2 Cronici 6

1 Atunci Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric!

Atunci Solomon a zis. Capitolul 6 vorbeşte despre rugăciunea plină de căldură a lui Solomon la sfinţirea templului. Există un strâns acord între rugăciunea redată aici şi raportul paralel din 1 Regi 8. Singurele diferenţe importante sunt includerea propoziţiei explicative (v. 13), care nu se găseşte în Regi, şi cuvintele de încheiere ale rugăciunii, v. 40-42, care sunt cu totul altele decât cele raportate în 1 Regi 8,50-53. Vezi la 1 Regi 8.

Întuneric. [Întuneric des, KJV]. Compară cu 1 Regi 8,12. Când S-a apropiat de poporul Său, Dumnezeu Şi-a mascat prezenţa pentru ca ei să nu fie mistuiţi de strălucirea slavei Sale (vezi Exod 20,18-21; Deuteronom 4,11; Psalmi 18,9.11).

2 Şi eu am zidit o Casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!”

Un loc unde vei locui în vecie. [Locuinţa Ta pe vecie, KJV]. Nu era planul lui Dumnezeu ca templul să fie distrus (vezi PK 46) sau ca naţiunea lui Israel să dispară. Dacă Israel ar fi rămas credincios Domnului, respectând poruncile Lui şi transmiţând popoarelor din jur cunoştinţa de Dumnezeu, întreaga lumea ar fi fost inundată de lumină, aducându-le speranţa mântuirii. Într-un astfel de caz, templul ar fi fost centrul mondial al închinării lui Dumnezeu, iar Ierusalimul ar fi devenit capitala şi metropola lumii (DA 577).

3 Împăratul şi-a întors faţa şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel. Şi toată adunarea lui Israel stătea în picioare.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Şi el a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a vorbit cu gura Sa tatălui meu, David, şi a împlinit prin puterea Sa ce spusese, când a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

5 „Din ziua când am scos pe poporul Meu din ţara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate seminţiile lui Israel, ca să se zidească acolo o Casă în care să locuiască Numele Meu, şi n-am ales pe niciun om, care să fie căpetenia poporului Meu, Israel.

N-am ales. Propoziţia aceasta şi prima jumătate a v. 6 nu se regăsesc în raportul paralel din Regi.

6 Ci Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el să locuiască Numele Meu, şi pe David l-am ales, ca să domnească peste poporul Meu, Israel!”

Ierusalimul l-am ales. Fiind la răscrucea drumurilor lumii, Ierusalimul avea o poziţie ideală ca să se transforme în cetatea cea mai importantă a lumii şi în loc de rugăciune pentru toţi oamenii.

Pe David l-am ales. Despre David se spune că era om după inima lui Dumnezeu, că fusese ales de Dumnezeu să împlinească voia Lui (Fapte 13,22). David a devenit regele lui Israel nu datorită ambiţiei lui personale, ci datorită chemării directe a lui Dumnezeu (1 Samuel 16,1).

7 Tatăl meu, David, avea de gând să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

David avea de gând. [În inima lui David, KJV]. Vezi la 1 Regi 8,17. Astăzi, în lume, ar fi fost mai multe locaşuri de biserică unde să se aducă închinare lui Dumnezeu dacă mai mulţi din poporul lui Dumnezeu ar fi avut în minte şi în inimă dorinţa, ca şi David, de a zidi temple impunătoare pentru El.

8 Şi Domnul a zis tatălui meu, David: „Fiindcă ai avut de gând să zideşti o Casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut gândul acesta.

o casăNumelui Meu, bine ai făcut căai avut gândul acesta.

Bine ai făcut. Vezi la 1 Regi 8,18.

9 Numai că nu tu vei zidi Casa; ci fiul tău, ieşit din tine, va zidi Numelui Meu o Casă.”

Nu tu vei zidi. David nu s-a mâniat când Domnul a dezaprobat intenţia lui de a construi. Deşi dezamăgit, el a acceptat planul divin. Cu toate că nu i s-a îngăduit să zidească el însuşi Templul, şi-a continuat lucrarea de pregătire, ca şi cum el însuşi urma să fie constructorul (vezi 1 Cronici 29,2-5).

