2 Cronici 13

1 În al optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia.

Al optsprezecelea an. Versetul acesta este aproape identic cu cel din 1 Regi 15,1. În cărţile Regilor raportul fiecărei domnii a regilor lui Iuda, cât şi ai lui Israel e în mod regulat început cu un sincronism încrucişat cu anul monarhului care domnea în acelaşi timp în regatul vecin, dar acesta este unicul sincronism de felul acesta aflat în Cronici. Un lucru este demn de notat: Cronicile se ocupă în principal de naţiunea lui Iuda, menţionând pe Israel numai întâmplător. Cu privire la semnificaţia probabilă a celui de al "optsprezecelea an al domniei lui Ieroboam", vezi la 1 Regi 15,1.

Abia. Scris "Abiam" în Regi (1 Regi 15,1 etc. ).

2 El a domnit trei ani la Ierusalim. Mama sa se numea Micaia, fata lui Uriel din Ghibeea. Între Abia şi Ieroboam a fost război.

Micaia, fata lui Uriel. Raportul paralel zice: "Maaca, fata lui Absalom" (1 Regi 15,2). Potrivit cu 2 Cronici 11,20-22, Abia a fost fiul lui "Maaca, fata lui Absalom". Pare deci evident că "Micaia" este o altă formă a lui "Maaca". Dacă Maaca a fost nepoata lui Absalom şi o fiică a lui Tamar, care era fiica lui Absalom (vezi la 1 Regi 15,2), atunci Uriel din Ghibea trebuie să fi fost soţul lui Tamar.

A fost război. Compară cu 1 Regi 15,7, unde războiul acesta este menţionat în formula de încheiere a domniei lui Abia.

3 Abia a început lupta cu o oaste de războinici viteji, patru sute de mii de oameni aleşi; şi Ieroboam s-a înşiruit de bătaie împotriva lui cu opt sute de mii de oameni aleşi, războinici viteji.

Patru sute de mii. Compară cifrele date aici cu cifra recensământului lui David, 470.000 de oameni de vârstă militară în Iuda şi 1.100.000 în Israel (1 Cronici 21,5) şi cu totalurile raportate în 2 Samuel 24,9, de 500.000 de războinici în Iuda şi 800.000 în Israel.

4 De pe vârful muntelui Ţemaraim, care face parte din muntele lui Efraim, Abia s-a sculat şi a zis: „Ascultă-mă, Ieroboame, şi tot Israelul!

Muntele Ţemaraim. Aşezarea exactă a muntelui acestuia nu este cunoscută.

5 Nu trebuie oare să ştiţi că Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe vecie domnia peste Israel lui David şi fiilor lui printr-un legământ care nu se poate călca?

A dat pe vecie domnia. Abia a mustrat pe poporul lui Israel pentru revolta lui, susţinând că ei nu aveau dreptul la o existenţă independentă, despărţită de Iuda, deoarece Dumnezeu dăduse împărăţia pe vecie lui David.

Legământ care nu se poate călca. [Legământ de sare. KJV]. O înţelegere fermă şi inviolabilă (vezi la Numeri 18,19).

6 Dar Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat şi s-a răzvrătit împotriva stăpânului său.

Slujitorul lui Solomon. Vezi 1 Regi 11,26-28.

7 Nişte oameni de nimic, oameni răi, s-au strâns la el şi s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tânăr şi fricos şi nu putea să li se împotrivească.

Oameni răi. [Fii ai lui Belial, KJV]. Literal, "fii ai nevredniciei" (vezi la Deuteronom 13,13; Judecători 19,22; 1 Regi 21,10). Tânăr şi fricos. În sensul că era lipsit de experienţă. Roboam avea 41 de ani când a început să domnească (cap. 12,13).

8 Şi acum, voi credeţi că puteţi ieşi biruitori asupra împărăţiei Domnului, care este în mâinile fiilor lui David; şi voi sunteţi o mare mulţime şi aveţi cu voi viţeii de aur pe care vi i-a făcut Ieroboam ca dumnezei.

Împărăţiei Domnului. Întrucât naţiunea lui Iuda era o continuare a regatului lui David, care fusese înfiinţat de Domnul, Abia considera că împotrivirea faţă de Iuda constituia împotrivire faţă de Dumnezeu.

Viţeii de aur. Abia lua în derâdere faptul că Israel se aventura să se ridice, având numai asistenţa viţeilor de aur pe care Ieroboam îi făcuse, împotriva lui Iuda care avea sprijinul lui Iehova.

9 N-aţi îndepărtat voi pe preoţii Domnului, pe fiii lui Aaron şi pe leviţi, şi nu v-aţi făcut voi preoţi, ca şi popoarele celorlalte ţări? Oricine venea cu un viţel şi şapte berbeci, ca să fie sfinţit, se făcea preot al celui ce nu este Dumnezeu.

N-aţi îndepărtat voi pe preoţi? Vezi cap. 11,14.

Oricine venea. În Israel era cu putinţă ca oricine să devină preot, deşi Domnul poruncise ca numai descendenţii lui Aaron să oficieze în calitatea acea (vezi Numeri 18,1-7).

10 Dar cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru, şi noi nu L-am părăsit, preoţii din slujba Domnului sunt fii ai lui Aaron, şi leviţii stau şi îşi împlinesc slujbele.

Domnul este Dumnezeul nostru. Formal, Iuda era încă loial slujirii lui Dumnezeu, cu toate că Abia însuşi nu era cu toată inima în slujba Domnului (1 Regi 15,3).

