2 Cronici 29

1 Ezechia a ajuns împărat la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit douăzeci şi nouă de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Abia, fata lui Zaharia.

Ezechia. Raportul domniei lui Ezechia cuprinde patru capitole, 29-32. Contrastul cu raportul paralel din 2 Regi 18-20 este izbitor. În Cronici accentul principal este pus pe reforma religioasă a lui Ezechia, căreia îi sunt devotate trei capitole (29-31), în timp ce în Regi subiectul acesta este tratat în câteva versete (2 Regi 18,4-6). În Cronici este alocat doar un capitol (2 Cronici 32) raportului despre problemele civile ale domniei, în timp ce în Regi acesta este subiectul preponderent (2 Regi 18,7-20,21). Astfel, 2 Cronici 29-31 este aproape integral un material nou, în timp ce cap. 32 este doar un rezumat a ceea ce constituie întregul raport al domniei din Regi.

Abia. Forma prescurtată "Abi" apare în 2 Regi 18,2.

2 El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său David.

Verset ce nu a fost comentat.

3 În anul întâi al domniei lui, în luna întâi, a deschis uşile Casei Domnului şi le-a dres.

Luna întâi. Adică Nisan, luna întâi a anului sacru, nu luna întâi a domniei lui. Despre socotirea lunilor şi metoda de socotire a anilor de domnie, vezi vol. II, p. 108, 109, 138, 140. A deschis uşile. Tatăl lui Ezechia, Ahaz, închisese uşile acestea şi întrerupsese serviciile la

Templu (cap. 28, 24).

4 A adus pe preoţi şi pe leviţi, pe care i-a strâns în locul deschis dinspre răsărit,

Dinspre răsărit. Locul de adunare era probabil un teren în aer liber, dincolo de poarta de răsărit sau din faţă a zidului împrejmuitor al Templului (vezi Ezra 10,9; Neemia 3,26; 8,1.3).

5 şi le-a zis: „Ascultaţi-mă, leviţilor! Acum sfinţiţi-vă, sfinţiţi Casa Domnului Dumnezeului părinţilor voştri şi scoateţi afară din Sfântul Locaş ce este necurat.

Sfinţiţi-vă. Compară cu v. 15.34; cap.30,3.15.17. David punea nenorocirea care însoţise încercarea lui de a aduce chivotul la Ierusalim pe seama faptului că preoţii nu se sfinţiseră. A doua oară, când era pe punctul să încheiere mutarea, a cerut ca toţi preoţii şi leviţii care luau parte la ceremonie să se sfinţească (1Cronici 15,12-14).

Sfinţiţi casa. Lucrarea aceasta cuprindea în sine îndepărtarea murdăriei şi a gunoaielor ce se strânseseră în îndelungatul răstimp cât Templul nu fusese folosit (vezi v. 15.16). Ce este necurat. Pe de o parte doar praf şi murdărie, dar putea să fi vorba şi de obiecte idolatre (vezi 2 Regi 16,10-16).

6 Căci părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile de la Cortul Domnului şi i-au întors spatele.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Au închis chiar uşile pridvorului şi au stins candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi de tot în Sfântul Locaş.

Verset ce nu a fost comentat.

8 De aceea mânia Domnului a fost peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut de groază, de spaimă şi de bătaie de joc, cum vedeţi cu ochii voştri.

Mânia. Compară cu cap. 24,18.

I-a făcut de groază. Lucrul acesta îl prezisese Moise (vezi Deuteronom 28,15.25.37).

9 Şi din pricina aceasta au căzut părinţii noştri ucişi de sabie, şi fiii noştri, fiicele noastre şi nevestele noastre sunt în robie.

Au căzut părinţii. Vezi cap. 28, 5.6.8.17.18.

10 Am de gând, dar, să fac legământ cu Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la noi.

Legământ cu Domnul. O înţelegere că naţiunea urma de aici înainte să-I slujească lui Iehova. Asemenea legăminte au fost încheiate din timp în timp, după perioade de apostazie (2 Cronici 15,12; 34,31; 2 Regi 23,3; Neemia 10,28.29).

11 Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.”

Verset ce nu a fost comentat.

12 Şi leviţii s-au sculat: Mahat, fiul lui Amasai, Ioel, fiul lui Azaria, din fiii chehatiţilor; şi din fiii merariţilor: Chis, fiul lui Abdi, Azaria, fiul lui Iehaleleel; şi din gherşoniţi: Ioah, fiul lui Zima, Eden, fiul lui Ioah;

Leviţii s-au sculat. Vezi 1 Cronici 23,6 cu privire la tripla împărţire a leviţilor. Versetul acesta enumeră doi membri din fiecare dintre cele trei mari sub-seminţii levitice - Chehat, Merari şi Gherşon.

13 şi din fiii lui Eliţafan: Şimri şi Ieiel; şi din fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania;

Fiii lui Asaf. Exista şi o triplă împărţire a leviţilor cântăreţi (1 Cronici 25,1-6; 2 Cronici 5,12).

14 şi din fiii lui Heman: Iehiel şi Şimei; şi din fiii lui Iedutun: Şemaia şi Uziel.

