2 Cronici 28

1 Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit şaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este bine înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său David.

Ahaz. Capitolul acesta, care tratează domnia lui Ahaz, este paralel cu 2 Regi 16. Descrierea din Cronici este, în ansamblu, are mai multe detalii decât cel din Regi, dar nu menţionează câteva din detaliile redate acolo.

2 A umblat în căile împăraţilor lui Israel; şi a făcut chiar chipuri turnate pentru Baali,

Chipuri turnate pentru Baali. Vezi la Judecători 2,11; vezi şi 1 Regi 16,31; 2 Regi 1,2; 2 Cronici 21,6; 22,3; 24,7.

3 a ars tămâie în valea fiilor lui Hinom şi a trecut pe fiii săi prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

Valea fiilor lui Hinom. Valea aceasta se întindea la vest şi nord de Ierusalim (vezi Iosua 15,8; 18,16). Aceasta a fost scena unora dintre cele mai crude şi mai revoltătoare ritualuri, probabil împrumutate din cultul canaanit.

Şi-a trecut pe fiii săi prin foc. Pe cât se pare, sacrificaţi ca arderi de tot lui Moloh (vezi Levitic 18,21; 20,2; Deuteronom 18,10: 32,17). Jertfele omeneşti erau una dintre cele mai teribile urâciuni ale Palestinei, iar pe vremea lui Iuda ele deveniseră o parte obişnuită a cultului religios (Ieremia 7,31; 19,2-6; 32,35; Ezechiel 16,20,21).

4 Aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde.

Verset ce nu a fost comentat.

5 Domnul Dumnezeul său l-a dat în mâinile împăratului Siriei. Sirienii l-au bătut şi i-au luat un mare număr de prinşi de război, pe care i-au dus la Damasc. A fost dat şi în mâinile împăratului lui Israel, care i-a pricinuit o mare înfrângere.

L-a dat. Vezi la cap.22,8.

6 Pecah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi în Iuda o sută douăzeci de mii de oameni, toţi viteji, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

Părăsiseră pe Domnul. Când ocrotirea Domnului se retrage, omul descoperă cu tristeţe că stăpânul pe care şi l-a ales poate fi excesiv de crud. După pierderi atât de grele, nimic nu mai puteau să împiedice Siria şi Israel să asedieze Ierusalimul. Totuşi, nu l-au cucerit (2 Regi 16,5). Scopul aliaţilor era să-l detroneze pe Ahaz şi să aşeze un nou conducător de-al lor (Isaia 7,2). Panica lui Ahaz este viu descrisă în Isaia 7,2.

7 Zicri, un războinic din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul împăratului, pe Azricam, căpetenia casei împărăteşti, şi pe Elcana, care era al doilea după împărat.

Căpetenia casei împărăteşti. Evident, înaltul funcţionar al palatului (vezi 1 Regi 4,6; 18,3).

Al doilea după împărat. Compară cu 1 Samuel 23,17; Estera 10,3. Moartea acestor trei personaje de frunte este menţionată datorită strânsei lor legături cu Ahaz. Lovitura care le-a fost dată l-a atins şi pe rege.

8 Copiii lui Israel au luat dintre fraţii lor două sute de mii de prinşi de război, femei, fiii şi fiice, şi le-au luat multă pradă, pe care au adus-o la Samaria.

Două sute de mii. Acestea erau femei şi copii luaţi ca robi.

9 Acolo era un proroc al Domnului, numit Oded. El a ieşit înaintea oştirii care se întorcea la Samaria şi le-a zis: „În mânia Sa împotriva lui Iuda i-a dat Domnul Dumnezeul părinţilor voştri în mâinile voastre, şi voi i-aţi ucis cu o furie care s-a ridicat până la ceruri.

Un prooroc. Această întreagă parte (v. 9-15), care vorbeşte despre trimiterea înapoi a prizonierilor, se găseşte doar în Cronici.

Mânia Sa împotriva lui Iuda. [Era mâniat pe Iuda , KJV]. Domnul dorea ca Israel să cunoască faptul că nu datorită curajului lor ieşiseră biruitori în această campanie, ci datorită păcatului lui Iuda; de aceea fusese posibil ca Israel să-i învingă.

