2 Tesaloniceni 1

1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica tesalonicenilor, care este în Dumnezeu, Tatăl nostru, şi în Domnul Isus Hristos:

Pavel, Sila şi Timotei. În ce priveşte acest nume, vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 1:1.

În Dumnezeu, Tatăl nostru. Expresia aceasta diferă de cea din 1 Tesaloniceni 1:1 numai prin cuvântul nostru, care subliniază legătura intimă şi personală a lui Pavel şi a confraţilor săi cu Acela căruia I se închinau. Totuşi, se pot cita dovezi textuale pentru omiterea cuvântului nostru.

2 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Har vouă. Binecuvântarea paulină obişnuită (vezi Romani 1:7; compară cu 1 Tesaloniceni 1:1). Această formulă variază doar în epistolele pastorale, prin adăugarea cuvântului îndurare. Apostolul recunoaşte că darurile spirituale ale harului şi ale păcii pot veni numai de la Dumnezeu. Harul este iubirea lui Dumnezeu în acţiune, dând mântuire deplină, prin Isus Hristos şi fără plată, păcătoşilor nemerituoşi, în timp ce pacea, rezultatul acestei lucrări, cuprinde în sine conştienţa păcatelor iertate şi recunoaşterea împăcării cu Dumnezeu.

3 Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.

Trebuie. [Suntem obligaţi, KJV]. Sau ar trebui.

Să mulţumim… lui Dumnezeu. Auzind vestea cea bună a spiritualităţii bisericii din Tesalonic (vezi Introducerea), Pavel, în loc să-şi atribuie lui meritul acestui fapt, a considerat acest lucru un motiv în plus pentru a-I mulţumim lui Dumnezeu.

Cum se şi cuvinte. Vezi 1 Corinteni 16:4. Gândindu-se la cererea sa anterioară cu privire la starea spirituală a tesalonicenilor (1 Tesaloniceni 3:12), Pavel considera că e drept să recunoască în împlinirea ei răspunsul la rugăciunile sale.

Credinţa voastră merge mereu crescând. Pavel fusese neliniştit cu privire la convertiţii săi şi se rugase stăruitor pentru a putea să-i viziteze cu scopul de a le consolida credinţa şi de a clădi ceea ce lipsea acesteia (vezi 1 Tesaloniceni 3:10). Privilegiul acesta îi fusese refuzat. Cu toate acestea, în providenţa Sa Dumnezeu îi binecuvântase aşa încât crescuseră mult în credinţă.

Dragostea. [Caritatea, KJV]. Gr. agape (vezi 1 Corinteni 13:1). Nu numai credinţa tesalonicenilor crescuse, ci şi iubirea lor unul faţă de altul, care, ca să zicem aşa, dăduse peste margini, şi încă mai creştea. Fără îndoială că, datorită primejdiilor şi lipsurilor provenite din urma persecuţiilor repetate, aveau mereu prilejul să se ajute unul pe altul. Pavel nu vrea să spună că biserica nu avea slăbiciuni. Dimpotrivă, în capitolele următoare el începe să scoată în evidenţă unele defecte serioase, dar doreşte ca toţi să ştie că el are încredere în puterile lor spirituale.

4 De aceea ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.

Ne. [Noi înşine, KJV]. Adică Pavel şi colaboratorii săi, nu tesalonicenii, care nu se puteau lăuda pe drept cu propriul lor raport.

Lăudăm. Gr. kauchaomai, a se făli, a se slăvi (compară cu Romani 5:2).

În bisericile. Pavel nu identifică aceste biserici pe nume şi nici nu sugerează că toţi creştinii cunoşteau calităţile excelente ale tesalonicenilor. E posibil să se fi referit la grupurile locale, ca de pildă cel din Corint şi din Berea. Mai târziu, scriindu-le corintenilor, el se lăuda cu bisericile din Macedonia şi îi îndemna pe corinteni să urmeze exemplul fraţilor macedoneni, deschizându-şi inimile înaintea Duhului lui Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 8).

Statornicia. [Răbdarea, KJV]. Gr. hupomone, vezi Romani 2:7; 5:3.

Credinţa. Gr. pistis, (vezi Romani 3:3). Pentru a avea valoare, răbdarea trebuie să fie îmbinată cu credinţa, deoarece fără ajutor divin nimeni nu poate spera să reuşească în lupta împotriva puterilor întunericului (Efeseni 6:11–16). Simpla îndurare stoică nu este nicăieri recomandată în Scriptură, iar suferinţele în ele însele nu sunt de râvnit. Apostolul nu se mândrea cu suferinţele convertiţilor săi, ci cu statornicia şi credinţa lor.

