1 Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceți rugăciuni, cereri, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii,

Dar. Sau deci. Pavel dă acum sfaturi cu privire la unele probleme practice legate de închinarea publică, sfaturi care îi vor fi de folos lui Timotei în slujirea lui ca pastor al bisericii din Efes.

Înainte de toate. Pavel se pregăteşte să declare un principiu fundamental al administrării bisericii, de bază pentru libertatea de închinare.

Rugăciuni.[Cereri, traducerea lui G. Galaction]. Gr. deeseis, mijlociri, petiţii. Rugăciunea este văzută aici din punct de vedere al nevoii personale, doar Dumnezeu fiind în stare să îndeplinească aceste nevoi.

Cereri. [Rugăciuni, KJV; rugăciuni; traducerea lui G. Galaction]. Gr. proseuchai, termen folosit de obicei pentru comunicarea sacră cu Dumnezeu.

Mijlociri. [Mijlociri, KJV]. Gr. enteuxeis, rugăciuni de mijlocire (compară cu Romani 8:26, 27). Pe creştinul adevărat îl caracterizează o credinţă de copil, cu asigurarea accesului liber înaintea lui Dumnezeu.

Mulţumiri. [Aducerea de mulţumiri, KJV.] Gr. eucharistiai, aducerea de mulţumiri. Creştinii ar trebui să fie recunoscători atât pentru favorurile primite de la oameni, cât şi pentru cele primite de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă (vezi Iacov 1:5).

Toţi oamenii. Preocuparea creştinului pentru semenii săi depăşeşte prejudecăţile de rasă, naţiune sau situaţie socială. Iubirea creştină tânjeşte să-i cuprindă pe toţi oamenii în planul de mântuire.

Împăraţi. Pavel nu recomandă în mod necesar monarhia ca forma ideală de conducere. Ea era însă obişnuită pe vremea sa. Indiferent care e forma de guvernare, creştinul trebuie să recunoască autoritatea acesteia şi obligaţia sa de a conlucra cu ea (vezi Romani 13:1; compară cu Faptele Apostolilor 5:29; vezi 1 Petru 2:13–17).

Paşnică şi liniştită. Creştinul se străduieşte să trăiască în pace cu toţi oamenii (Evrei 12:14). Loialitatea faţă de conducere şi comportamentul civil exemplar al creştinilor îi va face pe ceilalţi să nu se îndoiască de patriotismul lor.

Evlavia. Respectul creştinului faţă de Dumnezeu ar trebui să modeleze şi să îndulcească fiecare cuvânt şi faptă. A mărturisi din gură loialitatea faţă de înaltele standarde ale religiei creştine şi a nu trăi mai frumos decât cel neconvertit este cea mai vrednică de dispreţ formă a nesincerităţii şi ipocriziei.

Cinstea. [Onestitatea, KJV; Buna cuviinţă, traducerea lui G. Galaction]. Gr. semnotes, onoare, respect, demnitate. Adevăratul creştin va câştiga respectul semenilor săi prin cinstea în afaceri, prin participarea la activităţile sociale valoroase şi prin familia sa disciplinată.


2 pentru împărați și pentru toți cei ce sunt înălțați în dregătorii, ca să putem duce astfel o viață pașnică și liniștită, cu toată evlavia și cu toată cinstea.
3 Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

Lucrul acesta. Adică rugăciunile şi cererile pentru toţi oamenii (vezi v. 1).

Bine primit. Trăirea unei vieţi în conformitate cu solia creştină, îmbinată cu o preocupare serioasă şi plină de tact pentru binele spiritual şi material al tuturor oamenilor, împlineşte idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi.

Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Vezi cap. 1:1.


4 care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.

Care voieşte. [Care vrea, KJV.] Vezi Tit 2:11; Ioan 3:17; Romani 9:18, 19; 2 Petru 3:9. Nimeni n-ar fi putut fi mântuit dacă Dumnezeu n-ar fi voit să-i ierte pe oamenii care se pocăiesc. Deoarece iubirea lui Dumnezeu nu exclude pe nimeni de la privilegiul mântuirii, toţi aceia care vor fi în cele din urmă pierduţi vor suferi astfel consecinţele faptului că au refuzat iubirea lui Dumnezeu (vezi Ioan 3:16).

