Amos 7

1 Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, făcea nişte lăcuste, în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului.

În clipa când începea. Sau La începutul. Cel mai probabil, pe vremea când începea să crească a doua coasă sau recoltă a aceluiaşi câmp. Ravagiile lăcustelor la momentul acesta erau cât se poate de dăunătoare.

Cositul împăratului. S-a dedus din această afirmaţie că prima recoltă de pe anumite terenuri trebuie să fi fost luată de rege pentru folosul lui.

2 Şi după ce au mâncat ele cu desăvârşire toată iarba din ţară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este aşa de slab!”

Iarba. Ebr. ’eseb, nu ceea ce noi numim în general iarbă, ci plantele mai mature, în care se vede sămânţa (vezi comentariul la Geneza 1,11).

Iartă. Sperând că ar putea să oprească împlinirea acestei profeţii, Amos se roagă stăruitor la Dumnezeu pentru iertarea lui Israel. Profetul îşi pune încrederea nu în dreptatea, ci în îndurarea divină.

Să stea. Profetul întreabă: Dacă Israel trebuie să sufere pedeapsa aspră pe care o descrie viziunea, cum poate să supravieţuiască?

3 Atunci Domnul S-a căit de lucrul acesta: „Nu se va întâmpla una ca aceasta, a zis Domnul.”

Domnul s-a căit. Vezi Numeri 23,19. Când păcătoşii se căiesc de purtarea lor rea, Dumnezeu se căieşte de planul Său de a-i pedepsi şi nimici (vezi Ieremia 18,8; 42,10; Ioel 2,12-14; Iona 3). Ameninţările divine sunt de fapt profeţii condiţionate, împlinirea sau neîmplinirea lor fiind condiţionată de acţiunile noastre rele sau bune.

Invazia lăcustelor fusese văzută în viziune. Există diferite păreri cu privire la faptul dacă ea reprezenta o invazie literală a insectelor trecută sau făgăduită, sau reprezenta o mustrare de mai înainte pe care Dumnezeu o folosise pentru a-Şi duce poporul la pocăinţă sau se referea la o invazie a vrăjmaşului ca aceea a lui Tiglat-Pileser III (1Cronici 5,26). Vezi în continuare comentariul la Amos 7,4.

4 Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc; şi focul mânca Adâncul cel mare şi apucase şi câmpia.

Foc. Ca şi în privinţa lăcustelor (vezi comentariul la v. 3), există diferite păreri cu privire la semnificaţia focului: focul reprezenta o secetă cumplită sau o invazie a vrăjmaşului. În favoarea primei opinii s-ar putea cita paralela dintre judecăţile descrise aici şi cele menţionate în cap. 6,6-9. Pe de altă parte, incursiunile vrăşmaşului de dinaintea doborârii catastrofale şi finale a naţiunii, puteau de asemenea să fie corespunzător reprezentate prin aceste simboluri. Viziunea de faţă arată că Dumnezeu fusese binevoitor să uşureze judecăţile pe care El li le făgăduise sau li le aplicase mai înainte. Totuşi, oamenii ajunseseră acum la limita răbdării lui Dumnezeu. Cumpăna va fi aşezată (v. 8), iar poporul va fi dus în captivitate (v. 9).

Adâncul cel mare. O posibilă referire la fântânile şi izvoarele subterane (Geneza 7,11; 49,25) care vor seca în timp de secetă.

Apucase. Sau Mâncase o parte. Dacă focul este un simbol al invaziei este posibil ca aici să avem o prezicere a invaziei împăratului asirian când a cucerit părţile răsăritene şi nordice ale lui Israel şi a dus în robie în Asiria o parte din popor (vezi 2Regi 15,29).

5 Eu am zis: „Doamne Dumnezeule, opreşte! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este aşa de slab!”

Eu am zis. Mijlocirea de aici a profetului este la fel cu aceea din v. 2, cu excepţia că aici El zice opreşte în loc de iartă (vezi comentariul la v. 2).

6 Atunci Domnul S-a căit şi de lucrul acesta: „Niciuna ca aceasta nu se va întâmpla, a zis Domnul Dumnezeu.”

Verset ce nu a fost comentat.

7 El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă şi avea o cumpănă în mână.

Cumpănă. Un instrument folosit de constructori pentru a nivela lucrarea lor şi a fi perpendiculară. Evident, cumpăna este un simbol al cercetării de către Dumnezeu a comportamentului lui Israel.

