2 Cronici 22

1 Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui pe Ahazia, fiul lui cel mai tânăr; căci oastea venită în tabără cu arabii omorâse pe toţi cei mai mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda.

Ahazia. Secţiunea aceasta (v. 1-9) este paralelă cu 2 Regi 8,25-29. În tabără. Detaliile puţine prezentate face ca situaţia să fie obscură. Prinţii erau, se pare, într

o tabără, departe de capitală, când au fost atacaţi de o ceată de arabi jefuitori, şi au fost prinşi şi ucişi.

2 Ahazia avea patruzeci şi doi de ani, când a ajuns împărat, şi a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri.

Patruzeci şi doi. În Regi 8,26 în loc de 42 este dată cifra 22. Ahazia nu ar fi putut să fie de 42 de ani când a luat tronul, deoarece tatăl lui a murit la vârsta de 40 de ani (2 Cronici 21,5.20). S-au oferit două explicaţii pentru acest detaliu. Una ar fi că o eroare de transcriere poartă răspunderea pentru cuvântul "patruzeci" în loc de "douăzeci". Alta ar fi că expresia ebraică "un fiu de 42 de ani" se referă nu la vârsta lui Ahazia când a luat tronul, ci la numărul de ani de la întemeierea dinastiei lui Omri, întrucât Ahazia era un "fiu" al acelei dinastii prin "Atalia, fata lui [Ahab, fiul lui] Omri". Faptul că Ahazia era sub tutela acestei case regale reiese din v. 3-5 şi din 2 Regi 8,27, unde este numit "ginerele casei lui Ahab". Nu ar trebui să ne surprindă să găsim o referinţă incompletă despre

o epocă legată de Omri, întrucât Omri a fost un conducător atât de important încât alte naţiuni au continuat multă vreme după el să numească ţara lui Israel ţara lui Omri, iar pe regii lui Israel, fii ai lui Omri (vezi la 2 Regi 8,26). De la începutul domniei lui Omri până la urcarea pe tron a lui Ahazia trecuseră aproape 42 de ani.

Fata lui Omri. De fapt, nepoata lui Omri, deoarece Atalia era fiica lui Ahab (cap. 21,6), care era fiul lui Omri. Omri este menţionat în locul lui Ahab, deoarece Omri era întemeietorul casei. Cu privire la folosirea cuvântului "fiu" în loc de "nepot", vezi la 1 Cronici 2,7.

3 El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mama sa îi dădea sfaturi nelegiuite.

Căile casei lui Ahab. Compară cu 2 Cronici 21,6.13; Mica 6,16.

Îi dădea sfaturi. [Era sfetnicul, KJV]. Lucrul acesta nu se găseşte în Regi. Atalia era o femeie energică, aşa cum a fost mama ei, Izabela, şi fireşte a contribuit mult la introducerea cultului lui Baal în regatul de sud (vezi la 2 Regi 11,18).

4 A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahab, căci după moartea tatălui său, ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui.

Ei îi erau sfetnici. Se pare că este vorba de mama sa, Atalia (v. 3), şi de fratele ei, Ioram (v. 5 şi 6). Spre pierzarea lui. Faptul că Ahazia a ascultat de sfetnici răi a dus la distrugerea lui morală şi, în final, i-a adus moartea.

5 Târât de sfatul lor, s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram.

S-a dus cu Ioram. După cum Iosafat s-a dus cu tatăl lui Ahab (cap. 18), tot aşa Ahazia a devenit un partener apropiat al lui Ioram şi i s-a alăturat în expediţia contra sirienilor. Nimic bun nu poate ieşi din alierea cu oamenii răi.

6 Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a coborât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav.

Hazael. Vezi la 2 Regi 8,28.

Azaria. Cincisprezece manuscrise evreieşti, LXX şi Siriaca redau: Ahazia. Pasajul paralel (2 Regi 8,29), care este practic identic cu Cronicile, redă de asemenea Ahazia.

7 Prin voia lui Dumnezeu şi spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Când a ajuns, a ieşit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimşi, pe care-l unsese Domnul ca să piardă casa lui Ahab.

Prin voia lui Dumnezeu. Afirmaţia aceasta nu se găseşte în Regi. Cronicile explică în ce fel împlinirea providenţei divine a fost implicată în moartea lui Ahazia. Moartea prematură a regelui a fost interpretată ca o pedeapsă adusă asupra lui din cauza idolatriei. Vizita lui Ahazia la Ioram, împăratul lui Israel, a venit exact în momentul rebeliunii lui Iehu, când s-a întâmplat ca Ioram, Izabela şi Ahazia să-şi găsească moartea.

Fiul lui Nimşi. Adică nepotul lui Nimşi. Iehu a fost fiul lui Iosafat, care a fost fiul lui Nimşi (2 Regi 9,2). Despre utilizarea cuvântului "fiu" în loc de "nepot", vezi la 1 Cronici 2,7.

Pe care-l unsese... ca să piardă. Iehu fusese rânduit să aducă la îndeplinire pedeapsa asupra casei lui Ahab (1 Regi 19,16; 2 Regi 9,1-10).

