2 Petru 2

1 În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.

În norod. Adică printre israeliţi. S-au ridicat. Se accentuează contrastul dintre profeţia lui Dumnezeu, despre care tocmai s-a discutat (cap. 1,20.21) şi învăţătorii mincinoşi, de care vorbeşte acum apostolul.

Prooroci mincinoşi. Vezi Matei 7,15. Petru se referă la un fapt istoric pe care cititorii săi îl cunoşteau prea bine – se ridicaseră mulţi profeţi mincinoşi în vremurile Vechiului Testament (vezi comentariul de la Ieremia 14,13). Mai târziu el va discuta şi despre un exemplu proeminent, şi anume Balaam (2 Petru 2,15).

Între voi. Aceasta înseamnă că învăţătorii mincinoşi aveau să se ridice chiar dintre cei credincioşi sau că aveau să vină printre ei, din afară (compară cu Faptele Apostolilor 20,29.30).

Vor fi. Timpul viitor al verbului sugerează că învăţătorii mincinoşi încă nu îşi începuseră lucrarea distrugătoare printre credincioşii cărora le scrie Petru, deşi îşi desfăşurau deja activitatea în altă parte, din moment ce în v. 10–22 cu privire la ei se foloseşte atât prezentul cât şi trecutul. Unul din scopurile principale pe care le are apostolul în vedere este să-i avertizeze pe cititorii împotriva înşelăciunilor subtile ale învăţătorilor mincinoşi, pentru ca turma sa să poată scăpa din cursele lor.

Care. Gr. hoitines, de felul acesta, adică învăţătorii mincinoşi sunt acel fel de oameni care aduc erezii.

Vor strecura pe furiş. [Vor introduce pe ascuns, KJV]. Literal, vor aduce înăuntru din exterior, fiind poate vorba de pătrunderea secretă a învăţătorilor mincinoşi, care se vor strecura aşa cum se furişează spionii într-o ţară.

Erezii nimicitoare. [Erezii de osândit, KJV]. Literal, erezii ale nimicirii sau erezii ale pierzării, adică erezii care duc la pierzare. Cuvântul pentru pierzare este apoleia (vezi comentariul de la Ioan 17,12). În epistola aceasta Petru foloseşte frecvent cuvântul apoleia (de două ori în versetul acesta; în v. 3; şi în cap. 3,7.16).

Erezii. Gr. haireseis (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 5,17; 1 Corinteni 11,19). De-a lungul acestui capitol apostolul vorbeşte de multe din ereziile propagate de aceşti învăţători mincinoşi: lepădarea de Domnul (v. 1), învăţături imorale (v. 10, 18), abaterea de la porunca sfântă

(v. 21) etc. Descrierea pe care o face Petru lucrării lor justifică limbajul dur cu care îi condamnă.

Se vor lepăda. Compară pasajul paralel din Iuda 4. Ce amintiri trebuie să fi năvălit în mintea lui Petru când folosea cuvântul acesta, care-i amintea cum se lepădase el de Domnul (vezi comentariul de la Matei 26,75; compară cu Matei 10,33)!

Stăpânul. [Domnul, KJV]. Gr. despotes, stăpân (vezi comentariul de la Luca 2,29; Faptele Apostolilor 4,24). Cuvântul era folosit de sclavi, când se adresau stăpânilor lor. El cuprinde în sine ideea de domnie, stăpânire, proprietate absolută, de obicei prin cumpărare. Despotes este un titlu deosebit de potrivit pentru Hristos, ţinând cont de preţul pe care l-a plătit pentru răscumpărarea omului (vezi comentariul de la Matei 20,28; 1 Corinteni 6,19.20). Nu poate fi o erezie mai rea decât a trăi o viaţă ca cea pe care o ducea învăţătorii mincinoşi, lepădându-se de Domnul, care Îşi dăduse viaţa pentru a-i răscumpăra de păcat şi de consecinţele lui. Faptul că s-au lepădat de Domnul lor înseamnă că au fost cândva creştini, chiar dacă după aceea au apostaziat.

Grabnică pieire. [Nimicire rapidă, KJV]. Sau pierzare bruscă, adică nimicire neaşteptată. Vezi comentariul de la cap. 1,14, unde cuvântul tradus aici grabnic este tradus acolo deodată. Sfârşitul oricărui neadevăr este nimicirea, atât pentru cel care îl propovăduieşte cât şi pentru adepţii lui.

2 Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.

Îi vor urma. Sau îi vor urma până la cap, implicând o imitare exactă a înşelătorilor. Apostolul întâmpină cu curaj posibilitatea ca mulţi să îi urmeze pe învăţătorii mincinoşi, nădăjduind în acelaşi timp că avertizarea lui îi va salva pe unii din cititori de o astfel de înşelăciune fatală.

Destrăbălările lor. [Căile lor rele, KJV]. Dovezile textuale atestă exprimarea faptele lor lascive (aselgeiai). Folosirea cuvântului aselgeiai aici şi în v. 18 sugerează că doctrinele învăţătorilor mincinoşi încurajau destrăbălarea şi că aceasta atrăgea mulţi indivizi instabili.

Din pricina lor. Unii consideră că aceste cuvinte fac referire la învăţătorii mincinoşi. Poate că e mai bine să fie aplicate membrilor bisericii care se angajează în practicile imorale propovăduite de aceşti învăţători imorali.

