fără îndoială că aici este vorba în primul rând de cei care îşi dau viaţa în bătălia finală a marii lupte dintre bine şi rău, şi probabil şi de cei pe care Babilonul plănuieşte să îi omoare, dar, prin intervenţia divină, este împiedicat să o facă (vezi comentariul de la cap. 17,6; compară cu Isaia 47,6; Ieremia 51,47–49). NOTĂ ADIŢIONALĂ LA CAPITOLUL 18

Babilonul mistic joacă un rol principal în Apocalipsa 14–19, şi mai ales în cap. 17–18. Având în vedere că imagistica Apocalipsei pare să se bazează în mare parte pe paralele istorice din Vechiul Testament (vezi p. 725) şi mai ales că Babilonul mistic este echivalentul simbolic al vechii cetăţi literale de pe malurile Eufratului (vezi comentariul de la cap. 14,8; 17,5), este de aşteptat ca o comparaţie cu pasajele relevante din Vechiul Testament să clarifice, cel puţin în parte, rolul atribuit de către Inspiraţie Babilonului mistic.

În mare măsură ilustraţiile Apocalipsei cu privire la Babilonul mistic sunt luate din Isaia 13; 14; 47; Ieremia 25; 50; 51; Ezechiel 26–28. În ce priveşte o analiză a contribuţiei acestor pasaje vechi testamentare la subiectul în discuţie, vezi comentariul de la Isaia 47,1; Ieremia 25,12; 50,1; Ezechiel 26,13. În următorul tabel comparativ coloana din stânga constă într-o serie compusă, aşezată pe subiecte, conţinând declaraţii din Apocalipsa cu privire la Babilonul mistic, iar în coloana din dreapta sunt prezentate cele mai semnificative pasaje din Vechiul Testament care se ocupă de Babilonul antic. Notează unica excepţie – nr. 5.

Vezi tabelul cu Babilonul mistic în Apocalipsa şi paralelele din Vechiul Testament

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 COL 79; CS 52; CT 548; CW 141; EW 245; LS 327, 375; ML 59, 63; MM 185; TM 89; 5T 383, 729; 6T 41, 406; 7T 140; 9T 40, 46

1, 2 EW 277; GC 603; 6T 60

1–3LS 412

1–5TM 59

1–68T 118

1–24Ev 230; EW 273–276; GC 390; LS 412

2 EW 274; PP 124, 458; SR 399; TM 265; 4T 13

2, 3 Ev 365

2–4Ev 559; RC 51; 9T 110, 149

2–5PK 188

3 GC 653; TM 62

3, 4 Ev 247

4 CH 291; EW 92, 266; FE 502; GC 383, 390; PK 715; PP 167

4, 5 EW 277; GC 604; SR 399

5 EW 274

5, 6 COL 179; FE 363

5–10GC 653

6 EW 276

8 TM 62

13 EW 275; MH 338

5–17GC 653