10 Domnul a împlinit cuvântul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu, David, şi am şezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, şi am zidit o Casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Am aşezat în ea chivotul, în care este legământul Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu copiii lui Israel.”

Legământul. Vezi la 2 Cronici 5,10; vezi şi la 1 Regi 8,21.

12 Solomon s-a aşezat înaintea altarului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi a întins mâinile.

Înaintea altarului. Solomon s-a aşezat înaintea altarului, la început în picioare, pentru cuvântul de sfinţire, şi mai târziu în genunchi pentru rugăciunea de consacrare (v. 13).

13 Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă şi o pusese în mijlocul curţii. Ea era lungă de cinci coţi, lată de cinci coţi şi înaltă de trei coţi; a şezut pe ea, s-a aşezat în genunchi în faţa întregii adunări a lui Israel şi a întins mâinile spre cer.

Făcuse o treaptă de aramă. Amănuntul acesta nu se găseşte în Regi. De la locul acesta înălţat, Solomon ar fi văzut mai bine adunarea, iar poporul ar fi putut, la rândul lui, să vadă şi să audă mai bine pe regele lui.

În genunchi. Amănuntul acesta nu e menţionat în raportul din Regi, dar la sfârşitul rugăciunii raportul din Regi afirmă că Solomon "s-a sculat dinaintea altarului Domnului unde îngenunchiase" (1 Regi 8,54). Cu toate că era rege al lui Israel, Solomon s-a plecat smerit înaintea Împăratului ceresc. Era un semn atât al măreţiei, cât şi smereniei regelui de a recunoaşte public poziţia lui umilă înaintea Aceluia care este marele Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor.

14 Şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri şi pe pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea Ta faţă de robii Tăi care umblă înaintea Ta cu toată inima lor!

Ţii legământul. Compară cu Deuteronom 7,9; Neemia 1,5; Psalmi 89,2.3; Isaia 55,3; Daniel 9,4.

15 Astfel, Ţi-ai ţinut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu; şi ce ai spus cu gura Ta împlineşti astăzi prin puterea Ta.

Împlineşti. [Ai împlinit, KJV]. La data sfinţirii Templului, multe dintre făgăduinţele lui Dumnezeu se împliniseră deja. Domnul făgăduise ţara Canaanului lui Avraam, Isaac şi Iacob, iar acum făgăduinţele acelea începeau să se împlinească. Lui David îi fusese făgăduit un fiu pentru a-i urma la tron, iar acum făgăduinţa aceea fusese împlinită. Viitorul lui Israel strălucea de făgăduinţe şi slavă. Dumnezeu demonstrase ce ar fi făcut pentru poporul Său dacă acesta i-ar fi rămas credincios.

16 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ţine făgăduinţa pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: „Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaş care să şadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor şi să meargă în Legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea.”

Să meargă în legea Mea. Solomon a înţeles însemnătatea loialităţii faţă de Dumnezeu şi a ascultării de legea Lui sfântă. El cunoştea slava şi pacea de care s-ar fi bucurat Israel dacă ar fi rămas credincios lui Dumnezeu; de asemenea cunoştea rezultatele triste pe care le-ar fi adus neascultarea. În felul acesta, rugăciunea lui Solomon a devenit o predică, prin care a făcut un apel mişcător către popor să-şi amintească pururi de Dumnezeu şi să umble în căile Lui.

17 Împlinească-se, dar, Doamne Dumnezeul lui Israel, făgăduinţa pe care ai făcut-o robului Tău David!

Împlinească-se. [Adeverească-se, KJV]. Compară cu cererea lui David din 1 Cronici 17,23.

18 Dar ce! Să locuiască Dumnezeu cu adevărat împreună cu omul pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde: cu cât mai puţin această Casă pe care am zidit-o eu!

Să locuiască... împreună cu omul? De câte ori omul slab nu şi-a pus întrebarea: Va locui marele Dumnezeu al cerului cu oamenii de pe pământ? Lui Moise, Dumnezeu i-a dat făgăduinţa: "Eu voi fi negreşit cu tine" (Exod 3,12). Aceeaşi făgăduinţă a fost dată lui Iacob (Genesa 31,3.5; 48,15). Psalmistul spunea cu încredere: "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine" (Psalmi 23,4). Isus a dat făgăduinţa: "Iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28,20). Oricui Îi deschide uşa Dumnezeu îi făgăduieşte: "Voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine" (Apocalipsa 3,20). În orice loc de pe pământ, oamenii au ajuns să-şi dea seama că Dumnezeu va locui într-adevăr cu oamenii. Toţi care vor, chiar aici, în lumea aceasta, se pot bucura de tovărăşia Cerului.