Cunoştinţa adevărului. Cunoştinţa provenită din experienţa personală cu privire la Dumnezeu şi voia Sa, care duce la mântuire (vezi Romani 1:28; Efeseni 1:17, 18; 4:13–15; Coloseni 1:9, 10; 3:10; 2 Timotei 2:25; Tit 1:1; Evrei 10:26) şi care e descoperită în Biblie (vezi Ioan 17:17). Aici este vorba de ceva mai mult decât cunoştinţa intelectuală.


5 Căci este un singur Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos,

Un singur Dumnezeu. Universalitatea creştinismului (vezi v. 1, 4) este amplificată de recunoaşterea stăpânirii lui Dumnezeu asupra întregului univers (vezi Faptele Apostolilor 17:23–28; Romani 10:12; 1 Corinteni 8:4; Efeseni 4:6; 1 Timotei 1:17).

Un singur mijlocitor. Numai prin Isus Hristos poate fi păcătosul împăcat cu Dumnezeu (vezi Ioan 14:5, 6; Romani 5:1, 2). Dumnezeu nu are nevoie să fie împăcat cu omul, deoarece planul mântuirii a fost făurit prin voia Lui (1 Timotei 2:4). În plus, prin viaţa şi moartea lui Hristos El a oferit mijloacele mântuirii. Vezi Romani 5:10. Aici Pavel exclude clar nevoia de mijlocitori omeneşti şi presupusa valoare pe care unii au dat-o unei astfel de mijlociri.

Omul Isus Hristos. Este subliniată natura umană a lui Hristos. Isus n-a fost reprezentantul nici unei clase sociale şi a nici unei naţionalităţi, ci a reprezentat toată omenirea, atât bărbaţi cât şi femei. Pavel condamnă aici teoria docetică (vezi Vol V, p. 912), care a apărut în timpurile apostolice şi care susţinea că Hristos n-a avut niciodată un trup uman, ci doar o aparenţă a acestuia. Ioan consideră că această erezie este duhul lui Antihrist (1 Ioan 4:3).

În ce priveşte natura umană a lui Hristos, vezi Vol. V, p. 917.


6 care S-a dat pe Sine însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,

S-a dat pe Sine însuşi. Misiunea lui Hristos pe pământul acesta a fost de bunăvoie (vezi Ioan 10:17, 18).

Preţ de răscumpărare. Gr. antilutron, o formă accentuată a lui lutron, cuvântul obişnuit pentru preţ de răscumpărare (vezi Matei 20:28; compară cu Romani 3:24, 25). Pavel subliniază aici incapacitatea omului de a contribui cu ceva la mântuire.

Toţi. Ispăşirea lui Hristos este potrivită chiar şi pentru cei mai răi dintre păcătoşi şi e la îndemâna tuturor oamenilor de pretutindeni (vezi 1 Timotei 2:4, 5; vezi Ioan 1:12). Adeverit. Misiunea lui Hristos pe pământ a confirmat planul lui Dumnezeu de a-i mântui pe toţi oamenii (v. 4). La vremea cuvenită. Vezi Romani 5:6; Galateni 4:4; compară cu Tit 1:3.


7 și propovăduitorul și apostolul Lui am fost pus eu – spun adevărul în Hristos, nu mint – ca să învăț pe Neamuri credința și adevărul.

Propovăduitorul. [Predicatorul, KJV; Crainicul, traducerea lui G. Galaction]. Gr. kerux, mesager. Un kerux era un sol oficial care proclama public decretele unui rege sau ale unui alt membru din conducere. Pavel compară îl pe slujitorul rânduit de Dumnezeu cu un astfel de sol.

Lui. [Spre aceasta, traducerea lui G. Galaction]. Acest cuvânt se referă la mântuirea omului, aşa cum e scoasă în evidenţă în v. 4–6. Aceasta era tema soliei lui Pavel.

Eu. Adică Pavel.