Cu o furie. Faptul că mâna ocrotitoare fusese retrasă de la Iuda nu îndreptăţea pe Israel să ia măsurile severe şi crude pe care le-au luat împotriva vecinului său. Domnul este Dumnezeul unei dreptăţi nemărginite, "încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel nevinovat" (Numeri 14,18). Domnul a îngăduit ca Asiria să fie unealtă de pedepsirea poporului Său, dar a prezis şi că va "pedepsi... pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate" (Isaia 10,5-12; vezi la 2 Cronici 22,8).

10 Şi credeţi acum că veţi face din copiii lui Iuda şi din Ierusalim robii şi roabele voastre? Dar voi nu sunteţi vinovaţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru?

Voi nu sunteţi vinovaţi? Voi nu aveţi păcatele voastre împotriva Domnului, păcate care merită de asemenea pedeapsa? Sunteţi voi atât de lipsiţi de vinovăţie încât indignarea voastră împotriva fraţilor voştri să poată fi îndreptăţită înaintea Cerului?

11 Ascultaţi-mă, dar, şi daţi drumul acestor prinşi pe care i-aţi luat dintre fraţii voştri; căci mânia aprinsă a Domnului este peste voi!”

Daţi drumul acestor prinşi. Prin Moise, Domnul interzisese în mod expres israeliţilor să-i înrobească pe fraţii lor (Levitic 25,42-46).

Peste voi. Israel fusese martor la soarta de care avusese parte poporul lui Iuda când mânia Domnului a fost asupra lor. Faptul că mânia lui Dumnezeu era îndreptată acum împotriva lui Israel a făcut pe unii dintre conducătorii naţiunii să cugete în mod serios.

12 Unii dintre capii fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum, şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce se întorceau de la oştire

Copiii. Şefii patriarhali ai seminţiilor din nord la care se face referire aici, precum "Efraim" (vezi Isaia 7,2.5.9; Osea 5,9-14 ).

13 şi le-au zis: „Să nu aduceţi aici pe aceşti prinşi de război. Căci, după ce că suntem vinovaţi înaintea Domnului, voi vreţi să mai şi adăugaţi la păcatele şi la greşelile noastre. Suntem foarte vinovaţi, şi mânia aprinsă a Domnului este peste Israel.”

Verset ce nu a fost comentat.

14 Ostaşii au lăsat pe prinşii de război şi prada înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii adunări.

Verset ce nu a fost comentat.

15 Şi oamenii numiţi pe nume pentru aceasta s-au sculat şi au luat pe prinşii de război, au îmbrăcat cu prada pe toţi cei ce erau goi, le-au dat haine şi încălţăminte, le-au dat să mănânce şi să bea, i-au uns, au încălecat pe măgari pe toţi cei osteniţi şi i-au adus la Ierihon, cetatea finicilor, la fraţii lor. Apoi s-au întors la Samaria.

Verset ce nu a fost comentat.

16 Pe vremea aceea, împăratul Ahaz a trimis să ceară ajutor de la împăraţii Asiriei.

Cetatea finicilor. Compară cu Deuteronom 34,3.

17 Edomiţii au venit iarăşi, au bătut pe Iuda şi le-au luat prinşi de război.

Împăraţii Asiriei. Versetele 16-21, care tratează apelul lui Ahaz de ajutor din partea Asiriei, sunt paralele cu 2 Regi 16,7-9. Vezi şi Isaia 7,8.

18 Filistenii au năvălit în cetăţile din câmpie şi din partea de miazăzi a lui Iuda; au luat Bet-Şemeşul, Aialonul, Ghederotul, Soco şi satele lui, Timna şi satele ei, Ghimzo şi satele lui, şi s-au aşezat acolo.

Filistenii. Fiind bătuţi de Ozia (cap. 26,6), este evidentă că filistenii erau nerăbdători să se răzbune. Cetăţile pe care le-au luat se aflau în regiuni adesea disputate de Iuda şi Filistia.

S-au aşezat acolo. Acestea nu erau simple năvăliri la hotare, ci atacuri serioase în urma cărora teritoriile ocupate au fost stăpânite o vreme.

19 Căci Domnul a smerit pe Iuda, din pricina lui Ahaz, împăratul lui Israel, care avusese o purtare fără frâu în Iuda şi păcătuise împotriva Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Tilgat-Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta cu un vrăjmaş şi nu l-a ajutat.