Nu te pot cuprinde. Dumnezeu e mai mare decât tot universul pe care l-a făcut. Cerul cerurilor nu-L pot cuprinde! Cu cât mai puţin un templu făcut de mâini omeneşti! Marea nevoie a omului este să înveţe să fie umil şi liniştit şi să umble înaintea lui Dumnezeu cu respect şi temere sfântă.

19 Totuşi, Doamne Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui! Ascultă strigătul şi rugăciunea pe care Ţi-o face robul Tău.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Ochii Tăi să fie zi şi noapte deschişi peste Casa aceasta, peste locul despre care ai zis că acolo va fi Numele Tău! Ascultă rugăciunea pe care o face robul Tău în locul acesta!

Verset ce nu a fost comentat.

21 Ascultă cererile robului Tău şi ale poporului Tău, Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă din locul locuinţei Tale, din ceruri, ascultă şi iartă!

Locul locuinţei Tale. Cerul este adevăratul loc al locuinţei lui Dumnezeu, totuşi El a binevoit să locuiască cu omul pe pământ (Exod 25,8). Iartă. Vezi Psalmi 103,12; Isaia 43,25; 44,22; Ieremia 50,20.

22 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său şi se va pune peste el un jurământ, ca să-l facă să jure, şi dacă va veni să jure înaintea altarului Tău, în Casa aceasta –

Verset ce nu a fost comentat.

23 ascultă-l din ceruri, lucrează şi judecă pe robii Tăi: osândeşte pe cel vinovat şi fă ca purtarea lui să cadă asupra capului lui; fă dreptate celui nevinovat şi răsplăteşte-i după nevinovăţia lui!

Verset ce nu a fost comentat.

24 Când poporul Tău, Israel, va fi bătut de vrăjmaş, pentru că a păcătuit împotriva Ta: dacă se vor întoarce la Tine şi vor da slavă Numelui Tău, dacă Îţi vor face rugăciuni şi cereri în Casa aceasta –

Va fi bătut. Aceia care păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu pierd protecţia divină şi sunt la discreţia vrăjmaşului şi a puterilor întunericului. Moise a prezis în mod clar că dacă Israel păcătuia ar fi urmat să cadă înaintea vrăjmaşilor lor (Levitic 26,14.17; Deuteronom 28,15.25).

25 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău, Israel, şi adu-i înapoi în ţara pe care ai dat-o lor şi părinţilor lor.

Verset ce nu a fost comentat.

26 Când cerul va fi închis şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor lor împotriva Ta: dacă se vor ruga în acest loc şi vor da slavă Numelui Tău, şi dacă se vor întoarce de la păcatele lor (pentru că-i vei fi pedepsit),

Nu va fi ploaie. Vezi la 1 Regi 8,35; cf. Ioel 1,18-20.

27 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău, Israel, învaţă-i calea cea bună în care trebuie să meargă şi trimite ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moştenire poporului Tău!

Verset ce nu a fost comentat.

28 Când vor fi în ţară foametea, ciuma, rugina în grâu şi mălura, lăcustele de un soi sau altul, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău, în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi urgii sau boli de vreun fel:

Ciuma. Vezi la 1 Regi 8,37.38.

29 dacă un om, dacă tot poporul Tău, Israel, va face rugăciuni şi cereri, şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea şi va întinde mâinile spre Casa aceasta –

Verset ce nu a fost comentat.

30 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoşti inima fiecăruia – căci numai Tu cunoşti inima copiilor oamenilor –

Verset ce nu a fost comentat.

31 ca să se teamă de Tine şi să umble în căile Tale tot timpul cât vor trăi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri!

Să umble în căile Tale. Solomon nu s-a rugat să vină pedepse, dar dacă acestea veneau, el cerea ca acestea să trezească poporul şi să-l întoarcă de la căile lui rele. Dumnezeu îngăduie să vină judecăţi pentru a-i aduce pe oameni la neprihănire (vezi Isaia 26,9).