Prigonirile. Vezi cap. 3:3.

Necazurile. Gr. thlipseis, (vezi Romani 2:9; 5:3). Vezi 1 Tesaloniceni 3:4.

Suferiţi. Gr. anechomai, în original, a se ţine drept, de unde, a susţine, a purta, a răbda, a suferi. Cuvântul ar trebui să fie tradus înduraţi (acum), implicând faptul că şi în momentul acela credincioşii erau prigoniţi.

5 Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veţi fi găsiţi vrednici de Împărăţia lui Dumnezeu, pentru care şi suferiţi.

Dovadă lămurită. [Un semn evident, KJV]. Gr. endeigma, dovadă, probă, semn (compară cu Filipeni 1:28, unde este folosit un cuvânt înrudit, endeixis). Nu persecuţiile şi necazurile sunt o dovadă a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, ci mai degrabă atitudinea credincioşilor în asemenea suferinţe. Îndurarea cu răbdare şi credinţa curajoasă în timpul prigonirii, fiind rezulte ale harului divin, sunt dovezi ale interesului şi al grijii lui Dumnezeu pentru cei care suferă şi în felul acesta, o dovadă că în cele din urmă El va înlătura nedreptăţile din lume (compară cu Eclesiastul 3:16, 17).

Dreapta judecată a lui Dumnezeu. Aceasta poate fi aplicată la intervenţia lui Dumnezeu în favoarea poporului Său şi la marea judecată descrisă în v. 7–10 (vezi Psalm 73:3–24; Romani 2:5). Tăria sfinţilor persecutaţi este pentru cei nelegiuiţi un semn al viitoarei lor nimiciri (vezi Filipeni 1:28).

Găsiţi vrednici. Creştinul nu este prin sine vrednic de împărăţia lui Dumnezeu, nici suferinţele nu-l fac în mod necesar să fie aşa. Nu este nimic care să-l facă să merite împărăţia lui Dumnezeu (compară cu Efeseni 2:8), ci prin harul iertător al lui Dumnezeu el este socotit vrednic (compară cu Romani 6:23).

Împărăţia lui Dumnezeu. Expresia aceasta, aşa cum este folosită aici, este considerată în general sinonimă cu cer (vezi Matei 4:17).

Şi suferiţi. Sau voi de asemenea suferiţi. Pavel îşi dă seama că apostolii nu sunt singurii care suferă, ci că şi tesalonicenii, de dragul împărăţiei, îndură persecuţie.

6 Fiindcă Dumnezeu găseşte că este drept să dea întristare celor ce vă întristează

Este drept. [Un lucru drept, KJV]. Adică un lucru drept în ochii lui Dumnezeu. El nu vede aşa cum vede omul, şi e în stare să ajungă la concluzii drepte în totalitate, deoarece cunoaşte toate lucrurile şi poate să discearnă motivele din inimile oamenilor.

Să dea. [Să răsplătească, KJV]. Gr. antapodidomi, literal, să dea înapoi în schimb, de aici, să răsplătească, să plătească înapoi. Principiile dreptăţii cer ca oamenii să fie răsplătiţi după faptele lor. Aceia care dispreţuiesc ispăşirea Mântuitorului sunt fără de protecţie şi vor primi o răsplată dreaptă. Compară cu Romani 2:6; Galateni 6:7; Apocalipsa 22:12.

Întristează. [Necaz, KJV; Necăjesc, traducerea lui G. Galaction]. Gr. thlibo, a apăsa puternic asupra, a face să sufere, verb care corespunde substantivului thlipsis, suferinţă, necaz (vezi v. 4). Aici nu sunt identificaţi cei care îi fac pe tesaloniceni să sufere, dar din Faptele Apostolilor (cap. 17:5–9) reiese clar că iudeii erau cei care instigau prigonirea.

7 şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,

Odihnă. Gr. anesis, o eliberare, relaxare, uşurare de unde, odihnă. Ar trebui să se observe că aici cuvântul odihnă este substantiv, nu verb, aşa cum s-ar părea în KJV. Pavel pune în contrast răsplătirile persecutorilor şi ale persecutaţilor. Primii vor primi înapoi necazul pe care l-au făcut şi ei altora, în timp ce a doua categorie va primi ceea ce şi-a dorit atât de mult, adică odihnă. Valoarea acestei odihne este sporită de cunoaşterea faptului că se vor bucura de ea în tovărăşia apostolilor. Convertiţii şi evangheliştii vor triumfa împreună. Ce îndemn la statornicie trebuie să fi fost acesta pentru tesalonicenii persecutaţi!

