2 Cronici 2

1 Solomon a poruncit să se zidească o Casă Numelui Domnului şi o casă împărătească pentru el.

A poruncit. [A hotărât, KJV]. Capitolele 2-7 vorbesc despre construirea templului şi constituie

o paralelă la textul din 1 Regi 5-8. În raportul din Regi, hotărârea lui Solomon de a zidi o casă pentru Domnul este exprimată în mesajul său către împăratul Tirului, Hiram (1 Regi 5,5). Numele Domnului. Compară cu 1 Cronici 22,7.10; 28,3; 29,16; 1 Regi 5,3.5. Vezi şi vol. I, p. 170-173.

Casă împărătească. [Casă pentru regatul său, KJV]. Adică palatul regal cu diferitele lui clădiri. Acestea sunt descrise în 1 Regi 7,1-12 şi sunt menţionate doar ocazional în 2 Cronici 2,12; 7,11; 8,1.

2 Solomon a numărat şaptezeci de mii de oameni, ca să ducă sarcinile, optzeci de mii, ca să taie pietre pe munte, şi trei mii şase sute, ca să-i privegheze.

A numărat. De la ebr. saphar (vezi Levitic 15,13).

Şaptezeci de mii. Informaţia dată aici e repetată în v. 18. Vezi la 1 Regi 5,15.16.

3 Solomon a trimis să spună lui Hiram, împăratul Tirului: „Fă-mi şi mie cum ai făcut tatălui meu, David, căruia i-ai trimis cedri, ca să-şi zidească o casă de locuit.

Hiram. Scris şi Huram şi Hiram în KJV (1 Regi 5,1.2.7.10.18). În Cronici e scris "Huram", cu excepţia 1 Cronici 14,1.

Versetele 3-16 se ocupă de negocierile dintre Solomon şi Hiram al Tirului. Subiectul acesta e tratat în 1 Regi 5,1-18. Raportul din Regi vorbeşte despre solii trimişi de Hiram la Solomon (1 Regi 5,1), un amănunt care nu se regăseşte în Cronici. El mai cuprinde ca făcând parte din mesajul lui Solomon referirea la imposibilitate lui David de a construi templul din cauza războaielor purtate (1 Regi 5,3), odihna lui Solomon în ceea ce priveşte războaiele (1 Regi 5,4) şi făgăduinţa Domnului făcută lui David (1 Regi 5,5), trei puncte care nu sunt menţionate în capitolele de faţă, doar în 1 Cronici 22,8-10. Amănuntele din Cronici care nu apar în raportul din Regi sunt: legăturile lui Hiram cu David (2 Cronici 2,3), tămâia mirositoare, pâinile pentru punerea înainte şi arderile de tot de dimineaţă şi seară în serviciile templului (v. 4), măreţia templului ca o casă pentru Dumnezeu (v. 5 şi 6), cererea privind un meşter iscusit în metal şi ţesături (v. 7), tipurile de copaci necesari (v. 8) şi plata pentru tăietorii de lemne ai lui Hiram (v. 10).

Fă-mi şi mie. Cuvintele acestea, care nu apar în ebraică, au fost adăugate de traducători. Ele sunt introduse pentru a se înţelege propoziţia următoare: "cum ai făcut tatălui meu David".

4 Iată, eu înalţ o Casă Numelui Domnului Dumnezeului meu, ca să I-o închin Lui, să ard înaintea Lui tămâie mirositoare, să aduc necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte şi să aduc arderile de tot de dimineaţă şi de seară în zilele de Sabat, de lună nouă şi de sărbătoare ale Domnului Dumnezeului nostru, după o lege veşnică pentru Israel.

Numelui Domnului. Templul urma să fie construit ca o casă în care Iehova să locuiască, ca să poată fi prezent cu poporul Său (vezi Exod 25,8) şi pentru ca Numele Lui să poată fi proslăvit pe pământ. În templu urmau să se săvârşească diferitele ritualuri şi ceremonii instituite pentru cortul întâlnirii din pustie.

Tămâie mirositoare. Compară cu Exod 30,7.8. Vizionarul Ioan a văzut fumul de tămâie însoţind rugăciunile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu (Apocalipsa 8,3.4). Tămâia reprezintă meritele şi mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desăvârşită, singura care face ca închinarea fiinţelor păcătoase să poată fi vrednică de primit înaintea lui Dumnezeu (vezi PP 353).

Necurmat în ea pâinile pentru punerea înainte. Vezi la Exod 25,30; Levitic 24,5-8. Pâinea pentru punerea înainte îndrepta atenţia spre Hristos, Pâinea cea vie (vezi Ioan 6,33-35. 48-51; PP 354).

Arderile de tot. Vezi la Exod 29,38-41; Numeri 28,3-10. Focul pentru aceste jertfe trebuia să ardă necurmat, adică nu trebuia să se stingă niciodată, nici ziua, nici noaptea (vezi Levitic 6,9.12.13).

Sărbătoarea. Compară cu 1 Cronici 23,31; Numeri 28,16-29,39; vezi la Levitic 23.