Pus. [Rânduit, KJV]. Sau numit. Curajul remarcabil şi energia neslăbită a apostolului au fost rezultatul puternicei sale convingeri că Dumnezeu era Cel care îl chemase la slujire (vezi 1 Corinteni 1:1; 1 Timotei 1:12).

Nu mint. Compară cu Romani 9:1. Din cauza conflictelor sale cu iudaizanţii şi cu cei care foloseau greşit legea (1 Timotei 1:4–7), Pavel doreşte să înlăture orice acuzaţie că şi-ar trăda cumva naţiunea. Lucrul acesta îl face subliniind faptul că Dumnezeu îl trimise la neamuri (vezi Galateni 2:8, 9).

Neamuri. Gr. ethne, naţiuni (vezi Faptele Apostolilor 14:16). Deoarece Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi (1 Timotei 2:4), El a luat măsuri ca toţi oamenii să aibă ocazia să cunoască adevărul (v. 4).

Prin Pavel şi succesorii lui proclamarea iubirii lui Dumnezeu urma să fie vestită la toate neamurile. De aceea noi ar trebui să ne rugăm pentru binele tuturor oamenilor şi să ne îngrijim în această privinţă (vezi v. 1). Vezi Faptele Apostolilor 17:30.

Credinţa şi adevărul. [În credinţă şi adevăr, KJV]. Adică în chestiuni legate de credinţa în Hristos şi adevărurile mântuirii.


8 Vreau, dar, ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli.

Vreau. Gr. boulomai, a dori, a intenţiona. Pavel trece acum la atitudinea care ar trebui să caracterizeze orice rugăciune publică. Chiar şi la rugăciune trebuie să se păstreze ordinea, iar Pavel, ca un administrator priceput, îl instruieşte pe subordonatul său Timotei în amănunte destinate să prevină confuzia şi fanatismul. Compară cu 1 Corinteni 14:33, 40.

Bărbaţii. Gr. andres, bărbaţi, spre deosebire de femei. În ce priveşte rolul femeilor în serviciile de închinare ale bisericii, vezi 1 Corinteni 14:34, 35.

În orice loc. Adică la fiecare serviciu public de închinare.

Mâini curate. [Mâini sfinte, KJV]. Aceasta este o figură de stil pentru un caracter neîntinat. Apostolul dă de înţeles că numai astfel de oameni ar trebui să se roage în public. Mâinile simbolizează faptele şi despre un om drept se spune că are mâini curate (vezi Psalm 24:4; Iacov 4:8). Ar fi o ipocrizie ca un om mânjit moral şi spiritual să se roage la serviciul public de închinare, iar gestul său de a face aşa ceva este o insultă la adresa lui Dumnezeu.

Fără mânie. Rugăciunea adevărată, publică sau particulară, poate fi făcută numai într-o atmosferă de iubire şi iertare. Mânia şi de răzbunarea sunt incompatibile cu Duhul lui Dumnezeu şi trebuie îndepărtate înainte de serviciul închinării (vezi Matei 5:22; 6:14, 15; Efeseni 4:31).

Îndoieli. Gr. dialogismos, dispute, certuri. Adevărata rugăciune îl aduce pe închinător în armonie cu spiritul şi scopurile lui Dumnezeu. Atitudinile greşite faţă de om sau faţă de Dumnezeu distrug eficacitatea rugăciunii.


9 Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rușine și sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe,

De asemenea. Pavel îşi exprimă acum voinţa cu privire la atitudinea şi purtarea femeilor din biserică. Îmbrăcate. [Să se împodobească, KJV]. Gr. kosmeo, a se pune în ordine, a aranja. Cuviincios. [Modest, KJV]. Gr. kosmios, bine aranjat, cu bun gust, deci cuviincios sensul de a fi conservator.

Ruşine. Gr. aidos, respect de sine, modestie. O astfel de atitudine aduce înfiorare la gândul unor fapte ruşinoase şi o curăţie care pune stavilă unor astfel de fapte . Sfială. [Sobrietate, KJV]. Adică minte sănătoasă, autocontrol. Pavel o zugrăveşte aici pe femeia creştină convertită ca pe o persoană ale cărei dorinţe reflectă viaţa de lepădare de sine a lui Hristos. Ea se hotărăşte să-şi împlinească cu har şi inventivitate datoriile creştine, fără să fie o povară nici bisericii şi nici soţului ei.