La descoperirea. [Se va descoperi, KJV]. Literal, la descoperirea Domnul Isus. Cuvântul folosit pentru descoperire (apokaluxis) înseamnă o dezvăluire sau revelaţie (vezi 1 Corinteni 1:7; Apocalipsa 1:1). Pavel identifică primirea odihnei credincioşilor cu a doua venire în slavă a Domnului. Atunci vor fi răsplătiţi cei drepţi şi nelegiuiţii care vor fi în viaţă (vezi Nota Suplimentară de la Apocalipsa 20, Nota 2).

Cu îngerii puterii Lui. [Cu puternicii lui îngeri, KJV]. Compară cu Matei 25:31; Iuda 14.

8 într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.

Într-o flacără de foc. Probabil că expresia aceasta ar trebui ataşată versetului 7, ca o descriere în continuare a venirii lui Hristos. Contextul şi învăţătura generală a Scripturii par să susţină această ipoteză. În ziua cea mare a venirii Sale, Domnul va fi descoperit în propria Lui mărire, cu mărirea Tatălui Său şi a sfinţilor îngeri (vezi Luca 9:26). O asemenea slavă apare în ochii lor muritori ca un foc. În felul acesta descrie slava lui Dumnezeu şi Moise (Exod 3:2), Ezechiel (Ezechiel 1:27), Daniel (Daniel 7:9, 10) şi Ioan (Apocalipsa 1:14, 15).

Să pedepsească. [Să răzbune, KJV, Va osândi, traducerea lui G. Galaction]. Gr. ekdikesis (vezi Romani 12:19).

Nu cunosc pe Dumnezeu. Pavel îi împarte în două categorii pe cei pedepsiţi de Domnul: cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi cei care nu ascultă de Evanghelie. Unii interpretează categoriile acestea ca neamurile şi iudeii (vezi Ieremia 10:25; Romani 10:16), dar se pare că interpretarea corectă este că sunt două grupe generale de oameni. Cea dintâi îi cuprinde pe cei care au avut prilejul să-L cunoască pe Dumnezeu, dar au dispreţuit această ocazie (vezi Psalmi 19:1–3; Romani 1:18–21). Din a doua categorie fac parte cei care cunosc solia Evangheliei, dar au refuzat să asculte de ea. Domnul Însuşi arată că motivul pentru care au respins Evanghelia este iubirea pentru păcat (vezi Ioan 3:17–20).

9 Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Pierzare veşnică. Gr. olethros aionios. În ce priveşte însemnătatea cuvântului olethros, vezi 1 Tesaloniceni 5:3; iar în ce priveşte însemnătatea lui aionios, vezi Matei 25:41. Juxtapunerea celor două cuvinte descrie exact soarta finală a celor care leapădă îndurările Domnului. Toţi aceştia vor fi în cele din urmă distruşi, nu temporar, pentru a fi înviaţi mai târziu, ci definitiv, fără nici o înviere ulterioară. Cuvintele lui Pavel exclud ideea unui chin veşnic (vezi Matei 3:12; 5:22).

De la faţa Domnului. [De la prezenţa Domnului, KJV]. Literal de la faţa Domnului [ca în traducerea lui Cornilescu]. Expresia transmite ideea separării de Domnul. Aşa cum pentru cei drepţi fericirea supremă este să locuiască în prezenţa Domnului (Matei 5:8; Apocalipsa 22:4), tot aşa, partea cea mai rea a pedepsei nelegiuiţilor va fi excluderea din prezenţa divină. Pe pământ ei au tratat cu dispreţ ocaziile de a-L cunoaşte pe Domnul (compară cu 2 Tesaloniceni 1:8), dar la sfârşit, când va fi prea târziu, îşi vor da seama de valoarea privilegiilor pe care le-au respins.

Ar trebui să observăm că Pavel nu face deosebire între venirea de dinainte şi de după mileniu, ci le cuprinde pe amândouă într-un singur, mare eveniment. Moartea nelegiuiţilor la începutul mileniului e urmată, după o mie de ani, de învierea lor, când vor fi aruncaţi în lacul de foc şi mistuiţi (vezi Maleahi 4:1–3; Apocalipsa 20:5, 15). Faptul că Pavel vorbeşte aici de o pierzare veşnică nu înseamnă că acest pasaj este o dovadă că nelegiuiţii vor fi nimiciţi la a doua venire a lui Hristos (vezi Apocalipsa 20:3).