Calea adevărului. Adică adevărul, calea creştină. Pentru cuvântul cale, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 9,2; 16,17.

Vorbită de rău. Literal, va fi hulită. Păgânii nu făceau deosebire între creştinii adevăraţi şi cei care-i urmau pe învăţătorii mincinoşi, angajându-se în practici imorale. Astfel învăţătura creştină era vorbită de rău din cauza faptelor rele ale celor decăzuţi. Comportamentul necreştin al unora aduce discreditare asupra întregii biserici.

3 În lăcomia lor vor căuta ca prin cuvântări înşelătoare să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.

În lăcomia. Lăcomia este elementul prin care învăţătorii mincinoşi acţionau pentru a-i înşela şi a trage foloase materiale de la cei care nu erau vigilenţi (compară cu 1 Timotei 6,5; Tit 1,11; Iuda 16). Compară cu experienţa lui Balaam (Numeri 22 la 24). În ce priveşte lăcomia, vezi comentariul de la Romani 1,29; Efeseni 5,13; Coloseni 3,5.

Înşelătoare. [Prefăcute, KJV]. Gr. plastoi, modelate, formate, de unde falsificate, fabricate (de aici cuvântul românesc plastic, n.tr.). Aceşti învăţători mincinoşi pretindeau că au cunoştinţe secrete şi îi convingeau pe adepţii lor să îl plătească în schimbul acestora, dând astfel pe faţă adevăratele lor motive.

Să aibă un câştig. Gr. emporeuomai, a face negoţ, a călători pentru afaceri. Cuvântul emporiu (centru comercial) derivă din aceeaşi rădăcină. Învăţătorii mincinoşi făceau negoţ cu sufletele victimelor lor, vânzându-le învăţătură mincinoasă în schimbul darurilor pe care le primeau de la ei. Credincioşii care dădeau din banii lor pentru a-i îmbogăţi pe aceşti învăţători trăgeau, fără îndoială, foarte puţin folos din asta.

Dar osânda îi paşte de multă vreme. [Judecata lor ... nu zăboveşte, KJV]. Literal, sentinţa lor nu rămâne pasivă mult timp. Sentinţa dată de mult de Dumnezeu nu e literă moartă şi nu poate fi ignorată.

Pierzarea. Gr. apoleia (vezi v. 1). Aici este vorba de distrugerea finală a învăţătorilor mincinoşi.

Nu dormitează. Gr. nustazo, a mişca din cap în somn, cuvânt care se găseşte în Noul Testament doar aici şi în Matei 25,5. Expresia anterioară a lui Petru făcea referire la sentinţa judecăţii. Acum el îi asigură pe cei credincioşi că sentinţa învăţătorilor mincinoşi va fi executată după planul lui Dumnezeu.

4 Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;

Căci dacă n-a cruţat. Cu aceste cuvinte apostolul începe o serie de ilustraţii cu privire la inevitabilitatea judecăţilor lui Dumnezeu. Ideea începută aici se încheie tocmai în versetul 9, unde se trage concluzia că Domnul îi va elibera pe cei evlavioşi şi îi va pedepsi pe cei nelegiuiţi. În ce priveşte verbul a cruţa (pheidomai), vezi comentariul de la Romani 8,32.

Pe îngeri. Compară cu pasajul paralel din Iuda 6. Scriitorul nu specifică păcatul care a dus la căderea acestor îngeri (vezi comentariul de la Iuda 6; Apocalipsa 12,4.7–9). Raţionamentul lui Petru este că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngeri, fiinţe spirituale care trăiesc în prezenţa Sa, El nu va neglija să-i pedepsească pe oamenii nelegiuiţi care i-au dus pe alţii în rătăcire.

I-a aruncat în Adânc. [I-a aruncat în iad, KJV]. O traducere a cuvântului grecesc tartaroo, a ţine captiv în Tartar (infern). Grecii din antichitate considerau că iadul este locaşul morţilor nelegiuiţi şi locul unde sunt pedepsiţi. Astfel corespundea gheenei iudeilor (vezi comentariul de la Matei 5,22). Scriindu-le unor oameni care locuiau într-o atmosferă elenistică, Petru foloseşte un termen grecesc pentru a transmite ce vrea să spună, dar asta nu înseamnă că susţine concepţia grecească despre iad sau credinţa populară iudaică despre gheenă. Aici prin iad se înţelege locul unde locuiesc forţat îngerii cei răi până în ziua judecăţii.

Înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri. [Legaţi cu lanţurile întunericului, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea aruncaţi în prăpăstiile întunericului. Exprimarea lui Petru este figurată şi nu serveşte la identificarea vreunui loc anumit ca locuinţă a îngerilor căzuţi. Expresia aceasta diferă de cea folosită de Iuda în pasajul său paralel (vezi Iuda 6).

Judecată. Gr. krisis, [actul] judecăţii. În v. 3, Petru foloseşte alt cuvânt pentru judecată (krima), care se referă la verdictul care rezultă din judecată (vezi comentariul de la Ioan 3,19; 9,39; 16,11). Aici apostolul priveşte înspre viitor, când verdictul rostit asupra lui Satana şi asupra îngerilor lui va fi, în cele din urmă, executat (vezi comentariul de la Apocalipsa 20,10).