5 Casa pe care o voi zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toţi dumnezeii.

Mare. Templul în sine nu avea să fie mare ca dimensiuni fizice, ci urma să fie o construcţie de o frumuseţe inegalabilă şi de o splendoare neasemuită, împodobită cu pietre preţioase, cu aur strălucitor, ca o reprezentare potrivită a frumuseţii fără pereche a sfinţeniei care caracterizează pe Dumnezeu şi toate lucrurile legate de El.

Mai mare decât toţi dumnezeii. Compară cu Exod 18,11; Deuteronom 10,17; Psalmi 77,13; 95,3; 135,5.

6 Dar cine poate să-I zidească o Casă, când cerurile şi cerurile cerurilor nu-L pot cuprinde? Şi cine sunt eu, ca să-I zidesc o Casă, decât doar ca să ard tămâie înaintea Lui?

Nu-L pot cuprinde. Solomon a repetat ideea aceasta în rugăciunea înălţată la consacrarea templului (2 Cronici 6,18; 1 Regi 8,27). Nici o construcţie de pe pământ nu poate reprezenta măreţia şi slava lui Dumnezeu. Scriind lui Hiram din Tir, Solomon nu a ezitat să-L preamărească pe Dumnezeu pentru măreţia şi bunătatea Lui. Dacă poporul lui Dumnezeu din vechime nu ar fi şovăit să-L preamărească mereu pe Dumnezeu şi ar fi vestit laudele Lui înaintea popoare din jur, mulţi dintre locuitorii pământului ar fi ajuns să cunoască nemijlocit pe adevăratul Dumnezeu şi ar fi venit să I se închine în templul Lui din Ierusalim.

Cine sunt eu? În acel moment al vieţii sale, Solomon era un om deplin consacrat şi deosebit de umil. El îşi recunoştea nimicnicia înaintea măreţiei Cerului şi a splendorii şi a măreţiei lui Dumnezeu.

7 Trimite-mi, dar, un om iscusit în lucrarea aurului, argintului, aramei şi fierului, a materiilor vopsite în purpură, a materiilor de culoarea cârmâzului şi de culoare albastră şi care să cunoască săpătura în lemn, ca să lucreze cu meşterii iscusiţi care sunt la mine în Iuda şi la Ierusalim şi pe care i-a ales tatăl meu, David.

Un om iscusit în lucrarea aurului. Un meşter dotat.

Să cunoască săpătura în lemn. Adică iscusit la sculptură.

I-a ales. [I-a procurat, KJV]. Compară cu 1 Cronici 22,14.15; 28,21.

8 Trimite-mi din Liban şi lemn de cedru, de chiparos şi de santal; căci ştiu că slujitorii tăi se pricep să taie lemne din Liban. Iată că slujitorii mei vor fi cu ai tăi.

Santal. [Algum, KJV]. Copacii aceştia au fost aduşi de corăbiile lui Hiram din Ofir şi au folosiţi la fabricarea stâlpilor pentru templu şi pentru palat, cum şi pentru realizarea instrumentelor muzicale (1 Regi 10,11.12). Copacul acesta nu poate fi identificat cu siguranţă, dar se presupune că era santal sau abanos.

Lemne. Compară cu 1 Regi 5,1.

9 Să mi se pregătească lemn din belşug, căci Casa pe care o voi zidi va fi mare şi măreaţă.

Verset ce nu a fost comentat.

10 Slujitorilor tăi care vor tăia, care vor doborî jos lemnele, le voi da douăzeci de mii de cori de grâu treierat, douăzeci de mii de cori de orz, douăzeci de mii de baţi de vin şi douăzeci de mii de baţi de untdelemn.”

Le voi da. Plata se făcea în alimente. O măsură sau un cor avea 220 l, 1 bat de grâu, 22 litri. Înţelegerea la care s-a ajuns era reciproc avantajoasă, deoarece Hiram avea nevoie de alimente pe care Fenicia le producea mai puţin şi pe care Israel le avea din belşug, iar Solomon avea nevoie de lemn, din care el avea puţin şi Fenicia avea mult.

11 Hiram, împăratul Tirului, a răspuns astfel, printr-o scrisoare pe care a trimis-o lui Solomon: „Pentru că Domnul iubeşte pe poporul Său, de aceea te-a pus împărat peste ei.”

Printr-o scrisoare. Nu este clar arătat în Regi dacă Hiram a răspuns printr-o scrisoare.

Iubeşte pe poporul Său. [A iubit, KJV]. Hiram ajunsese să recunoască faptul că Domnul era cu David şi că israeliţii erau cu adevărat iubiţi de Iehova. Faptul că David Îl mărturisea cu credincioşie pe Domnul trebuie să fi avut efect asupra naţiunilor înconjurătoare.

12 Hiram a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a făcut cerurile şi pământul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el!