11 Noi aducem în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară arderi de tot Domnului, ardem tămâie mirositoare, punem pâinile pentru punerea înaintea Domnului pe masa cea curată şi aprindem în fiecare seară sfeşnicul de aur cu candelele lui; căci păzim poruncile Domnului Dumnezeului nostru. Dar voi L-aţi părăsit.

Păzim poruncile. Angajarea în ceremonia serviciilor rituale de la sanctuar era privită ca fiind respectarea poruncilor lui Iehova (vezi Levitic 8,35; Numeri 3,7; 9,19; 18,3-5). Totuşi, păzirea cu adevărat a poruncii Domnului implică nu numai o respectare exterioară a slujbelor religioase, ci şi o ascultare de toate poruncile Domnului (vezi Deuteronom 11,1; 1 Regi 2,3).

12 Iată că Dumnezeu şi preoţii Lui sunt cu noi, în fruntea noastră, şi avem şi trâmbiţele răsunătoare ca să sunăm din ele împotriva voastră. Copii ai lui Israel, nu faceţi război împotriva Domnului Dumnezeului părinţilor voştri, căci nu veţi avea nicio izbândă!”

În fruntea noastră. [Căpitanul nostru, KJV]. Mângâierea şi tăria revendicate de Iuda constau din faptul că Dumnezeu era cu ei ca să ducă luptele lor şi să le îndrume căile (vezi cap. 32,7.8).

Trâmbiţele răsunătoare. Vezi Numeri 10,8.9.

Împotriva Domnului. Nimeni dintre cei care luptă împotriva lui Dumnezeu nu poate nădăjdui că, în cele din urmă, va avea succes.

13 Ieroboam i-a luat pe dinapoi, cu ajutorul unor oameni puşi la pândă, aşa că oştile lui erau în faţa lui Iuda, iar cei ce stăteau la pândă erau înapoia lor.

Oameni puşi la pândă. Ieroboam se bizuia pe tactici superioare, dar Iuda şi-a pus încredere în Domnul. Indiferent de succesul posibil pe care-l implicau aceste mişcări tactice, ele nu puteau aduce biruinţă împotriva lui Dumnezeu.

14 Cei din Iuda, întorcându-se, au avut de luptat înainte şi înapoi. Au strigat către Domnul, şi preoţii au sunat din trâmbiţe.

Verset ce nu a fost comentat.

15 Oamenii lui Iuda au scos un strigăt de război şi, la strigătul de război al oamenilor lui Iuda, Domnul a lovit pe Ieroboam şi pe tot Israelul dinaintea lui Abia şi a lui Iuda.

A lovit pe Ieroboam. Biruinţa obţinută n-a fost câştigată de oameni, ci de Dumnezeu. Totuşi, oamenii au fost unelte în mâna Domnului pentru a realiza voia Lui.

16 Copiii lui Israel au fugit dinaintea lui Iuda, şi Dumnezeu i-a dat în mâinile lui.

În mâinile lui. Lipsite de ajutorul lui Dumnezeu, oştirile lui Israel au fost fără putere înaintea poporului lui Iuda. Israel, cu idolii şi viţeii lui de aur, a căzut în mâinile poporului lui Iuda, care-şi pusese încrederea în Domnul.

17 Abia şi poporul lui le-au pricinuit o mare înfrângere, şi cinci sute de mii de oameni aleşi au căzut morţi printre cei din Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

18 Copiii lui Israel au fost smeriţi în vremea aceea, şi copiii lui Iuda au câştigat biruinţa, pentru că se sprijiniseră pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

Pentru că se sprijiniseră. Raportul atrage atenţia de repetate ori asupra adevăratul motiv al succesului lui Iuda. Marea nevoie a omului este de a recunoaşte dependenţa lui de mâna puternică a Domnului şi de a trăi şi de a lucra în aşa fel încât prezenţa divină să poată fi cu el. În zilele de pe urmă, rămăşiţa credincioasă care îşi pune încrederea în Domnul nu va fi dată de ruşine (Daniel 12,1).

19 Abia a urmărit pe Ieroboam şi i-a luat cetăţi: Betelul cu satele lui, Ieşana cu satele ei şi Efronul cu satele lui.

Betelul. O cetate situată la aprox. 17,7 km nord de Ierusalim. Cetăţile menţionate aici au rămas multă vreme sub stăpânirea lui Iuda, deoarece, potrivit cu 1 Regi 15,17-21, Baeşa, împăratul lui Israel, a început să întărească Rama, doar câţiva ani mai târziu. Rama era la 8,8 km nord de Ierusalim.

Ieşana. Probabil Burj el-Isâneh, la nord de Baal-Haţor, nu departe în nord de Betel.

Efronul. Cetatea aceasta nu a fost identificată până în prezent. Unii cred că era Ofra din NT, eţ-Taiyibeh, la aprox. 8 km nord-est de Betel.

20 Ieroboam n-a mai avut putere pe vremea lui Abia, şi Domnul l-a lovit, şi a murit.

L-a lovit. Nu există nici o informaţie care să arate cu precizie natura loviturii.

21 Dar Abia a ajuns puternic; a avut paisprezece neveste şi a născut douăzeci şi doi de fii şi şaisprezece fete.

A ajuns puternic. Simţindu-se tare şi sigur după această biruinţă asupra lui Ieroboam, Abia sa complăcut într-o viaţă de lux (vezi 1 Regi 15,3).

22 Celelalte fapte ale lui Abia, ce a făcut şi ce a spus el, sunt scrise în cartea prorocului Ido.

Cartea proorocului Ido. Compară cu cap. 12,15, unde e menţionată o lucrare a lui Ido despre genealogii.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

19.20 PK 107