5 dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;

Dacă n-a cruţat. Cu aceste cuvinte apostolul îşi începe a doua ilustraţie cu privire la certitudinea judecăţii (vezi comentariul de la v. 4). Lumea veche. Adică lumea de dinainte de potop. A scăpat. Gr. phulasso, a păzi, a veghea, aici în sensul de a proteja (compară cu Genesa 7,16).

Propovăduitor. Gr. kerux, crainic (vezi comentariul de la 1 Timotei 2,7). Încă din vremurile străvechi slujba de kerux era sacră, iar persoana crainicului inviolabilă, deoarece se considera că este sub protecţia zeilor. Noe a fost pus de Domnul ca propovăduitor al neprihănirii, adică proclama o solie cu privire la neprihănire. Josephus (Antichităţi iudaice, i. 3. 1 [72–74]) declară că, potrivit tradiţiei iudaice, Noe a încercat să-i convingă pe contemporanii săi să-şi schimbe viaţa în bine (vezi comentariul de la Genesa 6,3; 1 Petru 3,19.20).

Împreună cu alţi şapte. [Al optulea, KJV]. Gr. ogdoos, al optulea, adică însoţit de alţi şapte, în cazul acesta membrii cei mai apropiaţi ai familiei lui Noe (vezi Genesa 6,10; 7,7). Aici Petru pune accentul asupra faptului că atât de puţini – doar opt – au scăpat cu viaţă din populaţia antediluviană.

A trimis. Mai degrabă în timp ce a adus.

Potopul. Vezi comentariul de la Genesa 7,17–24.

Nelegiuiţi. Gr. asebeis, singular asebes (vezi comentariul de la Romani 4,5). Că descrierea pe care o face Petru lumii antediluviene este corectă se poate vedea din Genesa 6,1–7 (compară cu PP 90–92).

6 dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,

A prefăcut. Compară cu pasajul paralel din Iuda 7. Aceasta este a treia ilustraţie a judecăţilor lui Dumnezeu (vezi comentariul de la 2 Petru 2,4.5). Cuvântul grecesc pentru a prefăcut în cenuşă (tephroo) este folosit de scriitorul clasic Dio Cassius (Roman History, lxvi. 21) pentru a descrie erupţia Vezuviului.

Sodoma şi Gomora. Pentru o descriere a distrugerii acestor cetăţi, vezi comentariul de la

Genesa 19,24.25.

Ca să slujească. Sau după ce le-a pus.

Pildă. [Exemplu, KJV]. Gr. hupodeigma exemplu, adică avertizare.

Celor ce vor trăi în nelegiuire. [Celor neevlavioşi, KJV]. Literal, cei care sunt gata să trăiască în nelegiuire. Soarta teribilă a cetăţenilor câmpiei trebuia să-i descurajeze pe alţii de la a se deda la aceeaşi nelegiuire care a adus distrugerea lor.

7 şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;

A scăpat. [A eliberat, KJV]. Sau a izbăvit. După cum Dumnezeu l-a scăpat pe Noe de la potop, tot aşa l-a scăpat pe Lot şi pe familia lui de prăpădul care a mistuit Sodoma (Genesa 19,15.16). Deşi este preocupat în primul rând de certitudinea judecăţii divine, Petru are grijă să scoată în evidenţă îndurarea lui Dumnezeu.

Neprihănitul. Gr. dikaios (vezi comentariul de la Matei 1,19). Cuvântul acesta apare de două ori în 2 Petru 2,8, unde este tradus la fel.

Întristat. [Iritat, KJV]. Gr. kataponeo, a extenua prin muncă, ilustrând situaţia lui Lot, care era complet extenuat şi dezgustat de imoralitatea oamenilor din Sodoma. (Vezi v. 8, îşi chinuia).

Viaţa. [Purtarea, KJV]. Gr. anastrophe, purtare, comportament. Anastrophe este folosit de 6 ori în 1 Petru şi de 2 ori în epistola aceasta (aici şi în cap. 3,11).

Stricaţi. [Nelegiuiţi, KJV]. Gr. athesmoi, de la a, fără, şi thesmoi, legi, porunci, de unde cuvântul nelegiuiţi; de obicei aceia care se răzvrătesc împotriva poruncilor divine. În Noul Testament cuvântul athesmoi apare numai aici şi în cap. 3,17.

8 (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)

Care locuia. Petru foloseşte un cuvânt rar şi accentuat, egkatoikeo, pentru a exprima ideea şederii lui Lot chiar în mijlocul locuitorilor nelegiuiţi ai Sodomei.

Îşi chinuia. [Îşi necăjea, KJV]. Gr. basanizo, a tortura, a chinui, punând un accent deosebit asupra chinului care continua zi de zi. Văzând zilnic comportamentul nelegiuit al vecinilor săi, Lot trecea printr-un zbucium sufletesc neîncetat.

Vedea şi auzea. Literal, prin vederea şi auzirea. Păcatele îl asaltau pe Lot din toate părţile, atacându-l prin văz şi prin auz, până când se părea că nu mai există scăpare din influenţa lor vicleană.

Faptele lor nelegiuite. [Faptele lor ilegale, KJV]. Mai degrabă faptele lor nelegiuite (ca în traducerea Cornilescu).

9 înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:

Domnul ştie. Acum apostolul ajunge la sfârşitul lungului său şir de ilustraţii început în v. 4 şi trage concluzia că, având în vedere purtarea de grijă a Domnului pentru Noe şi Lot şi judecăţile Lui împotriva nelegiuiţilor contemporani cu ei, cel credincios se poate sprijini deplin pe dreptatea lui Dumnezeu.