32 Când străinul care nu este din poporul Tău, Israel, va veni dintr-o ţară depărtată, din pricina Numelui Tău celui mare, din pricina mâinii Tale celei tari şi din pricina braţului Tău întins, când va veni să se roage în Casa acesta –

Străinul. Solomon s-a rugat nu numai pentru Israel, ci şi pentru străinii de departe. Era voia lui Dumnezeu nu numai ca Israel să fie mântuit, ci şi ca toate popoarele pământului să vină la El şi să umble pe căile neprihănirii.

33 ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi dă străinului aceluia tot ce-Ţi va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască Numele Tău, să se teamă de Tine ca poporul Tău, Israel, şi să ştie că Numele Tău este chemat peste Casa aceasta pe care am zidit-o!

Toate popoarele. Vezi la v. 32.

34 Când va ieşi poporul Tău la luptă împotriva vrăjmaşilor lui, urmând calea pe care îi vei porunci s-o urmeze: dacă Îţi vor face rugăciuni cu privirile îndreptate spre cetatea aceasta pe care ai ales-o şi spre Casa pe care am zidit-o în Numele Tău –

Verset ce nu a fost comentat.

35 ascultă din ceruri rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate!

Verset ce nu a fost comentat.

36 Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – şi când vei fi mâniat împotriva lor şi-i vei da în mâna vrăjmaşului, care-i va duce robi într-o ţară depărtată sau apropiată:

Când voi păcătui. [Dacă vor păcătui, KJV]. Naţiunea lui Israel era acum tânără, viguroasă, puternică. Dar exista posibilitatea ca într-o zi poporul să-L uite pe Dumnezeu şi să fie dus în robie în acea ţară străină. De aceea se ruga stăruitor ca Dumnezeu să-Şi aducă aminte de ei în timp de criză.

37 dacă îşi vor veni în fire în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi Îţi vor face cereri în ţara robiei lor şi vor zice: „Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău!”,

Îşi vor veni în fire. Atât duhul înţelepciunii cât şi glasul lui Dumnezeu îi invită pe păcătoşi să-şi vină în fire: "Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul" (Isaia 1,18).

38 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara robiei lor, unde au fost duşi robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o şi spre Casa pe care am zidit-o Numelui Tău –

Dacă se vor întoarce. Dumnezeu cheamă stăruitor pe aceia care s-au abătut să se întoarcă la El. Există iertare şi viaţă pentru aceia care acceptă apelul divin de a se întoarce (vezi Apocalipsa 22,17).

39 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate: iartă poporului Tău păcatele făcute împotriva Ta!

Ascultă. Israeliţii au păcătuit şi au mers în robie, dar Dumnezeu a privit la ei cu îndurare şi le-a făgăduit refacerea pe temeiul pocăinţei lor.

40 Acum, Dumnezeule, ochii Tăi să fie deschişi, şi urechile să-Ţi fie cu luare aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!

Acum, Dumnezeule. Versetul 40 este asemănător cu 1 Regi 8,52, dar v. 41 şi 42 nu se găsesc în raportul paralel din Regi. Încheierea rugăciunii lui Solomon raportată în Cronici e deosebită de cea raportată în Regi. Evident, ambii scriitori redau rugăciunea sfinţirii într-o formă oarecum prescurtată, probabil nu cuvânt cu cuvânt, ci esenţialul.

41 Acum, Doamne Dumnezeule, scoală-Te, vino la locul Tău de odihnă, Tu şi chivotul măreţiei Tale. Preoţii Tăi, Doamne Dumnezeule, să fie îmbrăcaţi cu mântuirea, şi preaiubiţii Tăi să se bucure de fericire!

Scoală-te. Aceasta era o invitaţie precisă pentru Dumnezeu ca să vină şi să Se instaleze în casa Sa pe care o zidise Solomon.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-42 �

PK 39-42

1-6 �

PK 39

7 �

PK 65

13 �

PK 39; SR 194

14.18-21.24.25 �

PK 40

26-33 �

PK 41

33 �

PK 68

34-42 �

PK 42

42 Doamne Dumnezeule, nu îndepărta pe unsul Tău, adu-Ţi aminte de bunătăţile făgăduite robului Tău David!”

Verset ce nu a fost comentat.