1 Am văzut pe Domnul stând pe altar. Și a zis: „Lovește pragul de sus al porții, ca să se cutremure ușorii, și sfărâmă-i peste capetele lor ale tuturor. Rămășița lor însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind și niciunul din cei ce vor scăpa nu va scăpa.

Am văzut pe Domnul. Profetului i se oferă o viziune a Maiestăţii cerului, aici descris ca fiind gata să-Şi pedepsească poporul răzvrătit (vezi Isaia 6,1; Ezechiel 10,1).

Altar. Unii interpretează acest altar ca fiind acela al cultului viţelului de la Betel, Domnul aşezându-Se lângă el cu scopul de a condamna şi pedepsi. Alţii susţin că, întrucât la Betel nu se afla un singur altar (cap. 3,14), aici este vizat altarul arderilor de tot de la Ierusalim.

Loveşte. Aceasta probabil este adresată unui înger nimicitor (vezi 2Samuel 24,15.16; 2Regi 19,35).

Pragul de sus al porţii. Ebr. kaphtor. Cuvântul acesta este folosit pentru a descrie gămălioarele sfeşnicului din vechiul sanctuar (Exod 25,31.33). Aici kaphtor descrie probabil un capitel, poate al unui stâlp.

Uşiorii. Ebr. sippim, praguri sau margini de fereastră. Lovitura aceasta avea să aibă atâta forţă încât întreaga construcţie a clădirii să fie afectată şi slăbită, pragurile zguduite, iar structura distrusă.

Sfarmă-i. Construcţia prăbuşindu-se este descrisă ca vătămând sau omorând pe oameni prin ruinele ei în cădere. Rămăşiţa lor. Adică, aceia care vor supravieţui acestei nimiciri. Ei nu vor avea nici o perspectivă de scăpare, deoarece vor fi omorâţi cu sabia.


2 De ar pătrunde chiar până în Locuința morților, și de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi coborî.

De ar pătrunde. Sau De ar săpa. Versetele 2-4 subliniază zădărnicia încercărilor de a scăpa (vezi Psalmi 139,1-12). Locuinţa morţilor. Ebr. she’ol, locuinţa figurată a morţilor, unde cei care au murit sunt înfăţişaţi ca dormind laolaltă (vezi comentariul la Proverbe 15,11). Îi va smulge. Cu scopul de a-i pedepsi.


3 De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, și acolo îi voi căuta și-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, și acolo voi porunci șarpelui să-i muște.

Vârful Carmelului. Amintit anume ca o ascunzătoare, poate din cauza peşterilor, vârfurilor stâncoase, pădurilor şi tufişurilor dese ale sale care ofereau multe ascunzişuri.


4 De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, și acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.”

De ar merge în robie. Aceşti nelegiuiţi apostaţi nu vor fi la adăpost de sabie nici în ţinuturile captivităţii lor (vezi Levitic 26,33). Voi pune astfel ochii pe ei. Vezi Psalmi 34,15.16; Ieremia 44,11.


5 Domnul Dumnezeul oștirilor atinge pământul, și se topește, și toți locuitorii lui jelesc. Se înalță ca râul Nil și se coboară ca râul Egiptului.

Domnul, Dumnezeul oştirilor. Vezi comentariul la Ieremia 7,3. Dumnezeu este în stare să-Şi aducă la îndeplinire judecăţile, deoarece El este cârmuitorul tuturor oştirilor cerului, nu doar al corpurilor cereşti, ci şi al fiinţelor celeste de toate gradele şi din toate poziţiile.

Se topeşte. Compară Psalmi 46,6; 97,3-5; Mica 1,4; Naum 1,5.

Se înalţă. Vezi comentariul la cap. 8,8.


6 El Și-a zidit cămara în ceruri, Și-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele mării și le varsă pe fața pământului. Domnul este numele Lui!

Cămara. Ebr. ma’aloth, în mod literal suişuri. Cuvântul este tradus în mod frecvent scări (Exod 20,26; 1Regi 10,19; Ezechiel 40,6; etc.). Sensul lui exact în această situaţie nu este cert. Unii consideră că este vorba de cămări, deşi aceasta este mai degrabă traducerea lui ’aliyyoth, un cuvânt de la aceeaşi rădăcină ca ma’aloth. Cămări ar desemna în mod poetic locuinţa lui Dumnezeu.

