2 Cronici 21

1 Iosafat a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat cu părinţii săi în cetatea lui David. Şi, în locul lui, a domnit fiul său Ioram.

Verset ce nu a fost comentat.

2 Ioram avea ca fraţi, fii ai lui Iosafat, pe Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Micael şi Şefatia, toţi fii ai lui Iosafat, împăratul lui Israel.

Israel. Cu toate că acesta este termenul aplicat în general regatului de nord, el este uneori folosit şi pentru regatul de sud (vezi cap. 12,1.6; 21,4; 28,19.27).

3 Tatăl lor le dăduse daruri însemnate în argint, în aur şi în lucruri scumpe, împreună cu cetăţi întărite în Iuda; dar împărăţia a lăsat-o lui Ioram, pentru că el era întâiul născut.

Daruri însemnate. Compară cu politica lui Roboam de dotare şi aşezare a fiilor săi (cap. 11,23).

Cu cetăţi întărite. Iosafat a făcut pe fiii săi conducători ai unor cetăţi însemnate, dându-le în felul acesta putere şi influenţă în stat şi transformându-i, într-o oarecare măsură, în rivali ai fratelui lor, Ioram.

Ioram. Ioram a primit domnia pe când Iosafat era încă în viaţă (2 Regi 8,16), devenind coregent în al 17-lea an al domniei lui Iosafat (vezi la 2 Regi 1,17; 3,1).

Întâiul născut. Acesta era regula obişnuită (vezi Deuteronom 21,15-17). Dar au fost şi excepţii, ca în cazul lui Solomon (1 Cronici 28,5), Abia (2 Cronici 11,18-22) şi Ioahaz (cap. 36,1; cf.

v. 2-5).

4 Când a luat Ioram în stăpânire împărăţia tatălui său şi când s-a întărit, a omorât cu sabia pe toţi fraţii săi şi pe vreo câţiva din capii lui Israel.

A luat... în stăpânire. [A fost înălţat, KJV]. Aceasta s-a întâmplat probabil după moartea lui Iosafat, de îndată ce Ioram a ajuns stăpân pe situaţia şi s-a simţit sigur.

A omorât cu sabia pe toţi fraţii lui. Probabil că ei ajunseseră să exercite o influenţă considerabilă în cetăţile pe care li le dăduse tatăl lor, iar Ioram simţea că sunt o ameninţare la adresa tronului. Soţia lui, Atalia, care mai târziu a răpus toată sămânţa regală (cap. 22,10), e posibil să-l fi influenţat să întreprindă această acţiune radicală.

Pe câţiva din capii. Aceasta ar da de înţeles că fraţii lui Ioram găsiseră simpatizanţi şi adepţi printre oamenii de seamă ai ţării.

5 Ioram avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim.

Avea treizeci şi doi de ani. Versetele 5-10 sunt paralele cu 2 Regi 8,17-22, pasaj care, pe lângă formulele de început şi de sfârşit, constituie întregul raport al domniei lui Ioram care apare în Regi.

Opt ani. Aceasta pare să fi fost timpul cât a domnit singur, cu toate că a mai domnit o vreme şi în calitate de coregent (vezi vol. II, p. 148, 150).

6 El a umblat în calea împăraţilor lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab, şi a făcut ce este rău înaintea Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Dar Domnul n-a voit să piardă casa lui David, din pricina legământului pe care-l făcuse cu David şi din pricina făgăduinţei pe care o făcuse că îi va da întotdeauna o lumină, lui şi fiilor lui.

Din pricina legământului. "Din pricina robului Său David" (2 Regi 8,19).

8 Pe vremea sa, Edom s-a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda şi şi-a pus un împărat.

Edom s-a răsculat. În timpul domniei lui Iosafat, Edom n-a avut regi (1 Regi 22,47) şi se pare că ţara a fost sub controlul lui Iuda, deoarece Iosafat a aşezat baza flotei sale la Eţion-Gheber (2 Cronici 20,36), la sud de Edom.