Slava puterii Lui. Sau slava tăriei Lui, adică slava care emană din puterea lui Hristos (vezi Ioan 1:14), care se va manifesta prin mântuirea sfinţilor şi distrugerea celor nelegiuiţi.

10 când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

Când va veni. Apostolul face din nou referire la evenimentul în jurul căruia se învârtesc gândurile sale, şi anume venirea glorioasă a Domnului (vezi v. 7).

Proslăvit în sfinţii Lui. Adică proslăvit prin sfinţii Săi. Suprema îndreptăţire a lui Hristos va avea loc atunci când întreaga familie a neprihăniţilor va fi strânsă laolaltă. Atunci universul va vedea valoarea sacrificiului Său şi succesul planurilor urmate de El. În felul acesta Mântuitorul va fi proslăvit (vezi Galateni 1:24; 1 Tesaloniceni 2:20; 2 Tesaloniceni 1:4). Aşa cum artistul e primeşte laude datorită capodoperei sale, tot aşa şi Hristos va fi proslăvit înaintea mulţimii cereşti datorită lucrării mâinilor Sale – minunile harului (vezi Matei 13:43; TM 18, 49, 50). De-a lungul întregii veşnicii, Mântuitorul va primi tot mai multă slavă pe măsură ce sfinţii vor face cunoscută tot mai deplin înţelepciunea minunatului plan de mântuire, care a fost făcut în Hristos, Domnul nostru (Efeseni 3:10, 11).

Primit cu uimire. [Admirat, KJV]. Gr. thaumazo, a se minuna, a se minuna de, a se mira, şi cu un sens secundar, a admira. Ambele sensuri apar în text. Sfinţii L-au aşteptat cu nerăbdare pe Eliberatorul lor, ei au anticipat cu bucurie arătarea Sa, dar realizarea aşteptărilor lor depăşeşte cu mult speranţele lor cele mai optimiste. Ei n-au visat niciodată că Domnul lor ar putea fi atât de glorios. Când frumuseţea prezenţei Sale va răsări asupra lor, la uimirea lor se va adăuga o admiraţie plină de respect (vezi Isaia 25:9).

În toţi. Sau de toţi.

Cei ce vor fi crezut. [ Cei ce cred, KJV]. Literal, care au crezut sau care şi-au stabilit credinţa. Doar cei care şi-au stabilit credinţa înainte de venirea lui Hristos vor fi mântuiţi în ziua aceea. Şi doar cei care, prin credinţă, L-au acceptat deja pe Domnul şi au răbdat până la sfârşit vor fi mântuiţi când Se va întoarce Isus (Matei 24:13). Pavel se gândea în special la credincioşii tesaloniceni şi la actul lor iniţial de credinţă în Evanghelie, aşa cum se reiese clar din propoziţia căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. Când primiseră solia mântuirii ei fuseseră transformaţi şi erau asiguraţi că, dacă erau credincioşi, aveau de asemenea să fie printre cei sfinţi. Dar prin cuvintele toţi cei ce au crezut se face referire şi la toţi credincioşii stăruitori.

Mărturisirea făcută de noi. [Mărturia noastră, KJV]. Apostolii mărturiseau despre marile adevăruri ale Evangheliei (Faptele Apostolilor 1:8; 2:32; 8:25; 1 Ioan 1:1, 2). Ei nu predicau subiecte abstracte, teorii subtile sau basme meşteşugit alcătuite (2 Petru 1:16). Dimpotrivă, predica lor era mărturia unor martori oculari. Ei cunoşteau aceste adevăruri din experienţă şi ei îndemnau la trăirea unei vieţi pe care ei înşişi o trăiau. O astfel de predică are întotdeauna putere.

11 De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui şi să împlinească în voi, cu putere, orice dorinţă de bunătate şi orice lucrare izvorâtă din credinţă,

Ne rugăm necurmat. Compară cu1 Tesaloniceni 1:2; 2 Tesaloniceni 1:3; vezi Filipeni 1:4.