8 Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „O cumpănă.” Şi Domnul a zis: „Iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu, Israel, şi nu-l voi mai ierta;

Ce vezi? Folosirea unei întrebări oferă ocazia pentru prezentarea unei explicaţii a simbolului (vezi Ieremia 1,11.13; 24,3).

Voi pune cumpăna. Pentru a vedea dacă zidul corespunde specificaţiilor. Israel, desigur, n-a corespuns cerinţelor divine şi urma să fie lepădat.

Nu-l voi mai ierta. Regatul de nord nu va mai fi cruţat (vezi cap. 8,2). Alipirea de rău stăruitoare a lui Israel nu oferă nici o nădejde de pocăinţă pentru el, şi astfel profetul nu mai mijloceşte. Regatul de nord trebuie să sufere cucerirea din partea Asiriei şi să fie dus în captivitate (vezi 2Regi 18,9-12).

9 ci înălţimile lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locaşuri ale lui Israel vor fi dărâmate, şi Mă voi ridica împotriva casei lui Ieroboam cu sabia.”

Înălţimile. Vezi comentariul la Ieremia 2,20. Isaac. Folosit aici ca un sinonim al lui Israel. Sfintele locaşuri. Adică centrele cultului idolatru de la Dan şi Betel (vezi 1Regi 12,26-30), Ghilgal (vezi Amos 4,4) şi poate şi din alte locuri.

Cu sabia. Avem toate motivele să presupunem că Ieroboam II a fost popular datorită războaielor lui pline de succes şi a cuceririi de către el a Siriei (vezi 2Regi 14,23-28). Cu toate acestea casa, sau dinastia lui a fost doborâtă cu sabia atunci când Şalum l-a omorât pe fiul lui Ieroboam, Zaharia (vezi 2Regi 15,8-10).

10 Atunci Amaţia, preotul din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui!

Amaţia, preotul. Fireşte că solia directă a profetului, lovind starea rea existentă în mijlocul poporului lui Israel, a trezit o împotrivire plină de nemulţumire. Preotul din Betel (vezi 1Regi 12,31.32; 13,33) l-a acuzat pe Amos înaintea regelui. Amaţia a fost probabil mai marele preoţilor idolatri. El s-a străduit cu viclenie să facă în aşa fel ca prezicerea lui Amos împotriva casei regale să apară ca trădare. Astfel el nădăjduia să aducă la tăcere soliile adresate lui Israel de către profetul Amos .

Unelteşte. În ura lor faţă de copiii lui Dumnezeu, nelegiuiţii i-au acuzat adesea pe cei drepţi că urmăresc să răstoarne cârmuirea (vezi Ieremia 37,11-15; 38,4; Fapte 16,20.21; 17,6.7).

11 Căci iată ce zice Amos: „Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!”

Va fi ucis de sabie. Este posibil ca Amaţia aici să fi răstălmăcit întrucâtva solia profetică a lui Amos. Profetul prezisese o sabie împotriva casei lui Ieroboam (v. 9), ceea ce nu însemna neapărat că regele însuşi va muri de sabie. Totuşi, înţeleasă în mod corespunzător, pedeapsa aceasta era într-adevăr ceea ce trebuia să vină asupra regelui şi a naţiunii dacă rămâneau nepocăiţi (vezi PK 286).

12 Şi Amaţia a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo şi acolo proroceşte.

Pleacă… şi fugi. Unii au tras concluzia din această poruncă preoţească că Ieroboam n-a luat nici o măsură ca răspuns la acuzaţia lui Amaţia. Poate că regelui i s-a părut că spusele unui vizionar nu merită să fie luate în serios. Ca şi Irod, poate că s-a temut de popor (vezi Matei 14,5), care, presupunea el, era mişcat de solia lui Amos. Astfel preotul apostat a recurs la propria lui autoritate, aşa cum era ea, în încercarea lui de a-l intimida pe Amos şi a-l face să părăsească ţara.

Iuda. Poate că Amos ar fi fost primit favorabil în Iuda întrucât venea de acolo.

Mănâncă-ţi pâinea. Sau Mănâncă pâine. Poate o insinuare că Amos era plătit să profetizeze trăgând astfel foloase din evlavia lui. Poate că Amaţia îi atribuia lui Amos chiar motivele lumeşti care îl influenţau pe el.