Bolta. Ebr. ’agudah, un cuvânt cu un sens incert aici. Este tradus prin mănunchi în Exod 12,22, unde desemnează un mănunchi de isop; ceată în 2Samuel 2,25, unde desemnează ceata de oameni care s-au adunat înapoia lui Abner şi legăturile robiei în Isaia 58,6, unde desemnează legăturile unui jug. Nici unul din aceste sensuri nu pare să corespundă contextului afirmaţiei lui Amos. Unii au sugerat sensul de construcţie sau boltă.

Se varsă. Vezi comentariul la cap. 5,8.


7 „Nu sunteți voi oare pentru Mine ca și copiii etiopienilor, copii ai lui Israel? – zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din țara Egiptului, ca și pe filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir?

Ca şi copiii etiopienilor. La fel ca şi celelalte naţiuni. Israeliţii erau naţiunea aleasă a lui Dumnezeu, însă doar cu condiţia ascultării de voia lui Dumnezeu (vezi comentariul la Exod 19,5.6; vezi Matei 3,7-9). Israel a fost alesul lui Dumnezeu câtă vreme ei L-au ales pe Dumnezeu. Când s-au înstrăinat de El, au devenit ca nişte străini faţă de El.

Filisteni. Menţionarea filistenilor şi sirienilor aici, poate să fi fost făcută pentru a-i atrage atenţia lui Israel la faptul că ei, în calitate de copii ai lui Iacov, nu erau singurii care avuseseră privilegiul de a locui în ţara făgăduită. De fapt şi sirienii şi filisteni au locuit pe teritoriul pe care Dumnezeu i-l făgăduise seminţiei lui Avraam (Geneza 15,18). Israel nu reuşise să înainteze prin credinţă în Dumnezeu pentru a pune stăpânire pe toată ţara. Acum, pe vremea lui Amos, poporul răzvrătitului regat nordic urma să vadă că locuirea lor în ţara făgăduită nu însemna în mod necesar aprobarea lui Dumnezeu – şi vecinii lor păgâni locuiau tot acolo.

Caftor. Probabil identificat cu insula Creta (vezi comentariul la Geneza 10,14).

Chir. Aşezarea lui este incertă. Vezi comentariul la cap. 1,5.


8 Iată, Domnul Dumnezeu are ochii pironiți peste împărăția aceasta vinovată, ca s-o nimicesc de pe fața pământului; totuși nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul.

Împărăţia aceasta vinovată. Pe cât este de nelegiuită naţiunea şi pe cât de vrednică de nimicire, Dumnezeu îi făgăduieşte îndurător că o rămăşiţă va fi izbăvită (vezi Ieremia 30,3.11). Mulţi din seminţiile lui Israel chiar s-au înapoiat împreună cu exilaţii repatriaţi ai lui Iuda (vezi comentariul la Osea 1,11; 9,17).


9 Căci iată, voi porunci și voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ!

Voi vântura. Literal, voi arunca împrejur, sau voi face să se clatine forma cauzativă a verbului nua’ (vezi comentariul la cap. 8,12). Israel va fi împrăştiat între toate neamurile, iar acolo scuturaţi, ca să zicem aşa, în ciurul suferinţei şi persecuţiei ca să se poată determina prin această încercare, cine vor rămâne urmaşi credincioşi ai lui Dumnezeu şi cine se vor alipi de păgâni şi vor refuza să se înapoieze din captivitate.


10 Toți păcătoșii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: „Nu ne va ajunge nenorocirea și nu va veni peste noi.”

Vom muri de sabie. Nici unul din aceia care se amăgeau cu o falsă siguranţă, refuzând să ia aminte la avertizarea profetului, nu va fi izbăvit.

Nu va veni peste noi. Ebr. qadam, a fi în faţă, a întâlni sau a confrunta. Aceia care dispreţuiau avertizările profetului declarau cu lăudăroşenie că necazul nici nu-i va ajunge din urmă şi nici nu-i va confrunta din faţă.


11 În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile și-l voi zidi iarăși cum era odinioară,

În vremea aceea. Amos se întoarce acum de la tabloul întunecat al păcătoşeniei poporului său şi mustrarea lui ca urmare a acesteia, către promisiunile strălucitoare şi măreţe ale restaurării viitoare. Aceste făgăduinţe s-au împlinit în parte faţă de aceia care s-au înapoiat după captivitatea babiloniană. Ele s-ar fi putut realiza pe deplin, dar atât Israel cât şi Iuda nu au reuşit să se ridice la înălţimea posibilităţilor lor (vezi p. 30-32). Ca urmare, Domnul le-a dat neamurilor ocazia pe care Israel o pierduse, iar aceste făgăduinţe glorioase vor fi împlinite cu credincioşii din toate neamurile care vor alcătui biserica Domnului (vezi Fapte 15,13-17; PK 714, 715).