Împletituri de păr. Gr. plegma, ceva ţesut, împletit, făcut cosiţe. Din context trebuie subînţeles cuvântul păr. Pavel vorbeşte în v. 9 şi 10 de modestia feminină şi de curăţia morală. Orice stil de pieptănătură prin care se intenţionează atragerea atenţiei în mod flatant pune în contradicţie persoana în cauză cu principiul prezentat aici. Totuşi o pieptănătură neîngrijită poate fi la fel de izbitoare la ochi şi deci o călcare a principiilor creştine. Bunul gust face parte din adevărata religie.

aur, … mărgăritare, … haine scumpe. Vezi 1 Petru 3:3–6. Scopul împodobirii costisitoare, indiferent ce formă ar lua, este să atragă atenţia asupra sa. Ea este întotdeauna o expresie a egoismului şi uneori a dorinţei de a primi o atenţie necuvenită din partea sexului opus. Pentru creştin modestia, calitatea, caracterul potrivit şi utilitatea ar trebui să determine ce se poartă şi cum se poartă. Cheltuielile care depăşesc idealul acesta sunt incompatibile cu principiile isprăvniciei creştine. Ele reflectă vanitatea şi egoismul, nearmonizându-se cu apelul lui Pavel de a avea respect de sine şi modestie creştină.


10 ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.

Fapte bune. Pavel atrage atenţia atât la natura externă cât şi la cea internă a religiei adevărate. Podoaba cea mai atrăgătoare şi mai de preţ sunt faptele bune. Numai acestea vor aduce unei femei satisfacţia că este iubită din inimă şi respectată. Hainele atrăgătoare, oricât ar fi de multe, nu vor ascunde o fire neplăcută şi lipsa faptelor bune. Compară cu Tit 3:8.

Evlavioase.[Evlavie, KJV]. Sau respect faţă de Dumnezeu. Prin participarea la închinarea publică femeile acestea mărturisesc pe faţă loialitatea lor faţă de Dumnezeul căruia I se închină. A mărturisi credincioşie şi a te îmbrăca în acelaşi timp extravagant şi fără modestie este o formă de ipocrizie.


11 Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea.

În tăcere. Din cauza faptului că pe vremea aceea femeile erau lipsite de drepturi personale şi publice. Pavel a găsit potrivit să dea sfatul acesta bisericii. Orice încălcare a obiceiului social acceptat aduce reproş asupra bisericii. Creştinii ar trebui să evite chiar şi aparenţa răului (1 Tesaloniceni 5:22). Vezi 1 Corinteni 14:34.

Cu toată supunerea. Adică fără a fi îndrăzneţe. Vezi Efeseni 5:22; Tit 2:5; 1 Petru 3:1, 2.


12 Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere.

Să se ridice mai presus. [Să uzurpeze autoritatea, KJV; Să stăpânească, traducerea lui G. Galaction]. Scriptura îi îndeamnă pe creştini să facă totul decent şi în ordine (1 Corinteni 14:40). Pe timpul lui Pavel obiceiul cerea ca femeile să rămână pe planul a doilea. De aceea, dacă femei credincioase ar fi vorbit în public sau dacă în vreun alt fel ar fi ieşit în evidenţă, aceste îndemnuri biblice ar fi fost călcate, iar cauza lui Dumnezeu ar fi suferit reproş. Vezi 1 Corinteni 11:5–16.


13 Căci întâi a fost întocmit Adam, și apoi Eva.

Căci. Pavel expune aici motivele sfatului cu privire la raporturile dintre bărbaţi şi femei.

Adam. Subordonarea Evei faţă de Adam după intrarea păcatului nicidecum nu reflectă dezonorarea femeii, ci era intenţionată să aducă armonie şi să contribuie la cea mai deplină fericire a ei (vezi Geneza 3:16). După cum soţul este capul familiei, tot aşa el este conducătorul natural al unui grup de familii dintr-o congregaţie bisericească.


14 Și nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.

