1 Timotei 3

1 Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.”

Adevărat. Gr. pistos, credincios, vrednic de încredere. Unii comentatori cred că prima parte a capitolului 3 ar trebui să fie considerată concluzia discuţiei cu privire la subordonarea femeilor, aşa cum apare în cap. 2. Totuşi, el poate fi aplicat fie la cap. 2, fie la cap. 3, deoarece ambele comentarii sunt vrednice de toată atenţia.

Episcop. Sau supraveghetor (vezi Faptele Apostolilor 11:30; 20:28). În vremurile apostolice, slujba de episcop coincidea cu cea de prezbiter. În ce priveşte dezvoltarea istorică a episcopatului vezi Vol. VI, p. 26, 38.

Bun. Gr. kalos, excelent, recomandabil.

2 Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii.

Trebuie. Gr. dei, e necesar, adică prin natura sa (intrinsec). Un conducător creştin trebuie să trăiască principiile mărturisii sale de credinţă dacă vrea să-i convingă pe alţii de valoarea soliei. Un curent de apă nu se ridică mai sus de izvorul ei, iar o congregaţie de obicei nu se va ridica mai presus de conducătorii ei.

Fără prihană. Sau ireproşabil, nesupus cenzurii. Conducătorul unei biserici trebuie să îndeplinească cerinţele prezentate în continuare de Pavel. E nevoie ca el să-şi dovedească curăţia morală.

Unei singure neveste. Expresia aceasta a primit următoarele interpretări: (1) toţi slujbaşii Evangheliei ar trebui să fie căsătoriţi; (2) poligamia şi concubinajul le sunt strict interzise; (3) o persoană divorţată n-ar trebui să slujească în calitate de episcop; (4) conducătorii nu ar trebui să se recăsătorească dacă au rămas văduvi.

S-a susţinut că prima explicaţie nu se armonizează cu afirmaţia lui Pavel, care îi încuraja pe bărbaţi să trăiască aşa cum trăia el, adică fără soţie (vezi 1 Corinteni 7:7, 8). Adepţii primei interpretări atrag atenţia că declaraţiile lui Pavel cu privire la căsătorie, privite în contextul lor, se aplică la strâmtorarea de acum (vezi 1 Corinteni 7:26, 28). Pavel nu era împotriva familiei, pe care Dumnezeu o instituise în Eden. Relaţia dintre soţ şi soţie este unul dintre mijloacele rânduite de El pentru buna dezvoltare a celor doi, după cum declară chiar apostolul (vezi Efeseni 5:22–33; 1 Timotei 4:3; Evrei 13:4). Fără îndoială că Pavel dă acest sfat episcopilor deoarece un bărbat căsătorit ar fi mai bine pregătit să înţeleagă multele probleme care apar în familiile din biserică. Cu siguranţă că Pavel condamnă aici celibatul obligatoriu al clerului. Lucrul acesta mai presus de orice discuţie.

A doua explicaţie poate să reflecte unul din principiile susţinute de Pavel, deoarece el a condamnat întotdeauna promiscuitatea sexuală. Într-o vreme când concubinajul şi poligamia erau acceptate social, biserica creştină trebuia să ofere un exemplu de viaţă curată. Dacă membrii bisericii greşesc în privinţa aceasta, pot fi cenzuraţi şi iertaţi, dar dacă un conducător dă greş în a exemplifica curăţia morală, îşi pierde prin aceasta dreptul la poziţia de conducere. S-ar putea ca Pavel să sublinieze aici primejdia de a numi episcop sau prezbiter o persoană imorală.

Aceia care susţin a treia explicaţie scot în evidenţă faptul că, aşa cum iudeii recunoşteau cele mai neînsemnate motive de divorţ (vezi Matei 5:32) unii creştini din biserica primară scuzau divorţul şi pentru alte cauze decât adulterul (vezi Matei 19:8, 9). Un episcop divorţat, din oricare motiv, ar fi fost nepotrivit pentru a conduce spiritual o biserică.