Să izbăvească. Compară cu v. 7.

Încercare. [Ispite, KJV]. Literal, ispită, care pare să se refere aici la amăgirea la păcat şi la încercările care vin asupra celor care rezistă cu statornicie păcatului (vezi comentariul de la Iacov 1,2.12). Asigurarea protecţiei Domnului trebuia să-i întărească pe destinatarii acestei epistole să reziste amăgirilor prezentate de învăţătorii mincinoşi.

Cucernici. [Evlavioşi, KJV]. Gr. eusebes (vezi Faptele Apostolilor 10,2.7).

Să păstreze. Sau să ţină (compară cu v. 4).

Nelegiuiţi. Gr. adikoi, folosit aici ca antonim al lui eusebes, evlavios, cucernic.

Să fie pedepsiţi. Gr. kolazomenous, un participiu prezent, literal, fiind pedepsit. Există două opinii distincte cu privire la teologia lui Petru în această privinţă:

1. 1. Participiul fiind pedepsiţi exprimă scopul, după cum e reflectat de traducerea ca să fie pedepsiţi, cu scopul de a fi pedepsiţi. Explicaţia aceasta atribuie pedepsirea menţionată aici zilei judecăţii.

2. 2. Participiul ar trebui să fie tradus în timp ce sunt pedepsiţi, cu referire la plata pe care păcatul o aduce celor nedrepţi, în timpul vieţii lor pe acest pământ. Interpretarea aceasta se potriveşte mai bine cu prima jumătate a v. 9, potrivit căreia cei cucernici sunt eliberaţi de ispitele şi încercările care-i asaltează toată viaţa. Dar cei nelegiuiţi suferă ca rezultat al faptelor lor rele. Interpretarea aceasta mai are avantajul de a păstra forţa timpului prezent al participiului kolazomenous, fiind pedepsiţi, în armonie cu timpul prezent al infinitivului terein, a rezerva. Pentru un studiu mai aprofundat, vezi Probleme în Traducerea Bibliei, pp. 237–240.

A crede că pasajul acesta susţine că între moarte şi judecată cei nelegiuiţi se află sub pedeapsă, nu se armonizează cu învăţătura întregii Scripturi (vezi Luca 16,19; Apocalipsa 14,10.11).

Ziua judecăţii. În epistola aceasta Petru consideră că ziua judecăţii, ziua Domnului (vezi cap. 3,7.10) şi ziua lui Dumnezeu (v. 12) sunt acelaşi lucru. Pentru un studiu despre ziua judecăţii, vezi comentariul de la Apocalipsa 14,7.10; 20,11–15.

10 mai ales pe cei ce, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia şi dispreţuiesc stăpânirea. Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile,

Mai ales. Petru revine acum la scena contemporană şi se ocupă din nou cu învăţătorii mincinoşi şi corupţia lor. Pofta. Gr. epithumia (vezi comentariul de la Romani 7,7).

Necurată. Gr. miasmos, murdărie, stricăciune. De la miasmos derivă cuvântul miasmă. În Noul Testament miasmos apare doar aici şi se referă la actul profanării sau al mânjirii (vezi comentariul de la v. 20). Din aceste cuvinte şi din v. 2.12–20 reiese clar faptul că cei care tulburau biserica nu doar că răspândeau doctrine false, ci şi manifestau o imoralitate flagrantă. Este recunoscut faptul că în de-a lungul istoriei bisericii creştine doctrinele false au fost însoţite de imoralitate. Cei care se depărtează de norma adevărului lui Dumnezeu părăsesc cu uşurinţă şi norma Lui privind conduita personală.

Cei ce ... umblă. Prin aceste cuvinte se face referire la o anumită categorie a celor care sunt pedepsiţi (v. 9).

Poftind. Gr. epithumia (vezi comentariul de la Romani 7,7).

După trupul altuia. [După trup, KJV]. Compară cu pasajul paralel din Iuda 7. În viaţa învăţătorilor mincinoşi, poftele trupului era factorul dominant, după care se lăsau conduşi (vezi comentariul de la Romani 8,4.5).

Dispreţuiesc stăpânirea. Cuvântul kuriotes este tradus în Efeseni 1,21 stăpânire şi e aplicat la îngeri în Efeseni 1,21 şi Coloseni 1,16 şi poate şi în Iuda 8. Totuşi, cei mai mulţi comentatori sunt de acord că aici se referă la stăpânirea lui Hristos. În v. 1 apostolul prezice că învăţătorii eretici se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat şi în v. 11 el dă de înţeles că ei Îl respectă doar foarte puţin pe Domnul, aşa că se poate spune pe bună dreptate că dispreţuiesc stăpânirea lui Isus Hristos. O metodă prin care se poate pune la probă valabilitatea unei noi învăţături este analiza felului cum abordează ea Dumnezeirea – dă dovadă sau nu de respect faţă de Dumnezeu.

Îndrăzneţi. [Aroganţi, KJV]. Sau încumetaţi, adică persoane care se aventurează nesăbuit, mai ales în împotrivirea lor faţă de autoritate. Încăpăţânaţi. Literal egoişti, implicând aroganţă. Înşelătorii erau hotărâţi să facă aşa cum voiau ei, chiar sfidând autorităţii.