Cortul. Literal, coliba (vezi Iona 4,5) sau acoperişul de frunze. Un cort căzut este o figură tragică ce reprezintă starea spirituală tristă a lui Israel înaintea robiei lui. O dată cu înfrângerea Israelului literal, semnificaţia spirituală a acestui pasaj trebuie să fie acum găsită în umbra bisericii universale a lui Hristos, Israelul spiritual care a apărut din ocazia pierdută de Israelul literal (vezi Matei 23,37.38; Fapte 13,44-48; vezi în continuare p. 35, 36).

Spărturile. Casa lui David a fost zdrobită în interior de răzvrătirea lui Ieroboam I (vezi 1Regi 12), iar în exterior de cuceririle asirienilor şi babilonienilor (vezi 2Regi 15,29; 17,1-6; 18,9-13; 24; 25). Spărturile acestea au fost în mare parte drese, dărâmăturile acestea au fost ridicate în oarecare măsură când captivii s-au înapoiat. Dar când naţiunea iudaică L-a lepădat pe Mântuitorul ei, binecuvântările şi făgăduinţele naţiunii Israel au fost transferate seminţei spirituale a lui Avraam, urmaşii lui Hristos (vezi Galateni 3,29; vezi mai sus comentariul la în vremea aceea).


12 ca să stăpânească rămășița Edomului și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul care va împlini aceste lucruri.

Edomului. Ebr. ’Edom. Edomiţii, mai târziu numiţi Idumei, erau cele mai apropiate rude ale lui Israel dintre naţiunile înconjurătoare, şi printre cele mai ostile (vezi comentariul la cap. 1,11). Rămăşiţa se referă în mod evident la aceia care urmau să scape de pedeapsa rostită în cap. 1,11.12.

În loc de Edom, LXX spune oameni, evident o traducere a ebr. ’adam, care diferă de ’edom numai prin vocalizarea lui (vezi Vol. I, p. 25, 26). Neamurile. Citarea acestui pasaj de către Iacov este foarte apropiată de LXX v. 11 şi 12 (vezi Fapte 15,16.17).


13 Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător și cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăștie sămânța, când mustul va picura din munți și va curge de pe toate dealurile.

Iată, vin zile. Versetele 13-15 descriu printr-un limbaj impresionant mulţumea binecuvântărilor care ar fi putut reveni Israelului literal (vezi comentariul la v. 11), dar care acum vor reveni tuturor acelora care constituie adevăratul Israel al lui Dumnezeu (vezi PK 300).

Plugarul va ajunge. Plugarul îl va ajunge pe secerător, din cauză că semănatul şi seceratul vor veni unul după altul fără vreo perioadă de întrerupere. Atât de abundentă va fi recolta de cereale şi de struguri, încât, simbolic vorbind, ele nu vor putea fi strânse toate înainte ca să înceapă următorul arat şi semănat.


14 Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai poporului Meu, Israel; ei vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui, vor sădi vii și le vor bea vinul, vor face grădini și le vor mânca roadele.

Voi aduce înapoi. În primul rând această expresie face referire la reîntoarcerea iudeilor din exil la sfârşitul captivităţii de 70 de ani (vezi 2Cronici 36,22.23; Ieremia 29,10-14). Totuşi, versetul acesta mai arată şi înainte către scenele finale ale marii lupte dintre bine şi rău, când prinşii de război răscumpăraţi de sub păcat vor locui în pace şi fericire veşnică (vezi Isaia 65,21.22; PK 300).


15 Îi voi sădi în țara lor, și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tău!”

Îi voi sădi. O figură de stil care denotă permanenţa locuirii (vezi Ieremia 24,6).

Pe care le-am dat-o. Făgăduinţa dată lui Avraam că sămânţa lui va moşteni ţara Canaanului (vezi comentariul la Geneza 15,13) a fost împlinită parţial atunci când copiii lui Israel au pătruns în ţara făgăduită sub conducerea lui Iosua. Planul lui Dumnezeu încă a mai fost îndeplinit şi atunci când Iudeii s-au înapoiat în Palestina după captivitatea babiloniană. Totuşi, împlinirea finală a acestei minunate făgăduinţe va avea loc când Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, se coboară din cer de la Dumnezeu (Apocalipsa 21,2) şi este aşezată pentru totdeauna în ţara Canaanului (vezi comentariul la Zaharia 14,4). Pentru alte comentarii vezi p. 29, 30.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

5 PK 286

6 MH 414

8–10PK 285

9 EW 269; 1T 99, 332, 431; 5T 80

13–15PK 300