9 Ioram a pornit cu căpeteniile şi cu toate carele sale. Sculându-se noaptea, a bătut pe edomiţi, care-l înconjurau, şi pe căpeteniile carelor lor.

A bătut pe Edomiţi. Acesta e în mod evident un raport nu al victoriei, ci al fugii disperate a lui Ioram, care şi-a croit drum din încercuirea oştirilor edomite. În pasajul paralel, 2 Regi 8,21, se adaugă amănuntul că "poporul a fugit în corturi". Ioram n-a izbutit să supună Edomul, dar a avut şansa să scape.

10 Răscoala lui Edom împotriva stăpânirii lui Iuda a ţinut până în ziua de azi. În acelaşi timp s-a răsculat şi Libna împotriva stăpânirii lui, pentru că părăsise pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi.

Până în ziua de azi. Amaţia a obţinut mai târziu un oarecare succes în Edom (cap. 25,11-15), dar acesta pare să nu fi fost permanent. În timpul lui Ioan Hircanus, în secolul al II-lea î.Hr., edomiţii (care pe atunci locuiau în partea de sud a lui Iuda) au fost din nou aduşi la statutul de vasali.

Părăsise pe Domnul, Dumnezeul. Amănuntul acesta nu se găseşte în pasajul paralel din 2 Regi 8,22, care afirmă doar că Libna s-a revoltat. Libna era în câmpia Iudeii aproape de Macheda şi Lachiş (Iosua 10,29-31), aproape de hotarul filistean, dar amplasarea lui nu e sigură. Probabil e poate fi identificat cu Tell eş-Şâfi. Revolta ei a fost fără îndoială favorizată de atacuri filistene contra lui Iuda în timpul lui Ioram (2 Cronici 21,16.17).

11 Ioram a făcut chiar înălţimi în munţii lui Iuda. A târât pe locuitorii Ierusalimului la curvie şi a amăgit pe Iuda.

A făcut chiar înălţimi. Predecesorii lui Ioram, Asa şi Iosafat, îndepărtaseră înălţimile (cap. 14,3; 17,6).

La curvie. Sub influenţa soţiei sale Atalia, fiica lui Ahab şi a Izabelei, Ioram a încurajat cultul dumnezeilor păgâni în Iuda. Un astfel de cult cuprindea în sine participarea la practicile imorale ale cultelor canaaniţilor băştinaşi (vezi vol. II, p. 38-41).

12 I-a venit o scrisoare de la prorocul Ilie, care zicea: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Pentru că n-ai umblat în căile tatălui tău, Iosafat, şi în căile lui Asa, împăratul lui Iuda,

De la proorocul Ilie. Aceasta este unicul loc din Cronici în care se face referire la Ilie. Un raport deplin al activităţii profetului se găseşte în 1 Regi 17-19; 21; 2 Regi 1; 2. Ilie a fost un profet al regatului de nord, şi întrucât relatarea din Cronici se limitează mai ales la istoria lui Iuda, el e menţionat numai întâmplător. Raportul înălţării la cer a lui Ilie este redat în 2 Regi 2, dar raportul domniei lui Ioram nu apare decât în 2 Regi 8. Evenimentele biblice nu sunt totdeauna povestite în succesiune strict cronologică.

N-ai umblat. Expresia aceasta arată clar că solia lui Ilie era una personală, adresată direct lui Ioram şi că Ilie încă nu se înălţase la cer (vezi PK 213).

13 ci ai umblat în calea împăraţilor lui Israel; pentru că ai târât la curvie pe Iuda şi locuitorii Ierusalimului, cum a făcut casa lui Ahab faţă de Israel; şi pentru că ai omorât pe fraţii tăi, care erau mai buni decât tine şi care făceau parte din însăşi casa tatălui tău; –

Ai omorât pe fraţii tăi. Nu pare verosimil ca Ioram să fi ucis pe fraţii săi decât după moartea tatălui său. Se arată astfel că Ilie încă nu se înălţase la cer când Ioram a început să domnească singur; totuşi, vezi la v. 12.