13 Dar nu mai proroci la Betel, căci este un locaş sfânt al împăratului şi este un templu al împărăţiei!”

Locaş sfânt al împăratului. Literal, sanctuarul regelui, adică, o capelă fie înfiinţată, fie patronată de rege (vezi 1Regi 12,26-33). Sub conducerea divină profetul curajos era gata să ducă solia lui Dumnezeu chiar în centrul cultului apostat (vezi comentariul la Amos 7,10).

Templu al împărăţiei. Sau Curtea regelui. Literal, casa împărăţiei, fără îndoială un sanctuar regal. Evident că atât Amaţia cât şi Amos considerau Betelul capitala religioasă a naţiunii. Numele Betel înseamnă casa lui Dumnezeu; Ieroboam uzurpase această casă a lui Dumnezeu şi o făcuse casa regatului.

14 Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc; ci sunt păstor şi strângător de smochine de Egipt.

Eu nu sunt nici prooroc. Neînfricat, Amos tăgăduieşte insinuarea lui Amaţia (vezi comentariul la v. 12) şi afirmă că el nu este profet de profesie sau pentru a-şi câştiga existenţa, ci doar datorită chemării lui Dumnezeu.

Nici fiu de proroc. Elevii formaţi în şcolile profeţilor erau numiţi fiii proorocilor (vezi 1Regi 20,35; 2Regi 2,5). Amos nu fusese pregătit în vreo instituţie omenească. Este o greşeală obişnuită aceea de a presupune că aceia care nu au studiat potrivit cu standardele în general acceptate nu au studiat deloc. Domnul l-a învăţat pe Amos în singurătatea câmpiilor, a văilor, şi a colinelor din Iudea pe când păstorea oile şi strângea roadele smochinilor sălbatici (vezi comentariul la Luca 19,4).

Strângător de smochine de Egipt. Sau Strângător de fructe de sicomor. Aceasta înseamnă fie un om care adună smochine de sicomor pentru sine, fie cineva care le cultivă pentru alţii. Roadele smochinului sicomor sunt mult inferioare adevăratelor smochine şi au nevoie să fie înţepate cu ceva vreme înainte de a fi culese pentru a fi comestibile (vezi comentariul la Luca 19,4). Întrucât pomul acesta dădea multe recolte de fructe în cursul anului, dădea mereu de lucru cultivatorului.

15 Dar Domnul m-a luat de la oi şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi proroceşte poporului Meu, Israel!”

De la oi. Literal, dinapoia oilor (vezi 2Samuel 7,8; Psalm 78,70). Însărcinarea lui Dumnezeu era imperativă, iar Amos n-a putut face altceva decât să i se supună. Acum nu era timp ca profetul să se întoarcă numai pentru că Amaţia, preotul de la Betel, i se împotrivea.

16 Ascultă acum cuvântul Domnului, tu care zici: „Nu proroci împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!”

Ascultă acum. Conştient de însărcinarea lui divină, Amos vorbeşte cu sfântă îndrăzneală. Cei care sunt trimişi de Dumnezeu nu trebuie să se teamă de ceea ce încearcă să facă oamenii pentru a aduce la tăcere solia lor.

Nu vorbi. Adică, profetul trebuia să înceteze să mai profetizeze (vezi Ezechiel 21,2.7; Mica 2,6.11). LXX spune nu face zarvă.

17 Din pricina aceasta, iată ce zice Domnul: „Nevasta ta va curvi în cetate, fiii şi fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!”

Nevastă-ta. Dureroasă urma să fie suferinţa lui Amaţia ca soţ şi tată captiv. Profeţia aceasta nu afirmă că soţia lui urma să devină o curvă prin alegere; poate să spună pur şi simplu că ea va îndura violenţa biruitorului atunci când cetatea va fi cucerită de o armată invadatoare (vezi Isaia 13,16; Plângeri 5,11).

Pământ necurat. Probabil o referire la o ţară a Neamurilor. Se spune adesea că nelegiuirile şi idolatria unui popor întinează ţara (Levitic 18,24.25; Ieremia 2,7).

Dus în robie. Amos îşi confirmă printr-o repetiţie, profeţia cu privire la captivitatea lui Israel

(v. 11), arătând că planul lui Dumnezeu este neschimbat. Ca un adevărat profet al lui Dumnezeu el nu poate să-şi schimbe solia sub forţa vreunei presiuni exterioare. Captivitatea urma să vină peste Israelul nepocăit şi chiar a venit (2Regi 17,1-9).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

10 PK 284

11–13, 17PK 286