Binecuvântat să fie Domnul. Hiram vorbeşte cu respect şi consideraţie faţă de Domnul evreilor, care îl binecuvântase atât de mult pe David şi pe fiul lui, un indiciu în plus (cf. v. 12) că el ajunsese să fie adânc impresionat de religia lui Israel.

Care a făcut cerurile şi pământul. Religia ebraică punea accent deosebit pe adevărul că Dumnezeu era Creatorul cerului şi al pământului şi prezenta faptul acesta ca una dintre caracteristicile de seamă care Îl deosebeau pe Iehova de dumnezeii naţiunilor înconjurătoare. Ţinerea Sabatului zilei a şaptea avea ca scop să scoată puternic în relief caracteristica aceasta. Astfel, atunci când Hiram vorbea de Iehova, el se referea în mod semnificativ la El în calitate de Creator al cerului şi al pământului şi Îi aducea respectul cuvenit poziţiei Lui înalte şi Numelui Lui sfânt (vezi la 1 Regi 5,7).

13 Îţi trimit, dar, un om meşter şi priceput, pe Huram-Abi,

Verset ce nu a fost comentat.

14 fiul unei femei dintre fetele lui Dan şi al unui tată tirian. El este meşter pentru lucrările în aur, în argint, în aramă şi în fier, în piatră şi în lemn, în materii vopsite în purpură şi în albastru, în materii de vison şi cârmâz, şi pentru orice fel de săpături şi lucruri meşteşugite care i se dau de făcut. El va lucra cu oamenii tăi iscusiţi şi cu oamenii iscusiţi ai domnului meu David, tatăl tău.

Fetele lui Dan. Potrivit cu 1 Regi 7,14, Hiram se spune că a fost "fiul unei văduve din seminţia lui Neftali". Aceasta nu constituie neapărat o contradicţie, deoarece mama ar fi putut să fie din seminţia lui Dan şi tatăl, de neam, un membru al seminţiei lui Neftali, care să fi devenit cetăţean naturalizat al Tirului.

Meşter pentru lucrările. Cuvintele acestea, ca şi tot restul versetului, par să se aplice lui Hiram şi nu tatălui lui, locuitor al Tirului.

Domnului meu David. Folosirea termenului acestuia denotă subordonare sau cel puţin respect profund (vezi la Genesa 32,4.5.18; 42,10; 2 Regi 8,12). David este stăpânul celei mai mari părţi din Palestina şi Siria, de la hotarele Egiptului până la Eufrat.

15 Acum, domnul meu să trimită slujitorilor tăi grâul, orzul, untdelemnul şi vinul de care a vorbit.

De care a vorbit. Vezi v. 10.

16 Şi noi vom tăia lemne din Liban atât cât vei avea nevoie; ţi le vom trimite pe mare în plute până la Iafo, şi de acolo tu le vei sui la Ierusalim.”

Iafo. O cetate pe ţărmul mediteranean, cam la 56 km nord-vest de Ierusalim. Era portul natural al Ierusalimului. Iona a luat o corabie de aici pentru Tars (Iona 1,3). Când templul a fost reclădit, după reîntoarcerea din captivitatea babiloniană, buştenii de cedru au fost iarăşi aduşi cu plutele din Tir la Iafo (Ezra 3,7).

17 Solomon a numărat pe toţi străinii care erau în ţara lui Israel şi a căror numărătoare fusese făcută de tatăl său, David. S-au găsit o sută cincizeci şi trei de mii şase sute.

Străinii. Cei care nu făceau parte din Israel. Fără îndoială că grupul acesta este format mai ales din descendenţi ai triburilor canaanite timpurii care nu fuseseră alungate de Israel (vezi Judecători 1,21-36; 1 Regi 9,20.21).

Numărătoare. Probabil că este vorba de recensământul la care se face aluzie în 1 Cronici 22,2. Băştinaşii au fost obligaţi să plătească bir atunci când ţara a fost cucerită (vezi la Judecători 1,28.30.33.35; cf. Iosua 9,27).

Secţiunea aceasta din Cronici este paralelă cu 1 Regi 5,13-18, dar există şi unele variaţii. În Cronici nu se spune nimic despre prima înrolare de 30.000 oameni, din care 10.000 serveau în fiecare lună (1 Regi 5,13.14). Se raportează totalul de 153.000 de străini, un amănunt care nu e menţionat în Regi.

18 Şi a luat din ei şaptezeci de mii, ca să poarte sarcinile, optzeci de mii, să taie pietre pe munte, şi trei mii şase sute, ca să privegheze şi să îndemne pe popor la lucru.

Şaptezeci de mii. Lucrurile acestea sunt raportate şi în 1 Regi 5,15.

Trei mii şase sute. Vezi la 1 Regi 5,16 ca explicaţie a aparentei contradicţii dintre numărul acesta şi cel de 3.300 raportat acolo. Cei 70.000 de purtători de poveri, împreună cu cei 80.000 de cioplitori în piatră din munţi şi cei 3.600 de supraveghetori fac un total de 153.000 lucrători (vezi v. 17).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-3 PK 35

7 �

PK 63

13.14 �

PK 35

14 �

PK 63