Nu se tem. Literal, propoziţia spune: ei nu tem când batjocorească măririle. Opiniile sunt împărţite cu privire la cuvântul dregătoriile, sau măririle (doxai). Unii văd o referire la îngerii răi, dar e greu de imaginat cum pot fi aceştia batjocoriţi. Alţii, având anumite dovezi, aplică aceste cuvinte la îngerii buni, sugerând că învăţătorii mincinoşi vorbesc în mod defavorabil despre ei. Totuşi, alţii susţin că se face referire la întreaga familie cerească, inclusiv la Dumnezeu, la Hristos şi la îngeri. Mai există o categorie, care susţin că este vorba de autorităţile pământeşti, împotriva cărora ereticii vorbesc de rău cu obstinaţie. Alegerea opiniei potrivite depinde de interpretarea dată

v. 11 (vezi comentariul de acolo).

11 pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.

Pe când. Compară pasajul paralel din Iuda 8, 9. Petru atrage atenţia acum asupra contrastului dintre învăţătorii slabi şi îngerii puternici. Cei dintâi sunt atât de încăpăţânaţi încât batjocoresc chiar şi autorităţile cele mai înalte, în timp ce îngerii, care sunt mai tari decât învăţătorii mincinoşi, se abţin cu discreţie în privinţa acestor chestiuni.

Îngerii. Din context reiese clar că Petru se referă la îngerii sfinţi, nu la cei căzuţi.

Mai mari. Adică superiori învăţătorilor mincinos.

Înaintea Domnului. Adică în prezenţa divină, unde trăiesc îngerii sfinţi. Deşi nu îşi dau seama de lucrul acesta, învăţătorii mincinoşi sunt şi ei văzuţi mereu de Dumnezeu şi ar trebui să se poarte tot atât de respectuos ca şi îngerii lipsiţi de păcat.

Judecata batjocoritoare. Adică judecata ocărâtoare.

Împotriva lor. Interpretarea v. 11 depinde de înţelesul dat acestor cuvinte. Unii le aplică la învăţătorii mincinoşi, dar contextul sugerează că ar fi mai bine să fie aplicate la dregătorii; în cazul acesta sensul pasajului este că învăţătorii eretici batjocoresc autorităţile, în timp ce îngerii, deşi superiori acestor învăţători, din teamă evlavioasă, se abţin de la orice acuzaţie de felul acesta. Cât de insolentă apare purtarea învăţătorilor în lumina unei astfel de comparaţii!

12 Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor

Aceştia. Adică învăţătorii mincinoşi. Compară cu pasajul paralel din Iuda 10. Dobitoace fără minte. Sau creaturi iraţionale. Cuvântul tradus dobitoace este zoa, făpturi vii (vezi Apocalipsa 4,6). Să fie prinse şi nimicite. Literal, pentru prindere şi nimicire. Această descriere accentuează natura iraţională şi nespirituală a acestor învăţători corupţi. Batjocorind. [Vorbind de rău, KJV]. Gr. blasphemeo, a huli, a vorbi de rău. Compară cu folosirea acestui cuvânt în v. 2, 10 şi a adjectivului blasphemos, defăimător, hulitor, batjocoritor

în v. 11.

Ce. [Lucruri, KJV]. Literal, lucruri de care sunt neştiutori (compară cu 1 Timotei 1,7). Cei înşelaţi ar fi putut să înţeleagă lucrurile dumnezeieşti, dar au ales să rămână în neştiinţă şi să ducă şi pe alţii în rătăcire.

Vor pieri în stricăciunea lor. Mai degrabă în pierzania lor vor pieri şi ei. În limba greacă este un joc de cuvinte care nu este redat în traducerea Cornilescu. Poate că scriitorul sugerează că învăţătorii mincinoşi vor pieri cum pier animalele sau că vor pieri ca urmare a faptelor lor stricate. Ambele interpretări sunt valabile, iar sfârşitul lor va fi acelaşi: vor fi nimiciţi.

13 şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi.

Îşi vor lua. [Vor primi, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru exprimarea suferind rău, propoziţia sunând astfel: suferind rău ca plată pentru facere de rău.

Fericirea lor este să trăiască în plăceri. [Socotesc o plăcere să trăiască în dezmăţ, KJV]. Literal, socotind dezmăţul o plăcere. Cuvântul grecesc pentru fericire [plăcere, KJV] (hedone) implică adesea o satisfacere a poftelor senzuale (compară cu Luca 8,14; Tit 3,3; Iacov 4,1.3), în timp ce cuvântul grecesc pentru plăceri [dezmăţ, KJV] (truphe) înseamnă moliciune, vieţuire voluptoasă. Astfel Petru îi descrie pe amăgitori ca dedându-se poftelor cărnii specifice întunericului acestei lumi, socotindu-le totuşi ca fapte legitime, aducătoare de fericite, ireproşabile chiar şi la lumina zilei.

Întinaţi. [Pete, KJV]. Aceşti învăţători întinaţi şi spurcaţi sunt nişte pete şi defecte pe faţa pământului şi mai ales pentru numele bisericii.

Se pun pe chefuit. [Se distrează, KJV]. Cuvântul a chefui vine din aceeaşi rădăcină cu dezmăţ (vezi formula anterioară).