Fiii lui Heman. Versetul acesta aminteşte doi leviţi din fiecare grupă de cântăreţi rămaşi -hemaniţii chehatiţi şi iedutuniţii merariţi. Aceştia, împreună cu perechile precedente, fac un total de şapte perechi sau 14 bărbaţi fruntaşi, din ceata levitică (vezi 1 Cronici 6,18-47).

15 Au adunat pe fraţii lor şi, după ce s-au sfinţit, au venit să cureţe şi Casa Domnului, după porunca împăratului şi după cuvintele Domnului.

Au adunat pe fraţii lor. În calitate de căpetenii ale caselor lor, ei aveau autoritatea şi răspunderea de a împlini sarcina aceasta.

16 Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o cureţe; au scos toate necurăţiile pe care le-au găsit în Templul Domnului şi le-au pus în curtea Casei Domnului, unde le-au adunat leviţii ca să le ducă afară în pârâul Chedron.

Înlăuntrul. Preoţii au intrat în Sfânta Sfintelor, precum şi în prima parte a Templului pentru a face lucrarea de curăţire. În spaţiile acestea, leviţii nu aveau voie să intre.

Pârâul Chedron. Acesta pare să fi fost folosit ca loc de aruncare a gunoaielor (vezi 1 Regi 15,13; 2 Regi 23,12; 2 Cronici 15,16; 30,14).

17 Au început aceste curăţări în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a lunii au intrat în pridvorul Domnului, şi opt zile au curăţat Casa Domnului; în a şaisprezecea zi a lunii întâi isprăviseră.

Opt zile. Se pare că primele opt zile au fost folosite pentru curăţarea exteriorului şi următoarele opt zile pentru curăţarea Templului însuşi. Astfel, la 16 Nisan, lucrarea de curăţare fusese încheiată. E clar că în acest scurt răstimp de numai 16 zile nu s-ar fi putut săvârşi reparaţii majore ale Templului. Este evident că nu era nevoie de astfel de reparaţii la data aceea, deoarece Templul însuşi nu fusese lăsat în paragină, ci doar se murdărise prin neglijenţă.

18 S-au dus apoi la împăratul Ezechia şi au zis: „Am curăţat toată Casa Domnului, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui şi masa pâinilor pentru punerea înainte cu toate uneltele ei.

Altarul arderilor de tot. Ahaz îndepărtase altarul acesta din locul lui obişnuit şi-l profanase (2 Regi 16,14.15).

Masa pâinilor pentru punerea înainte. Aici este menţionată doar o singură masă (vezi 2 Cronici 4,8.19; cf. 1 Cronici 28,16; vezi la 1 Regi 7,48).

19 Am adus iarăşi în stare bună şi am curăţat toate uneltele pe care le pângărise împăratul Ahaz în timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui: sunt înaintea altarului Domnului.”

Le pângărise. [Le azvârlise, KJV]. Compară cu 2 Cronici 28,24; 2 Regi 16,14.17.

20 Împăratul Ezechia s-a sculat dis-de-dimineaţă, a strâns pe mai marii cetăţii şi s-a suit la Casa Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

21 Au adus şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi, ca jertfă de ispăşire pentru împărăţie, pentru Sfântul Locaş şi pentru Iuda. Împăratul a poruncit preoţilor, fiii lui Aaron, să le aducă pe altarul Domnului.

Şapte viţei. Diferitele animale erau pe cât se pare atât pentru arderea de tot, cât şi pentru jertfa pentru păcat (vezi 2 Cronici 29,23.24; cf. Levitic 1,2.3).

22 Preoţii au înjunghiat boii şi au strâns sângele, pe care l-au stropit pe altar; au înjunghiat berbecii şi au stropit sângele pe altar; au înjunghiat mieii şi au stropit sângele pe altar.

Verset ce nu a fost comentat.

23 Au adus apoi ţapii ispăşitori înaintea împăratului şi înaintea adunării, care şi-au pus mâinile peste ei.

Şi-au pus mâinile. Compară cu Levitic 4,4.15.24.29.

24 Preoţii i-au înjunghiat şi au turnat sângele la piciorul altarului, ca ispăşire pentru păcatele întregului Israel; căci pentru tot Israelul poruncise împăratul să se aducă arderea de tot şi jertfa de ispăşire.

Ca ispăşire. Compară cu Levitic 4,20.26.31.35.

25 A pus pe leviţi în Casa Domnului cu chimvale, lăute şi harpe, după rânduiala lui David, lui Gad, văzătorul împăratului, şi prorocului Natan; căci astfel era porunca Domnului dată prin prorocii Săi.

A pus pe Leviţi. El i-a aşezat pe leviţii cântăreţii în Templu, reînfiinţând vechiul serviciu de închinare coral înfiinţat de David (1 Cronici 25,1).

Lui Gad. Nu se spune nicăieri în altă parte că serviciul muzical al Templului a fost înfiinţat la îndemnul profeţilor Gad şi Natan, dar este interesant de ştiut că această importantă parte a serviciului Templului a fost instituită în acord cu voinţa divină, aşa cum era exprimată de solii profetici.