De-a lungul timpului s-a sprijinit mai mult a patra explicaţie. Cei care înclină spre ea preferă traducerea căsătorit numai o dată. Cei care sunt împotriva acestei opinii susţin că expresia din limba greacă nu implică în mod necesar că un episcop nu poate fi căsătorit mai mult de o singură dată, ci spune numai că trebuie să fie bărbatul unei singure neveste, adică nu poate avea două sau mai multe soţii în acelaşi timp. Se arată de asemenea că nicăieri în Scriptură nu este condamnată recăsătorirea după moartea primei soţii şi că nici nu este dăunătoare conducerii spirituale. În sfârşit, cei care se opun acestei opinii observă că cei mai înflăcăraţi apărători ai acestei opinii sunt cei care susţin celibatul şi alte practici ascetice extreme.

Un lucru e clar: episcopul trebuie să fie fidel soţiei sale, lucru care ar servi pentru turma sa ca un model vrednic de urmat.

Cumpătat. [Treaz, KJV]. Gr. nephalios, care se abţine de la vin, sobru. În uzul clasic nephaleos descrie o mâncare sau libaţiune fără vin, adusă unui zeu păgân.

Înţelept. [Sobru, KJV]. Gr. sophron, prudent, cu mintea sănătoasă, stăpân pe sine. De astfel de conducători este mereu nevoie în biserică, pentru a evita fanatismul şi pentru a conduce în vremuri grele.

Vrednic de cinste. [Bună purtare, KJV]. Gr. kosmios, ordonat (vezi cap. 2:9). Primitor de oaspeţi. [Dat ospitalităţii, KJV]. Vezi Romani 12:13. Episcopul ar trebui să fie vestit ospitalitatea sa faţă de călătorii creştini. În stare să înveţe pe alţii. Gr. didaktikos, îndemânatic la a da învăţături. Slujitorul lui Dumnezeu trebuie să fie dispus să înveţe, dar trebuie şi să poată să-i înveţe pe alţii din adevărurile

cuvântului divin, urmând exemplul Marelui Învăţător.

3 Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani;

Nici beţiv. [Nu dedat la vin, KJV]. Om beţiv sau dedat la vin. Prezbiterul nu trebuie să dea nici un motiv pentru a fi acuzat că e beţiv sau căutător de plăceri (compară cu v. 8; cap. 5:23). Mai presus de oricare alţii din biserică, el trebuie să fie un model de cumpătare.

Nici bătăuş. Adică cineva care nu este agresiv sau certăreţ. Un spirit conciliator, împăciuitor este una din cele mai importante calităţi ale fiecărui prezbiter.

Nici doritor de câştig mârşav. Dovezile textuale favorizează omiterea acestor cuvinte.

Blând. [Răbdător, KJV]. Gr. epieikes, amabil, chibzuit (vezi Iacov 3:17).

Nu gâlcevitor. Sau nu luptător, un om împăciuitor.

Nu iubitor de bani. [Nu lacom, KJV]. Literal, nu iubitor de argint. Experienţa lui Iuda Iscarioteanul şi cea a lui Simon vrăjitorul descoperă primejdia şi prejudiciul care sunt aduse slujitorilor bisericii prin iubirea de bani (vezi Ioan 12:1–6; Faptele Apostolilor 8:14–23).

4 să-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa.

Să-şi chivernisească. Gr. proistemi, a supraveghea, a prezida asupra. Dacă un om dă greş în sarcini mai mici, atunci este incapabil să îndeplinească sarcina mai importantă de a supraveghea numeroasele familii ale unei biserici (vezi v. 5).

Casa. Gr. oikos, casa şi prin extrapolare, familia, gospodăria.

Copiii în supunere. Copiii slujitorului Evangheliei trebuie să îşi respecte tatăl. Fiii lui Eli, marele preot, reprezintă un exemplu tragic de iubire părintească rău îndrumată şi de nereuşită în conducerea familiei (vezi la 1 Samuel 2:12, 27).

Cuviinţa. [Demnitatea, KJV]. Gr. semnotes (vezi cap. 2:2).