Mesele lor de dragoste. [Înşelăciunile, KJV]. Gr. apatai, înşelăciuni, dar pot fi citate dovezi textuale importante pentru termenul agapai, petreceri/mese de dragoste (compară cu Iuda 12; vezi Vol. VI, pp. 45, 46; vezi comentariul de la 1 Corinteni 11,20). E posibil ca Petru să se fi abţinut să folosească agapai, deoarece îi era greu să amintească de masa iubirii sacre, pe care aceşti învăţători mincinoşi o făceau de ocară prin chefurile lor. Chiar dacă păstrăm cuvântul apatai, înşelăciuni, care e mai bine atestat, trebuie să ţinem cont de context şi să recunoaştem că apostolul are în minte masa de dragoste. Compară cu descrierea lui Pavel, cu privire la beţia şi îmbuibarea cu mâncare la Sfânta Cină, aşa cum făceau unii din biserica din Corint (vezi comentariul de la 1Corinteni 11,20–22).

Ospătează. [Petrec, KJV]. Gr. suneuocheo, de la sun, împreună, euocheo, a se îmbuiba. Declaraţia lui Petru că învăţătorii mincinoşi se ospătează împreună cu credincioşii înseamnă că persoanele care provocau tulburarea erau încă membri ai bisericii, fapt care făcea influenţa lor şi mai primejdioasă.

14 Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!

De preacurvie. Mai degrabă după o femeie adulteră. Aceste cuvinte oferă un tablou plastic al unor bărbaţi ale căror gânduri se opresc mereu asupra unei femei adultere. Cele mai mari dorinţe ale lor sunt cele sexuale şi fiecare femeie pe care o întâlnesc e imediat apreciată din acest punct de vedere (vezi comentariul de la Matei 5,28). Nu e de mirare că descoperă că nu sunt în stare să-şi stăpânească pasiunile şi să se abţină de la păcat.

Momesc. Adică ademenesc.

Nestatornice. Gr. asteriktoi, literal, nesprijinite, neîntemeiate. Se face referire în primul rând la femeile pe care învăţătorii mincinoşi le ademeneau la practice adultere. E posibil că înşelătorii luau parte la mesele de dragoste pentru a face cunoştinţă cu femei pe care apoi le puteau seduce. S-ar putea ca Petru să se refere şi la bărbaţii care erau duşi în rătăcire de influenţa rea a învăţătorilor.

Deprinsă. Gr. gumnazo, a antrena în gimnastică, de unde cuvântul gimnastică. Aceşti învăţători mincinoşi se antrenau cu atenţie ca să capete îndemânare pentru a obţine ceea ce doreau.

La lăcomie. [Cu practicarea lăcomiei, KJV]. Dovezile textuale atestă formula la lăcomie. Pe lângă batjocură şi senzualitate, acesta este un alt viciu care îi stăpâneşte pe învăţătorii mincinoşi.

Nişte blestemaţi. [Copii blestemaţi, KJV]. Literal, copii ai blestemului, adică aceia care merită blestemul, atât de rău este caracterul lor.

15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.

Au părăsit. Sau deoarece au părăsit pe deplin. Compară v. 15, 16 ca pasajul paralel din Iuda 11. Calea. Gr. hodos (vezi Faptele Apostolilor 9,2). Petru declară aici că împotrivitorii practic părăsiseră cu totul calea creştină. Dreaptă. Gr. euthus (vezi Faptele Apostolilor 8,21). Au rătăcit. Sau au fost făcuţi să rătăcească. Cei care părăsesc calea creştină sfârşesc în rătăcire. Au urmat. Sau au urmat până la capăt, dând de înţeles că este vorba despre o imitare perfectă (vezi comentariul de la v. 2).

Calea lui Balaam. În loc să urmeze calea lui Hristos, aceşti învăţători mincinoşi au urmat ca nişte robi calea lui Balaam. Din tot acest capitol reiese că Petru îl avea în minte pe Balaam ca prototip al înşelătorilor din vremea sa. Ei iubeau câştigul financiar şi încurajau senzualitatea, aşa cum făcuse profetul din vechime. În ce priveşte purtarea lui Balaam, vezi comentariul de la Numeri 22 la 24.

Bosor. Numit Beor în Numeri 22,5.

Plata fărădelegii. Aceeaşi expresie greacă este tradusă, în v. 12, prin plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Balaam şi învăţătorii mincinoşi îşi aveau ochii aţintiţi spre răsplătirea materială care venea pe urma practicilor lor rele.

16 Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului.

Călcarea lui de lege. [Nelegiuirea lui, KJV]. Sau propria lui călcare [de lege]. Nelegiuirea lui Balaam n-a fost nici trecută cu vederea, nici lăsată nemustrată, iar Petru dă de înţeles că purtarea învăţătorilor mincinoşi nu va trece nepedepsită.

Măgăriţă. Gr. hupozugios, literal sub un jug, referindu-se la măgar, ca animal de povară în Orient.

A început să vorbească. Gr. phtheggomai, a scoate un sunet, a scoate un strigăt sau un zgomot, a rosti, folosit pentru orice zgomot făcut de oameni sau de animale, nereferindu-se neapărat la limbajul articulat. Aşadar Petru defineşte zgomotul făcut de măgăriţă ca un glas omenesc (compară cu Numeri 22,27–31).

A pus frâu. [A oprit, KJV]. Sau a reţinut, a oprit. Minunea măgăriţei care a vorbit l-a oprit pe Balaam din calea lui răzvrătită şi l-a făcut în stare să-l recunoască pe înger şi să fie dispus să asculte de instrucţiunile venite de la Dumnezeu.

