1 Împăraţi 16

1 Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa:

Fiul lui Hanani. Hanani era profet pentru Asa în regatul lui Iuda (2Cronici 16:7-10). Iehu, fiul său, este trimis acum de Domnul cu o solie pentru Baeşa din Israel. Pe vremea aceasta trebuie că el era tânăr, pentru că îl găsim mustrându-l pe Iosafat, după moartea lui Ahab (2Cronici 19:2) şi scriind analele domniei lui Iosafat (2Cronici 20:34).

2 „Eu te-am ridicat din ţărână şi te-am pus mai mare peste poporul Meu, Israel; dar pentru că ai umblat pe calea lui Ieroboam şi ai făcut pe poporul Meu, Israel, să păcătuiască, pentru ca să Mă mânii prin păcatele lor,

A făcut pe Israel să păcătuiască. Această solie de mustrare pentru Baeşa este similară cu solia lui Ahia pentru Ieroboam (cap. 14:7-11). Expresia de aici le-am ridicat din ţărână, care nu se găseşte în cap. 14:7, pare să însemne că Baeşa n-a avut nici unul din acei ascendenţi de rang, bogăţie etc., care, într-o oarecare măsură l-au făcut pe Ieroboam să fie potrivit pentru înalta lui slujbă, ci că Baeşa a fost luat din păturile cele mai de jos ale poporului.

3 iată că voi mătura pe Baeşa şi casa lui, şi casa ta o voi face ca şi casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

Casa ta o voi face. Baeşa a fost unealta de măturat a casei lui Ieroboam. Aceasta ar fi trebuit să-i arate clar ce soartă teribilă îi era păstrată şi lui, dacă el avea să urmeze pe calea lui Ieroboam. Pocăinţa ar fi putut abate într-o oarecare măsură teribila sentinţă. Soliile de judecată ale lui Dumnezeu adesea sunt avertizări cu privire la soarta tragică pe care o va avea cel păcătos, dacă el stăruie în umblarea lui. Dumnezeu doreşte să salveze, nu să nimicească.

4 Cine va muri în cetate din casa lui Baeşa, va fi mâncat de câini, şi cine va muri pe câmp dintre ai lui, va fi mâncat de păsările cerului.”

Verset ce nu a fost comentat.

5 Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el şi isprăvile lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Celelalte fapte. Baeşa a domnit 24 de ani şi fără îndoială că au fost multe lucruri interesante în analele oficiale care ar fi putut fi alese spre a da un raport cuprinzător al domniei lui. Dar, pe toate acestea scriitorul cărţii Regilor le lasă de-o parte, trimiţând pe cititor la faptul că lucrurile acelea sunt scrise deja în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel. Lucrul care îl interesează pe el cel mai mult este poziţia luată de fiecare domnitor faţă de Iehova şi planul lui pentru Israel, şi legătura pe care aceasta putea s-o aibă asupra istoriei naţionale a poporului ales al lui Dumnezeu. Avea naţiunea să prospere sau să decadă, avea să dureze pentru totdeauna sau avea să se ruineze? Răspunsul la aceste întrebări depindea de atitudinea împăratului şi a poporului faţă de Dumnezeu.

6 Baeşa a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Tirţa. Şi în locul lui a domnit fiul său Ela.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Cuvântul Domnului vorbise prin prorocul Iehu, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa şi împotriva casei lui, pe de o parte pentru tot răul pe care-l făcuse sub ochii Domnului, mâniindu-L prin lucrul mâinilor lui şi ajungând ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta pentru că lovise casa lui Ieroboam.

Prin proorocul. La prima vedere, acest text pare a nu fi la locul lui. Raportul oficial despre domnia lui Baeşa a fost încheiat prin anunţarea despre moartea şi înmormântarea şi despre urcarea pe tron a fiului său. Dar acum raportul se întoarce din nou la domnia lui Baeşa, referindu-se încă o dată la solia lui Iehu împotriva lui Baeşa şi casei sale. Această afirmaţie adiţională probabil că a fost făcută cu scopul de a scoate în evidenţă monstruozitatea specială a păcatului lui Baeşa.

Ca şi casa lui Ieroboam. Baeşa a nimicit complet casa lui Ieroboam şi totuşi el însuşi n-a fost mai bun. El a umblat pe aceleaşi căi rele care pricinuiseră pedeapsa adusă împotriva casei pe care el a nimicit-o.

8 În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani.

Doi ani. Ela şi-a început domnia în al 26-lea an al lui Asa şi a terminat-o în al 27-lea an (v. 10; vezi cele despre 15:28).

9 Slujitorul său Zimri, care era mai mare peste jumătate din carele lui, a uneltit împotriva lui. Ela era la Tirţa, chefuind şi îmbătându-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului, la Tirţa.