5 Căci, dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?

Verset ce nu a fost comentat.

6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului.

Întors la Dumnezeu de curând. [Novice, KJV]. Literal, de curând sădit. Scripturile nu spun nimic cu privire la vârsta minimă a unui slujitor al Evangheliei, şi cer doar ca ei să fie maturi spiritual.

Să se îngâmfe. Sau să fie încrezut. Îngâmfarea tulbură judecata.

Osânda diavolului. Acestei expresii i s-ar putea da două interpretări: (1) că novicele va primi aceeaşi osândă sau judecată pe care a primit-o şi diavolul când mândria a cauzat rebeliunea lui în cer (vezi Ezechiel 28:12–17); sau că (2) diavolul însuşi, ca pârâşul fraţilor (vezi Apocalipsa 12:10; Iov 1:6; 2:4, 5), îl va osândi pe novicele care se va îngâmfa. Împotriva celei de-a doua opinii se arată că nicăieri judecata nu este o funcţie a diavolului. Aceasta este sarcina lui Dumnezeu, iar judecata făcută diavolului în cer (Apocalipsa 12:7–9) va fi aplicată şi celor care îngăduie mândriei să îi stăpânească.

7 Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară şi să cadă în cursa diavolului.

Trebuie. Vezi v. 2.

Bună mărturie. [O bună reputaţie, KJV]. Reputaţia episcopului printre oamenii din localitate trebuie să fie excelentă, el trebuie să merite respectul şi încrederea deplină a celor necredincioşi (vezi 2 Corinteni 6:3). Creştinismul ar avea o influenţă slabă dacă cei din conducerea bisericii ar fi tot aşa de lipsiţi de integritate cum sunt prea adesea cei din afară.

Ocară. Adică invective şi critică aspră atât din partea membrilor bisericii cât şi din partea necredincioşilor. Când influenţa conducătorului este distrusă de judecata critică a locuitorilor, aproape cu siguranţă vine descurajarea şi disperarea, care îi vor slăbi şi mai mult utilitatea.

Diavolului. Vezi Matei 4:1. Un slujbaş care a pierdut respectul credincioşilor şi a celor din afara bisericii a căzut cel puţin într-o cursă a diavolului şi va continua să facă aşa dacă nu are loc

o schimbare radicală a inimii.

8 Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav,

Diaconii. Vezi Marcu 9:35. În ce priveşte funcţia şi dezvoltarea diaconiei vezi Vol. VI, p. 25,

26. De asemenea. Tot aşa cum slujba de episcop sau de prezbiter are anumite condiţii, la fel are şi slujba de diacon. Cinstiţi. [Demni, KJV]. Gr. semnos, vrednici de cinste, cu demnitate. În ce priveşte substantivul înrudit, vezi cap. 2:2.

Nu cu două feţe. Adică să nu spună unei persoane un lucru şi alteia contrariul. Fiecare slujbaş bisericesc ar trebui să fie un împăciuitor, nu un bârfitor şi astfel un stârnitor de necazuri. Poate că această expresie l-a inspirat pe John Bunyan să-l numească Domnul Două Limbi (în engleză Mr. Two-tongues) pe unul din eroii cărţii Călătoria Creştinului.

Vin. Gr. oinos, vin, fie must, fie vin fermentat. Unii susţin că Pavel vorbeşte aici de vin nefermentat – must din struguri – deoarece dacă ar vorbi despre vin fermentat, şi-ar contrazice singur declaraţia făcută împotriva întinării trupului (vezi 1 Corinteni 6:19; 10:31) şi s-ar ridica împotriva învăţăturii generale a Bibliei cu privire la băuturile alcoolice (vezi Proverbe 20:1; 23:29–32; Ioan 2:9). Alţii susţin că aici Pavel permite folosirea cumpătată a vinului obişnuit. Ei sunt de părere că dacă el ar vorbi aici de mustul de struguri n-ar fi fost nevoie să-i avertizeze pe diaconi să nu consume mult, şi n-ar fi avut nici temei serios să-i avertizeze pe prezbiteri să nu bea deloc. Se admite că pasajul e dificil. Vezi Deuteronom 14:26; compară cu 1 Timotei 5:23.