14 iată, Domnul va lovi cu o mare urgie pe poporul tău, pe fiii tăi, pe nevestele tale şi tot ce este al tău.

O mare urgie. Călcarea legii cere pedeapsă disciplinară (vezi la 2 Regi 9,8). În cazul acesta aveau să sufere şi regele şi poporul, pentru că toţi erau vinovaţi. Întâi a fost lovit regele (2 Cronici 21,15), deoarece era cel mai vinovat, dar a fost lovită şi naţiunea prin faptul că au fost invadată de filisteni, arabi şi etiopieni (v. 16).

15 Iar pe tine te va lovi cu o boală grea, cu o boală de măruntaie care se va îngreuia din zi în zi până când îţi vor ieşi măruntaiele din pricina tăriei bolii.”

O boală grea. Vezi v. 18 şi 19 cu privire la împlinirea acestei preziceri.

16 Şi Domnul a aţâţat împotriva lui Ioram duhul filistenilor şi al arabilor, care sunt în vecinătatea etiopienilor.

Domnul a aţâţat. Compară cu 1 Regi 11,14.23. În Regi nu este menţionată această năvălire în Iuda a filistenilor, arabilor şi etiopienilor. Vecinii lui Israel au fost totdeauna vrăjmaşii lui tradiţionali şi au fost gata să-l atace oricând se ivea ocazia.

17 S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogăţiile care se aflau în casa împăratului şi i-au luat fiii şi nevestele, aşa încât nu i-a mai rămas alt fiu decât Ioahaz, cel mai tânăr dintre fiii săi.

Toate bogăţiile. Limbajul ar putea fi interpretat că descrie o pustiire a Ierusalimului, dar nu este neapărat cazul aici. Regele se poate să fi fost adus într-o situaţie atât de disperată încât să obţină plecarea invadatorilor prin plata unei răscumpărări consistente, incluzând tezaurele palatului. Anumiţi membri ai familiei regelui s-ar putea să nu se fi aflat în capitală când au fost surprinşi de atacul neaşteptat (vezi cap. 22,1).

Ioahaz. În altă parte numit Ahazia (2 Cronici 22,1; 2 Regi 8,24-26) şi Azaria (2 Cronici 22,6). În esenţă, Ioahaz şi Ahazia sunt nume sinonime, compuse din aceleaşi elemente ("Iehova" şi "Ahaz"), primul având numele divin la început (Io-ahaz), iar al doilea (Ahaz-ia) la sfârşit.

18 După toate acestea, Domnul l-a lovit cu o boală de măruntaie, care era fără leac.

Verset ce nu a fost comentat.

19 Ea s-a îngreuiat din zi în zi, şi pe la sfârşitul anului al doilea i-au ieşit lui Ioram măruntaiele din pricina tăriei bolii. A murit în dureri grele. Şi poporul lui n-a ars tămâie în cinstea lui, cum făcuse pentru părinţii lui.

N-a ars tămâie în cinstea lui. Ei nu i-au acordat lui Ioram cinstea obişnuită prin arderea de lemn parfumat şi de mirodenii, cum se obişnuia la funeraliile regilor (vezi 2 Cronici 16,14; Ieremia 34,5).

20 Avea treizeci şi doi de ani când a ajuns împărat şi a domnit opt ani la Ierusalim. A murit fără să lase părere de rău în urmă, şi l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraţilor.

Fără să lase părere de rău în urmă. Atât de nelegiuit fusese el şi atât de puţin bine făcuse, încât naţiunea n-a simţit nici o părere de rău la moartea lui. Nu în mormintele. Un semn de dezonoare (vezi cap. 24,25).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1. 5.6 PK 192

2. 6.11 �

PK 212

12-19 �

PK 213