26 Leviţii au luat loc cu instrumentele lui David, şi preoţii, cu trâmbiţele.

Instrumentele lui David. Compară cu 1 Cronici 23,5; Amos 6,5.

Cu trâmbiţele. Compară cu Numeri 10,8; 1 Cronici 15,24; 2 Cronici 5,12.

27 Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar; şi, în clipa când a început arderea de tot, a început şi cântarea Domnului, în sunetul trâmbiţelor şi instrumentelor lui David, împăratul lui Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

28 Toată adunarea s-a închinat, au cântat cântarea şi au sunat din trâmbiţe, până s-a isprăvit arderea de tot.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Şi când au isprăvit de adus arderea de tot, împăratul şi toţi cei ce erau cu el au îngenuncheat şi s-au închinat.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Apoi împăratul Ezechia şi căpeteniile au zis leviţilor să laude pe Domnul cu cuvintele lui David şi ale prorocului Asaf. L-au lăudat cu bucurie şi s-au plecat, şi s-au închinat.

Proorocului Asaf. Numele lui Asaf apare în introducerea câtorva psalmi (Psalmi 50; 73-83).

31 Ezechia a luat atunci cuvântul şi a zis: „Acum, după ce v-aţi sfinţit în slujba Domnului, apropiaţi-vă, aduceţi dobitoacele pentru jertfă şi aduceţi jertfe de mulţumire la Casa Domnului.” Şi adunarea a adus dobitoacele pentru jertfă şi a adus jertfe de mulţumire; şi toţi cei pe care-i îndemna inima au adus arderi de tot.

V-aţi sfinţit în slujba. Literar, "v-aţi umplut mâna," mâna probabil fiind simbolul slujbei.

Jertfele de mulţumire. La jertfele de laudă şi de mulţumire, cea mai mare parte a victimei aparţinea închinătorului şi era consumată de el, de familia lui şi de prietenii lui la o sărbătoare veselă de mulţumire (vezi Levitic 7,11-21). Arderile de tot erau pe deplin mistuite de focul de pe altar (Levitic 1,3-17).

32 Numărul arderilor de tot aduse de adunare a fost de şaptezeci de boi, o sută de berbeci şi două sute de miei; toate aceste vite au fost jertfite ca ardere de tot Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

33 Şi au mai închinat Domnului şase sute de boi şi trei mii de oi.

Verset ce nu a fost comentat.

34 Dar preoţii erau în număr mic şi n-au putut să despoaie toate arderile de tot; i-au ajutat fraţii lor, leviţii, până s-a isprăvit lucrarea şi până s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi; căci leviţii s-au sfinţit mai degrabă decât preoţii.

Să despoaie. Ebr. pashat, "a dezbrăca"; folosit cu privire la un animal, "a jupui".

S-au sfinţit mai degrabă. E posibil că preoţii ca grupă erau mai mult implicaţi decât leviţii în imoralităţile introduse în cursul domniei lui Ahaz.

35 De altfel erau foarte multe arderi de tot, cu grăsimile jertfelor de mulţumire şi cu jertfele de băutură ale arderilor de tot. Astfel a fost aşezată din nou slujba Casei Domnului.

Foarte multe. Un alt motiv pentru care preoţii nu puteau să despoaie toate arderile de tot. Fără îndoială că erau ocupaţi şi cu multe alte activităţi ale lor, ca de pildă arderea grăsimilor jertfelor de mulţumire (vezi Levitic 3, 3-5) şi jertfele de băutură pentru arderile de tot (Numeri 15,3-5).

36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat că Dumnezeu făcuse pe popor cu voie bună, căci lucrul s-a făcut pe neaşteptate.

S-au bucurat. David şi poporul s-au bucurat foarte mult de darurile aduse pentru construirea Templului (1 Cronici 29,9), iar oamenii s-a înapoiat la casele lor "veseli şi cu inima mulţumită" după sfinţirea Templului (1 Regi 8,66). "Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat" când s-au adus darurile pentru refacerea Templului pe timpul lui Ioas (2 Cronici 24,10). Nu există bucurie mai adâncă şi mai sfântă ca cea care vine dintr-o participare împreună cu Dumnezeu în serviciul Său.

Făcuse pe popor cu voie bună. Ei s-au bucurat de ceea ce făcuse Dumnezeu pentru popor pregătindu-le inima pentru participarea la închinare cu prilejul acela şi pentru reînfiinţarea slujbelor Templului, care pentru un număr de ani fuseseră întrerupte.

S-a făcut pe neaşteptate. Ezechia ocupase doar de curând scaunul de domnie, şi fusese puţin timp la îndemână pentru schimbarea stării de apostazie a lui Ahaz într-una de loialitate faţă de Iehova. Mâna lui Dumnezeu era observată în schimbarea bruscă de la nepăsare şi ostilitate la voioasa participare la închinarea lui Dumnezeu. Acesta era un motiv adevărat de bucurie mare. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-36 PK 331-335

1-4 �

PK 331

5 �

PK 332

6 �

PK 331

7 �

PK 332

8 �

PK 328

10.11.15 �

PK 332

16-19.24.29 �

PK 333

30 �

ML 238

36 �

PK 333