Nu doritori de câştig mârşav. Sau nu doritori de câştig necinstit. Creştinul nu ar trebui niciodată să obţină avantaje de pe urma cuiva, chiar dacă făcând aşa nu s-ar face vinovat de călcarea unei anumite legi. Mai mult chiar, el nu se foloseşte de privilegiile slujbei sale pentru a face favoruri care să aducă vreun câştig personal. Banii nu sunt scopul lui în viaţă.

9 ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.

Taina. În ce priveşte folosirea cuvântului taină de către Pavel, vezi Romani 11:25. Credinţei. Adică totalitatea învăţăturii creştine. Diaconul nu numai că trebuie să fie un bun cunoscător al Bibliei, dar trebuie şi să reflecte principiile ei.

Cuget curat. [Conştiinţă curată, KJV]. Vezi cap. 1:5. În locul defectelor enumerate în cap. 3:3, diaconul va exemplifica zilnic principiile credinţei creştine în viaţa lui. El va sta înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor fără să-i fie ruşine, cu o conştiinţă [un cuget] nevinovată de rele făcute intenţionat.

10 Trebuie cercetaţi întâi, şi, numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.

Să cercetaţi. [Probaţi, KJV]. Sau să puneţi la probă. Competenţa unui viitor diacon nu trebuie trecută uşor cu vederea. Pavel stăruie să se cerceteze mai întâi toate fazele vieţii omului înainte de a fi ales cu responsabilitatea de diacon, chiar dacă slujba aceasta e inferioară în rang celei de episcop (vezi v. 2–7). Aici Pavel condamnă în mod specific propunerea făcută uneori, şi anume să se ofere o slujbă ca încurajare pentru cei care au fost nepăsători sau slabi în credinţă, cu nădejdea că astfel le vor fi stimulate zelul şi evlavia.

11 Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.

Femeile. [Soţiile, KJV]. Gr. gunaikes, femei sau soţii. E cu neputinţă să stabilim exact

dacă Pavel vorbeşte despre diaconese sau despre soţiile diaconilor.

Cinstite. [Demne, KJV]. Vezi v. 8.

Neclevetitoare. Gr. diaboloi, vezi Matei 4:1.

Cumpătate. [Sobre, KJV]. Gr. nephalioi, care se abţin de la vin (vezi v. 2).

Credincioase. Adică întotdeauna vrednice de încredere în lucrurile încredinţate lor. Poate că

se referă la a fi demne de încredere în împărţirea ajutoarelor pentru cei nevoiaşi.

12 Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.

Bărbaţi ai unei singure neveste. Vezi v. 2.

Copiii. Vezi v. 4. Aceeaşi condiţie, a unei vieţi de familie bine rânduite, care se aplică la episcop, este valabilă şi în cazul diaconului. O religie care nu are efect în familie nu e de multă valoare.

13 Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.

Cei ce slujesc bine ca diaconi. Gr. diakoneo a servi (vezi Faptele Apostolilor 6:1). Literal, cei care au servit sau cei care au slujit. Pavel rezumă acum versetele 1–12 şi îi îndeamnă pe toţi

-episcopi, prezbiteri, diaconi şi diaconese – să fie credincioşi în slujbele încredinţate lor. Deşi la data aceea termenul diakonos, diacon, începea deja să aibă înţelesul mai specific, tehnic, totuşi era încă folosit pentru a-i numi pe toţi cei care aveau vreo slujbă oarecare în biserică. Pavel, deşi apostol, adesea se numeşte pe sine (vezi 1 Corinteni 3:5; 2 Corinteni 3:6; 6:4; 11:23; Efeseni 3:7; Coloseni 1:23) şi pe Timotei, pastor al bisericii din Efes (vezi 1 Timotei 4:6) cu termenul de diakonoi (pluralul de la diakonos).