Găsească vrednici. [Să se socotească vrednici, KJV]. Vezi v. 5, unde Pavel sugerează că felul tesalonicenilor de a îndura prigonirile îi recomandă înaintea lui Dumnezeu. Aici el se roagă ca Dumnezeu să-i socotească sau să-i facă (RSV, traducerea lui G. Galaction) vrednici de chemarea Lui.

Chemarea Lui. [Chemarea aceasta, KJV]. Mai degrabă chemarea. Vezi Romani 8:28, 30; 2 Timotei 1:9. Este chemarea de a trăi o viaţă sfântă, de a ieşi din lume, de a fi despărţit de ea (2 Corinteni 6:17, 18) şi de a fi cetăţeni ai împărăţiei cereşti (Filipeni 3:20, RSV). Putem pe bună dreptate să ne întrebăm: Se conformează viaţa mea scopului divin al Aceluia care mă cheamă cu atâta îndurare? Mă va socoti Judecătorul vrednic?

Cu putere. Sau în putere, cuvintele fiind legate de verbul să împlinească: Dumnezeu… să împlinească cu putere.

Orice dorinţă de bunătate. [Buna dorinţă pentru bunătatea Sa, KJV]. Gr. eudokia agathosunes, literal, buna plăcere a bunătăţii, în textul grecesc neexistând cuvântul Sa. Eudokia înseamnă bună voinţă, voinţă, dorinţă. Agathosune, un cuvânt folosit numai de scriitorii biblici şi ecleziastici, denotă cinstea inimii şi a vieţii. Nu este vorba despre bunătatea lui Dumnezeu, ci despre orice dorinţă bună din partea poporului Său. Pavel se ruga ca Dumnezeu să împlinească, adică să umple pe deplin, sau să împlinească în întregime orice aspiraţie spre bine simţită de convertiţii săi. Dumnezeu este Cel care prin Duhul Său pune în inimile noastre această dorinţă (eudokia) şi prin acelaşi Duh ne dă puterea de a o îndeplini (vezi Filipeni 2:13; 1 Tesaloniceni 5;24). Bunătatea este una din roadele Duhului (Galateni 5:22).

Orice lucrare izvorâtă din credinţă. [Lucrarea credinţei, KJV]. Pasajul acesta poate fi tradus astfel: orice hotărâre bună şi orice lucrare izvorâtă din credinţă. Credinţa pe care Pavel doreşte să

o vadă în viaţa poporului lui Dumnezeu nu este doar una teoretică, ci un principiu activ, lucrător (compară cu Iacov 2:17). El recunoaşte că o astfel de credinţă, vie, aducătoare de putere, vine de la Dumnezeu şi de la Duhul Sfânt (vezi 1 Tesaloniceni 1:3, 5). În consecinţă, el se ruga insistent ca Dumnezeu să-L facă pe poporul Lui în stare să biruie piedicile omeneşti şi să desăvârşească lucrarea credinţei în vieţile lor (compară cu Romani 4:20, 21).

12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, şi voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru şi al Domnului Isus Hristos.

Pentru ca Numele. Scopul final al rugăciunii lui Pavel era ca viaţa tesaloniceni să aducă slavă numelui Domnului Isus. În ce priveşte un comentariu al sensului cuvântului numele, vezi Faptele Apostolilor 3:6; Filipeni 2:9.

Proslăvit. Noi proslăvim numele acesta atunci când demonstrăm că în viaţa noastră există puterea mântuitoare. Proslăvirea aceasta este reciprocă, deoarece proslăvindu-L pe El, noi primim din slava Sa, Domnul desăvârşind în noi caracterul Său (vezi Ioan 17:10, 22).

Harul. Pavel recunoaşte din nou că prin sine însuşi credinciosul nu poate să facă nici un lucru bun (vezi Ioan 15:5; Romani 7:18) şi că bunătatea aceea dorită (vezi v. 11) poate veni numai prin lucrarea harului divin în viaţa creştinului.

Dumnezeului nostru şi al Domnul Isus Hristos. Versiunea greacă permite traducerea: Dumnezeului şi Domnului nostru, Isus Hristos (vezi Romani 9:5). Dar în 1 Tesaloniceni 2:2 Pavel vorbeşte despre Dumnezeul nostru fără vreo referire la Hristos; aşa că se poate ca aici Pavel să se refere şi la Tatăl şi la Fiul. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

4AA 264

7, 8 PP 339

7–9AA 264

7–10LS 51; 1T 41

8 GC 424; 5T 15

9 2T 396

10 9T 285

11 Ed 134; MB 110

11, 12 AA 265