Nu Adam a fost amăgit. Eva a fost aceea care a fost amăgită de cel rău (Geneza 3:13; 2 Corinteni 11:3). Adam a păcătuit deplin conştient de pasul pe care îl făcea. Din cauza iubirii lui pentru Eva, el a ales de bunăvoie să împărtăşească urmările neascultării (vezi Geneza 3:17).

Femeia, fiind amăgită. Al doilea argument al apostolului pentru supunerea femeilor este că atunci când Eva a încercat să-şi afirme autoritatea, a fost amăgită. Nu există explicaţie pentru păcat. De ce a fost înşelată Eva de Satana, chiar ţinând cont de porunca explicită a lui Dumnezeu, depăşeşte explicaţia raţională. Din cauza acestui tragic eveniment, Pavel are un motiv în plus să le sfătuiască pe femeile convertite să nu încerce să se ridice mai presus de bărbat.


15 Totuși ea va fi mântuită prin nașterea de fii, dacă stăruie cu smerenie în credință, în dragoste și în sfințenie.

Mântuită. Adică rolul principal al femeii în introducerea păcatului şi subordonarea ei prezentă nicidecum nu afectează posibilitatea ca ea să fie mântuită. Bărbaţii şi femeile au nevoie în aceeaşi măsură de îndurarea şi de puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.

Naşterea de copii. Luând măsuri pentru naşterea şi creşterea copiilor, Dumnezeu a încredinţat femeilor o mare onoare şi un privilegiu deosebit. Când femeia îşi împlineşte sarcina cu credincioşie, canalizându-şi energiile către un cămin fericit şi ordonat, ea nu numai că va fi numită fericită de către soţul şi copiii ei, ci va primi şi aprobarea Domnului. Mântuirea nu poate fi separată de răspunderile zilnice ale vieţii. A uita sau a neglija sfera de activitate rânduită femei de Dumnezeu, urmărind alte scopuri, s-ar putea să aibă ca rezultat nefericirea şi paguba. Pavel le îndeamnă pe toate femeile să-şi facă datoria ca mame credincioase şi să recunoască răspunderea bărbatului de a conduce, dată lui de Dumnezeu în biserică şi în familie. Dumnezeu a dat atât bărbaţilor cât şi femeilor calificări speciale pentru îndeplinirea sarcinilor individuale, şi atât bărbaţii cât şi femeile vor găsi cea mai mare fericire în a-şi ocupa locul stabilit, cu un spirit de iubire, devoţiune şi credincioşie.

Dacă. Mântuirea, atât a bărbaţilor cât şi a femeilor, depinde de statornicia în credinţa care la început i-a condus la Hristos. Mântuirea este instantanee, dar trebuie păstrată prin supunerea zilnică, neîntreruptă, faţă de planul şi scopul lui Dumnezeu pentru fiecare persoană în parte.

Smerenie. [Sobrietate, KJV, Înţelepciune, traducerea lui G. Galaction]. Vezi v. 9. Pavel apelează la femeile înţelepte care îşi duc la îndeplinire sarcinile.

Dragoste. Ca rod al adevăratei credinţe (vezi 1 Corinteni 13:1). Iubirea nu caută să se ridice mai presus (1 Timotei 2:12) şi nici nu neglijează datoriile onorabile săvârşite de o femeie care este soţie şi mamă credincioasă.

Sfinţenie. O viaţă deplin dedicată este rezultatul credinţei adevărate, care subordonează totul împlinirii voinţei lui Dumnezeu (vezi Filipeni 3:7, 8). O femeie sfinţită va găsi în rolul rânduit ei ca mamă o cale de slujire care aduce o răsplată mai mare decât lupta pentru conducere, care o va face să se ridice mai presus de bărbat. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

17T 15

1, 2 CS 148

3, 4 7T 15

3–6GC 262

8 CG 518; CT 241; TM 515; 5T 410, 536; 7T 42

8–10CS 301; MYP 313; 1T 506; 4T 630

9 CG 427; MH 287; SL 16; TM 130; 1T 131, 421, 457; 4T 645; 6T 96

9, 10 CG 416; Ev 270; 1T 20, 189, 278, 460; 2T 455

10 4T 646