Nebuniei. Aici, starea de a-şi ieşi din fire. Dacă Balaam şi-ar fi reţinut dorinţele, refuzând să fie condus de lăcomie, n-ar fi rătăcit atât de mult. Apostolul îi lasă din nou pe cititori să aplice singuri ilustraţia aceasta la situaţia învăţătorilor mincinoşi, care au urmat calea lui Balaam.

17 Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.

Oamenii aceştia. Compară v. 17–19 cu pasajul paralel din Iuda 12, 13, 16. Acum Petru lasă la o parte ilustraţia începută şi vorbeşte direct despre învăţătorii mincinoşi (compară cu v. 12).

Puţuri fără apă. Sau izvoare fără apă. Înşelătorii pretindeau că îi înviorează pe cei însetaţi spiritual, dar când aceştia veneau la ei, erau amarnic dezamăgiţi, deoarece învăţătorii nu puteau să ofere apă vie. Ei erau seci din punct de vedere spiritual (compară cu Ioan 4,14; Apocalipsa 7,17; 21,6).

Nori. Dovezile textuale favorizează cuvântul ceţuri. Astfel literal, propoziţia sună în felul următor: ceţuri alungate de o vijelie. Învăţătorii eretici, pretinzând că aduc lumină, aduceau ceaţă groasă, care acoperea priveliştea spirituală şi-i oprea pe creştini să vadă încotro merg. În plus, ceţurile nu era compacte, învăţătura abătându-se încoace şi încolo, sub impulsul pasiunilor învăţătorului.

Le este păstrată. [Le este rezervată pentru totdeauna, KJV]. Mai degrabă le-a fost rezervată (compară cu v. 4.9). Pot fi citate dovezi textuale importante pentru omiterea cuvintelor pentru totdeauna [în KJV], deşi sunt bine atestate în pasajul paralel din Iuda 13.

Negura întunericului. [Ceaţa întunericului, KJV]. Adică tărâmul de jos, iadul. Compară cu v. 4, unde de asemenea este folosit cuvântul zophos, negură.

Vezi harta cu Palestina în timpul lui Irod Agripa II şi a procuratorilor romani

18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.

Vorbesc. Gr. phtheggomai (vezi comentariul de la v. 16). Petru consideră că înşelătorii nu vorbesc coerent, ci scot sunete, aşa cum a făcut măgăriţa (v. 16).

Lucruri de nimic. [Cuvinte mari, bombastice, KJV]. Gr. huperogka, literal, [lucruri] foarte umflate, adică vorbire exagerată, bombastică, probabil făcând referire la termenii filosofici cu care jonglau învăţătorii gnostici (vezi comentariul de la Iuda 16).

Momesc. Cuvântul grecesc de aici este acelaşi cu cel folosit în v. 14.

Poftele cărnii. Compară cu pofta … necurată (vezi comentariul de la v. 10).

Desfrânare. Gr. aselgeiai (vezi comentariul de la v. 2).

Cei ce de-abia au scăpat. [Cei care erau proaspăt scăpaţi, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea cei care tocmai scăpau. Aceştia sunt cei pe care învăţătorii mincinoşi îi momeau cu vorbe bombastice, argumente filosofice şi ademeniri senzuale. Victimele vizate de-abia acceptaseră creştinismul sau erau pe punctul de a-l accepta, când au fost puşi faţă în faţă cu înşelăciunile subtile ale acestor eretici. Cei care îi înşelau pe aceşti micuţi meritau cu siguranţă sentinţa prescrisă de Mântuitorul (Matei 18,6).

De cei ce trăiesc în rătăcire. Adică neamurile păgâne din care venea proaspeţii convertiţi şi de sub a căror influenţă de-abia izbutiseră să scape.

19 Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

Le făgăduiesc slobozenia. Învăţătorii mincinoşi încercau să îi determine pe adepţii lor să creadă că aveau să fie eliberaţi de toate restricţiile supărătoare. Dar libertatea pe care o făgăduiau ei era desfrâu nelegiuit, nu libertate creştină (vezi comentariul de la 2 Corinteni 3,17; Galateni 5,13). Înşelătorii nu puteau să ofere şi nici nu doreau să ajungă la marea libertate pe care ar trebui să o aibă un creştin, libertatea de sub robia păcatului.

Robi. [Servitori, KJV]. Sau sclavi. Stricăciunii. Gr. phthora (vezi cap. 1,4). Phthora sugerează necurăţie morală. Învăţătorii mincinoşi nu erau în stare să-i ajute pe alţii să ajungă la o moralitate mai înaltă deoarece ei înşişi

erau robi ai păcatelor senzuale.

Este robul. [Este adus în robie, KJV]. Mai degrabă a fost făcut rob (vezi comentariul de la Romani 6,16). Deşi învăţătorii mincinoşi nu ştiau lucrul acesta, păcatul îi biruise şi deveniseră sclavii lui. Cum puteau ei să ofere libertate altora?!

De care. Face referire la stricăciune.

Biruit. Ca într-o luptă, când cel mai slab este înfrânt.

20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

Dacă, după ce au scăpat. Literal, propoziţia spune: căci, dacă au scăpat. Pentru a-i avertiza pe credincioşi cu privire la primejdiile şi rezultatul apostaziei, apostolul foloseşte exemplul celor care fuseseră amăgiţi să-i urmeze pe învăţătorii mincinoşi.