Tilgat Pilneser. Acesta era Tilgat Pileser III (745-727 î.Hr.), unul dintre cei mai mari cuceritori dintre împăraţii asirieni. Conform Canonul asirian Eponym sau listei limmu (vezi vol. II, p.55, 155), el a pornit împotriva filistenilor în anul 734 şi împotriva Damascului în anul 733 şi 732. E posibil ca aceste campanii să fi fost întreprinse ca răspuns la cererea stăruitoare de ajutor a lui Ahaz.

Nu l-a ajutat. Împăratul Asiriei nu era interesat de prosperitatea lui Ahaz sau a poporului lui Iuda. Când a pornit împotriva Filistiei şi Siriei a căutat să-şi promoveze propriile interese şi pe cele ale naţiunii sale. Asirienii erau tot la fel de dispuşi să distrugă atât naţiunea ebraică, cât şi oricare altă naţiune. Lucrul acesta aveau să-l descopere curând Ahaz şi Ezechia.

21 Căci Ahaz a prădat Casa Domnului, casa împăratului şi a mai marilor, ca să facă daruri împăratului Asiriei; dar nu i-a ajutat la nimic.

Nu i-a ajutat. Ahaz şi-a dat seama spre propria sa amărăciune că aviditatea asiriană nu era uşor de satisfăcut şi că el se alesese doar cu durere şi necaz în urma purtării sa nechizbuite.

22 Pe vremea aceea, chiar când era la strâmtorare, a păcătuit şi mai mult împotriva Domnului, el, împăratul Ahaz.

A păcătuit şi mai mult. În loc să înveţe din necazul său, Ahaz a devenit şi mai înverşunat şi mai încăpăţânat. A mers din rău în rău, conducându-şi poporul pe o cărare care nu ducea decât la distrugere.

23 A adus jertfă dumnezeilor Damascului, care-l bătuseră, şi a zis: „Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute.” Dar ei au fost prilejul căderii lui şi a întregului Israel.

Dumnezeilor Damascului. În loc să-şi vină în fire şi să-şi da seama că necazul său se datora faptului că Îl părăsise pe Domnul, Ahaz a devenit atât mai furios şi mai înverşunat pe Dumnezeu şi a mers pe o cale care i-a adus lui şi naţiunii sale pedepse şi mai grele. Când Tilgat Pileser a cucerit Damascul, Ahaz s-a dus în cetatea aceea pentru a aduce omagiu împăratului asirian. Pe când era acolo, a văzut un altar după care a făcut o copie şi pe care l-a aşezat în faţa Templului din Ierusalim, îndepărtând altarul de aramă din locul lui (vezi 2 Regi 16,9-16).

24 Ahaz a strâns uneltele din Casa lui Dumnezeu şi a făcut bucăţi uneltele din Casa lui Dumnezeu. A închis uşile Casei Domnului, şi-a făcut altare în toate colţurile Ierusalimului.

A făcut bucăţi. Vezi la 2 Regi 16,17. Se vede că a avut loc o distrugere generală a uneltelor sacre ale Templului.

A închis uşile. Ahaz a pus capăt slujbelor de la Templu. Candelele au fost stinse, arderea tămâii a încetat, iar aducerea de jertfe a fost întreruptă (cap. 29,7).

Altare în toate colţurile. Acel unic altar mare de ardere a jertfelor era o metodă impresionantă de a înscrie în mintea oamenilor doctrina cu privire la un singur Dumnezeu adevărat. Numeroasele altare din toate părţile Ierusalimului vorbeau fără greş de politeismul pe care îl încuraja Ahaz.

25 Şi a ridicat înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie altor dumnezei. Şi a mâniat astfel pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.

Înălţimi. Compară cu v. 2-4.

A mâniat. Compară cu Deuteronom 32,16.17.

26 Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

27 Ahaz a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormintele împăraţilor lui Israel. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ezechia.

Mormintele împăraţilor. Compară cu tratamentul aplicat lui Ioram, Ioas şi Ozia (cap. 21,20; 24,25; 26,23).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-27 PK 322-330

2.3 �

PK 324

6-15 �

PK 649

19.22-24 �

PK 330