Dobândesc. Gr. peripoieo, a câştiga, a păstra (vezi Efeseni 1:14). Serviciul realizat cu credincioşie are ca rezultat o capacitate sporită de a servi în viitor cu şi mai mare credincioşie.

Un loc de cinste. [Un rang bun, KJV]. Gr. bathmos, treaptă, prag, adică rang, situaţie sau poziţie în mijlocul poporului. Eficacitatea sporită în slujirea Evangheliei este dovada unei comuniuni tot mai strânse cu Dumnezeu şi are ca rezultat un respect tot mai mare în rândurile membrilor. Pavel nu susţine că îndeplinirea îndatoririlor bisericeşti este un mijloc de câştigare a mântuirii personale sau că lucrarea săvârşită cu credincioşie pe pământ asigură o poziţie mai înaltă în viaţa viitoare.

Îndrăzneală. Gr. parresia, încredere fără teamă, curaj voios (vezi Faptele Apostolilor 4:13). Pavel foloseşte adesea termenul parresia pentru a descrie încrederea pe care ar trebui să o aibă fiecare credincios în succesul planului de mântuire şi în realizările personale obţinute prin legătura vitală cu Hristos, prin credinţă (vezi Efeseni 3:12; Filipeni 1:20; Evrei 3:6; 4:16; 10:19, 35). Când un slujbaş bisericesc are o legătură strânsă cu Hristos, nici o problemă personală sau profesională nu ar trebui să-l descurajeze. Îndeplinirea cu credincioşie a tuturor sarcinilor va avea ca rezultat seninătatea şi încrederea şi-l va pregăti să facă faţă unor probleme şi mai dificile în viitor.

Credinţa. Este vorba de credinţa creştină, cal cărei centru este Hristos.

14 Îţi scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni în curând la tine.

Cu nădejdea că voi veni. După câte cunoaştem, dorinţa aceasta nu s-ar realizat.

15 Dar, dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu, Stâlpul şi Temelia adevărului.

Să te porţi. Gr. anastrepho, a se comporta. Pavel îl instruieşte pe Timotei cu privire la administrarea bisericii locale şi în special cu privire la înalta conduită morală de care trebuie să dea dovadă toţi conducătorii. Când avea să dea piept cu diferitele probleme obişnuite în fiecare biserică, Timotei trebuia să folosească scrisoarea de la Pavel ca un manual de metode şi proceduri.

Casa. Sau familia (vezi Efeseni 2:19; 1 Timotei 3:4). Într-un timp când biserica nu avea clădiri proprii (vezi p. 18), gândul că Dumnezeu era totuşi în mijlocul lor, atât personal cât şi colectiv, era profund încurajator. O clădire nu-L poate reflecta pe Dumnezeul cel viu, dar un creştin pocăit poate face lucrul acesta. Astfel, biserica lui Dumnezeu este în primul rând unirea spirituală a tuturor membrilor convertiţi, fie că se închină în aceeaşi încăpere, fie că sunt despărţiţi, la distanţe mari.

Dumnezeului celui viu. Închinarea înaintea Dumnezeul cel viu cere o credinţă vie, care să recunoască planurile lui Dumnezeu la lucru zi de zi. Creştinii pot fi lăcaşuri pentru viul Dumnezeu doar atunci când trăiesc cu entuziasm pentru propăvăduirea Evangheliei.

Stâlpul. Vezi Galateni 2:9. Creştinii adevăraţi sunt martorii lui Dumnezeu în ce priveşte puterea harului Său şi înţelepciunea scopurilor Sale. Nereuşind să coopereze pe deplin cu planul divin de refacere în om a chipului divin, atunci ziua refacerii acestui pământ este inevitabil amânată (vezi COL 69). În afară de cazurile în care puterea şi scopul lui Dumnezeu sunt realizate în viaţa copiilor Săi, acuzaţiile lui Satana vor fi îndreptăţite (vezi Iov 1:9; PP, 42). De aceea, Pavel îi îndeamnă pe membrii bisericii să reflecte în viaţa lor principiile adevărului pe care pretind că-l urmează.