Întinăciunile. Gr. miasmata, lucrurile care mânjesc, pângăririle, care vin ca rezultat al contactului cu lumea (vezi comentariul de la v. 10).

Lumii. Vezi comentariul de la 1 Ioan 2,15.

Cunoaşterea. Gr. epignosis (vezi comentariul de la cap. 1,2).

Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Aici apostolul Îi atribuie Mântuitorului nostru un titlu multiplu, care întruchipează cele mai multe din atributele Lui slăvite şi reprezintă funcţiile Sale cele mai de seamă (vezi comentariul de la Matei 1,21.23; Luca 2,29; Ioan 13,13; 20,28). Acela care a ajuns la o cunoaştere deplină a lui Isus va avea o înţelegere personală a puterii Mântuitorului, deoarece a experimentat-o în propria sa viaţă. Cunoaşterea experimentală a lui Hristos l-a determinat să fugă de lume şi de întinăciunile ei, iar puterea lui Hristos l-a făcut în stare să scape cu totul de ele. Petru consideră că propria sa turmă a scăpat în felul acesta şi doreşte ca ea să nu fie ademenită să se întoarcă în lume prin momelile învăţătorilor mincinoşi.

Se încurcă. Gr. empleko, a se întreţese, deci a fi încurcat. Aşa cum gladiatorii se încurcau unul în plasa celuilalt în timpul luptei, tot aşa credinciosul care cedează ispitelor lumeşti ajunge foarte încurcat şi uşor de biruit. Cuvântul de ele poate fi înlocuit cu în acestea, adică în întinăciunile lumii, sau de acestea, adică biruit de întinăciuni.

Biruiţi. Vezi comentariul de la v. 19.

De pe urmă. Literal, propoziţia spune: lucrurile de pe urmă ale lor au ajuns mai rele decât cele dintâi. Cel care a fost cândva creştin şi s-a întors în lume devine împietrit din punct de vedere spiritual şi mai puţin sensibil la apelurile spirituale. Mântuirea lui devine mai dificilă (compară cu Matei 12,45; Luca 11,26; Evrei 6,4–8; 10,26).

21 Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată.

Ar fi fost mai bine. Poziţia celor apostaziaţi ar fi fost mai bună dacă nu ar fi devenit creştini, deoarece atunci ar fi putut să fie abordaţi ca păgâni. Frumuseţea adevărului creştin ar fi făcut o impresie puternică asupra inimii lor şi ar fi fost mai sensibili la puterea Evangheliei de a converti.

Cunoscut. Gr. epignosko, verbul care corespunde substantivului epignosis (vezi comentariul de la cap. 1,2). Cel care a ajuns să-L cunoască pe deplin pe Mântuitorul nu poate rămâne acelaşi, ca înainte de acest moment. Cunoştinţa implică răspundere. Omul este responsabil pentru ceea ce a ajuns să cunoască. Deşi un creştin apostaziat s-ar putea întoarce la felul de vieţuire lumesc, el nu poate să scape de răspunderea cunoaşterii mântuitoare a lui Hristos, pe care cândva L-a primit şi apoi L-a lepădat.

Calea neprihănirii. Este subliniată ideea că există o singură cale a mântuirii (vezi comentariul de la v. 2, 15). Să se întoarcă. Pot fi citate dovezi textuale importante pentru varianta să se întoarcă înapoi, accentuând renunţarea la felul de viaţă creştin.

Porunca sfântă. Folosirea articolului hotărât şi a numărului singular arată că este vorba de un anumit concept. În Romani 7,12 Pavel foloseşte o construcţie similară, referindu-se la întregul grup de instrucţiuni date creştinilor pentru a-i călăuzi pe calea neprihănirii.

Dată. Gr. paradidomi, a preda, a transmite, a înmâna, a da mai departe. Verbul este înrudit cu substantivul paradosis, o datină, adică tradiţie (2 Tesaloniceni 3,6; vezi comentariul de la Marcu 7,3). Astfel Petru se referă la învăţătura pe care credincioşii o primiseră de la învăţătorii creştini.

22 Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.”

Zicala. [Proverbul, KJV]. Gr. paroimia (vezi comentariul de la Ioan 10,6). Zicala s-a împlinit în cazul celor apostaţi.

Câinele. Proverbul acesta se găseşte în Proverbe 26,11 referindu-se la reîntoarcerea unui nebun la nebunia lui. Aici Petru îl foloseşte pentru a ilustra comportamentul stricat şi nechibzuit al celor care, după ce au părăsit mizeria lumii, se întorc să trăiască în ea.

Scroafa. Acesta nu este un proverb biblic, dar trebuie să fi circulat printre iudeii de pe vremea lui Petru. Ilustraţia aceasta este folosită pentru a-l zugrăvi pe creştinul care a fost spălat şi curăţat de întinăciunile lumii, dar, prin apostazie, se întoarce, murdărindu-se din nou cu necurăţia morală de care fusese eliberat prin Evanghelie.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 AA 535; 3T 485

1, 2 AA 587; PP 686

1–35T 145

2 CH 591; 5T 291

2, 3 8T 199

4 PP 53; SR 31

5 PP 102; 4T 308

7, 8 PP 168

8 5T 210

9 DA 528

10, 11 PP 386

12–155T 145

15 PP 439

16 PP 442

17 AA 535

19 PP 67

20 1T 284

20, 21 AA 535