8 Şi, pe când se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda şi peste fiii fraţilor lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, şi i-a omorât.

Se răzbuna. [Pedepsea, KJV]. Iehu a îndeplinit o însărcinare divină (2 Regi 9,7-9). Dumnezeu lucrează în diferite moduri pentru a pedepsi păcatul. Dacă oamenii ar putea săvârşi faptele lor nelegiuite fără să fie pedepsiţi ar fi foarte mult încurajaţi în nedreptatea lor. Scopul pedepsei civile este de a-l opri pe călcătorul de lege. Dumnezeu Însuşi a instituit pedepse civile care să fie aplicate călcătorilor de lege în vechiul cod al lui Israel. Conducerile naţiunilor care instituie astăzi pedepse civile fac lucrul acesta pe temeiul împuternicii date de Cer, aşa că "cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu" (Romani 13,2; cf. Romani 13,1.3-7).

Din cauza incapacităţilor guvernării civile, Dumnezeu lucrează uneori prin alte mijloace ca să pedepsească păcatul. Uneori urmările fireşti ale faptelor rele sunt în ele însele o pedeapsă suficientă, nefiind necesară vreo altă acţiune. Alteori, Dumnezeu Îşi retrage mâna atât de mult din calea uneltelor răului, încât apare o succesiune de conjuncturi care pedepsesc păcatul cu păcat (vezi PP 728). Apoi El intervine direct, ca în cazul lui Uza (2 Samuel 6,7) şi al lui Anania şi al Safirei (Fapte 5,1-11), sau rânduieşte anumite persoane pentru a executa sentinţele Sale asupra răului, ca în cazul lui Iehu.

Faptul că însărcinarea lui Iehu de a pedepsi crimele nelegiuite ale lui Ahab şi ale casei lui venea de la Dumnezeu nu înseamnă că Cerul a aprobat toate detaliile planului prin care a aplicat Iehu pedeapsa. Tot astfel atunci când Dumnezeu Îşi retrage mâna şi îngăduie ca păcatul să pedepsească păcatul, nu înseamnă că El inspiră faptele nelegiuite care urmează (PP 739). Vezi mai mult la PP 324-326.

Fiii fraţilor lui Ahazia. Vezi la 2 Regi 10,13.14. Dacă aceştia erau fiii fraţilor reali ai regelui, ei erau copii mici escortaţi de "copiii lui Iuda". Dar e posibil ca termenul "fraţi" să fie folosit aici într-un înţeles mai larg pentru a cuprinde rude, precum verii şi nepoţii regelui. Cele 42 de persoane care au fost omorâte se găseau în grupa aceasta.

9 Au căutat pe Ahazia şi l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu şi l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.” Şi n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.

A căutat pe Ahazia. Ahazia fusese rănit de urmăritorii săi "la suişul Gur", aproape de Ibleam (2 Regi 9,27), în timp ce fugea desigur către sud, spre Ierusalim. El şi-a schimbat direcţia, deoarece a fost găsit ascuns, a fost arestat şi dus la Iehu. Cu privire la itinerariul posibil al fugii lui, vezi la 2 Regi 9,27.

L-au îngropat. Înmormântarea lui a avut loc "în mormântul lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David" (2 Regi 9,28). Se pare, deci, că Ahazia a fost înmormântat în mormintele regilor, spre deosebire de tatăl său, Ioram, căruia i s-a refuzat această onoare finală (2 Cronici 21,20).

Să domnească. Mai potrivit "să reţină". Nimeni dintre urmaşii lui Ahazia nu era capabil să cârmuiască regatul. El avea numai 23 de ani la moartea sa (vezi 2 Regi 8,26) şi deci nu avea fii destul de mari care să preia tronul. Observaţia aceasta formează introducerea la relatarea privind uzurparea tronului de către Atalia.

10 Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.

Atalia... văzând. Versetele 10-12 descriu cum a preluat Atalia conducerea statului, raportul paralel se găseşte în 2 Regi 11,1-3 (vezi comentariul de acolo).

A omorât. [A nimicit, KJV]. Ebr. dabar, literal "a vorbit", pe care unii l-au tradus prin "a complotat contra" sau "a rostit sentinţă". Mai potrivit, ca în câteva manuscrise ebraice, LXX, Siriaca şi Targumii, şi 2 Regi 11,1 ar trebui să redată 'abad, "a nimicit".

11 Dar Ioşabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului, când au fost omorâţi, şi l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioşabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada şi sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorât.

Fata împăratului. Adică a împăratului Ioram (2 Regi 11,2).

Nevasta preotului Iehoiada. Informaţia aceasta nu se găseşte în Regi. Faptul că Ioşabeat era nevasta preotului Iehoiada ajută la explicarea loialităţii ei faţă de urmaşii lui David şi arată cum a putut ea să ascundă prinţul copilaş atât de mult timp.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-12 PK 214, 215

1-4 �

PK 214

1-12 �

PK 215

12 A stat şase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Şi în ţară domnea Atalia.

Verset ce nu a fost comentat.