Temelia. Gr. edraioma, o proptea care face ceva să fie stabil, un suport, un contrafort. Biserica celor răscumpăraţi, angajaţi activ în programului de refacere în om a chipului Creatorului (vezi Ed. 15) este o primă dovadă a suficienţei supreme a adevărului. Nu e de ajuns doar să consimţi la principiile adevărului, ele trebuie să fie reflectate pe deplin în viaţă (vezi Ioan 8:32).

16 Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.”

Fără îndoială. Literal, prin consimţământ comun. Mulţi comentatori cred că acest verset se referă la un binecunoscut imn al bisericii primare. Taina. Vezi 1 Timotei 3:9; Romani 11:25. Taina evlaviei (1 Timotei 3:15) este temelia tuturor speranţelor şi izvorul oricărei mângâieri. Evlaviei. Vezi cap. 2:2. Triumful harului lui Dumnezeu asupra forţelor răului în viaţa unui om va fi totdeauna o sursă de uimire şi recunoştinţă. Cel ce. [Dumnezeu, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea cel ce. Este evident

că se face referire la Isus, în care şi prin care a fost descoperită taina divină.

Arătat. Vezi Ioan 1:14.

În trup. Isus Hristos, deşi posedă trupeşte toată plinătatea dumnezeirii (vezi Coloseni 2:9), S-a lipsit de toate prerogativele cereşti (vezi Filipeni 2:5–8) şi a trăit în sfera oamenilor, având chiar un trup uman (vezi 1 Timotei 2:5). În ce priveşte natura umană a lui Hristos, vezi Vol. V p. 917.

Dovedit neprihănit. [Îndreptăţit, KJV]. Gr. dikaioo, a fi declarat neprihănit. În ce priveşte

o discuţie cu privire la Hristos, ca Cel Neprihănit, vezi Faptele Apostolilor 7:52. Domnul Hristos a fost declarat neprihănit deoarece nu a avut păcat (vezi Ioan 8:46). Oamenii sunt declaraţi neprihăniţi când primesc neprihănirea Lui, pusă în seama lor (vezi Romani 4:25).

În Duhul. Sau în duh, adică în cele spirituale. Mântuitorul a întâmpinat viaţa cu un spirit de deplină consacrare faţă de voia lui Dumnezeu şi tocmai asta L-a ferit de păcat. Hristos a venit ca să fie locţiitorul omului, şi tocmai viaţa Sa neprihănită ca fiinţă umană e ceea ce L-a dovedit pe Dumnezeu cu totul drept în cerinţele şi judecăţile Sale.

Văzut de îngeri. Adică fiecare fază a vieţii pământeşti a lui Hristos, de la naştere până la înviere şi înălţare, a fost văzută de îngeri. Ei au fost martori ai desăvârşirii caracterului Său şi a deplinei Lui lepădări de sine (vezi Matei 4:11; Luca 2:9–15; 22:43; Evrei 1:6).

Neamuri. Adică popoarele la care Domnul Hristos le-a poruncit apostolilor să meargă (vezi Matei 28:18–20; Faptele Apostolilor 1:8).

Crezut. Pavel trasează aici din punct de vedere cronologic succesul misiunii lui Hristos de la întrupare până la acceptarea Lui în inima oamenilor sinceri. Astfel Pavel dovedeşte progresul rapid al Evangheliei în toată lumea cunoscută (vezi Coloseni 1:23).

Înălţat. Gr. analambano. Acelaşi cuvânt este folosit în relatarea cu privire la înălţarea la cer (Marcu 16:19; Faptele Apostolilor 1:2, 11, 22).

În slavă. Adică primirea glorioasă care I s-a făcut lui Isus atunci când s-a înălţat la cer. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2CSW 103

4 EW 97, 100; 1T 119, 139, 216, 235; 5T 618

7 4T 38

15 COL 54; SR 366

16 COL 134; CT 262; DA 24; FE 179, 444; GW 251; MYP 190; PK 597; SC 12; 2T 215; 5T 746; 6T 59; 7T 29; 8T 326