A uneltit. Aceasta dovedeşte cât de scăzut era nivelul moral la care căzuse Israel. Zimri deţinea o înaltă poziţie de încredere în oştirea lui Ela, dar s-a dovedit neloial şi s-a întors împotriva împăratului, al cărui tron era de datoria lui să-l susţină. Domnea interesul personal şi în raport apare

o altă asasinare a împăratului. Nu poate exista pace şi siguranţă, nici linişte sau stabilitate, acolo unde împărat şi popor calcă în picioare Legea lui Dumnezeu şi refuză ca vieţile lor să fie modelate după chipul divin.

Chefuind şi îmbătându-se. Îmbătarea este un rău care ajută ca naţiunea să fie adusă la ruină. Când conducătorii se dedau la vin, ei neglijează treburile statului, iar naţiunea suferă. Nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari, ca nu cumva, bând, să uite legea şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi. (Proverbe 31:4,5).

10 Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis, în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui.

Verset ce nu a fost comentat.

11 Când s-a făcut împărat şi a şezut pe scaunul lui de domnie, a omorât toată casa lui Baeşa, n-a lăsat să scape nimeni din ai lui: nici rudă, nici prieten.

Nici prieteni. Aceste cuvinte indică spre măsuri de neobişnuită severitate. N-au fost nimiciţi numai membrii familiei regale, ci şi toţi prietenii, inclusiv, probabil, sfetnicii şi slujbaşii statului. Nu este de mirare că naţiunea n-a privit cu plăcere la un astfel de împărat şi în mod deosebit nu Omri, care, ca slujbaş în oştire, avea motive să se teamă pentru propria lui siguranţă. Aceia care primejduiesc pe alţii, se primejduiesc pe ei înşişi.

12 Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa, după cuvântul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeşa prin prorocul Iehu,

După cuvântul. Adesea prezicerile profeţilor au caracter de simple prevederi, mai degrabă, decât decrete divine. Dumnezeu nu decretează toate evenimentele pe care El le prezice. Alteori spusele profeţilor sunt pronunţări de judecată. Era prerogativa lui Dumnezeu să stabilească pedeapsa care se cuvenea unui domnitor rău. Acolo unde răutatea cerea, pedeapsa era moartea. Aducând la îndeplinire judecata intenţionată, executorii decretului divin acţionau ca agenţi ai Cerului (vezi 2Regi 9:7). Totuşi, adesea ei aveau ţeluri egoiste şi acţionau din motive care erau întru totul răzbunătoare. În măsura în care ei acţionau din astfel de motive, ei deveneau vinovaţi. Astfel, asirienii care au adus la îndeplinire judecata lui Dumnezeu, au fost mai târziu pedepsiţi pentru motivele egoiste şi crude care au insuflat umblarea lor (Isaia 10:5-13). Probabil că Zimri a trecut dincolo de intenţia de judecată pronunţată împotriva casei lui Baeşa şi a ucis pe mulţi care nu erau vrednici de nimicire.

13 din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşise Baeşa şi fiul său Ela, şi în care târâseră şi pe Israel, mâniind prin idolii lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Prin idolii. (Vanities, în engleză.) Adică închinarea adusă de ei idolilor (vezi Deuteronom 32:16,25; 1Samuel 12:10, 21; Ieremia 8:19). Puţine lucruri sunt atât de nebuneşti ca atunci când oamenii îşi fac idoli cu propriile lor mâini şi apoi se pleacă înaintea lor spre închinare. Nebunia unei astfel de umblări este în mod repetat arătată în Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 115:4–8; Isaia 41:21–29; 44:9–20; Ieremia 10:3–8) .

14 Celelalte fapte ale lui Ela şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Verset ce nu a fost comentat.

15 În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit şapte zile la Tirţa. Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului, care era al filistenilor.

Şapte zile. Domniile mai scurte decât un an adesea sunt redate în termeni de zile şi luni (2Regi 15:8, 13; 23:31; 24:8; 2Cronici 36:2, 9). Împotriva Ghibetonului. Cu douăzeci şi patru de ani în urmă, Baeşa îl omorâse pe Nadab, în timp ce acesta se lupta împotriva Ghibetonului (cap.15:27).

16 Şi poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit şi chiar a ucis pe împărat!” Şi în ziua aceea, tot Israelul a pus, în tabără, ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oştirii.

Omri. În timp ce Ela bea şi se îmbăta în casa căpeteniei sale din Tirţa, Zimri l-a ucis (v. 9) şi de îndată ce ştirea a ajuns la oştirea de la Ghibeton, ei l-au făcut împărat pe Omri. Această întâmplare aminteşte de practica favorită a oştilor romane care atunci când primeau ştirea despre asasinarea unui împărat la Roma, aveau obiceiul să-şi investească propriul împărat cu purpură.

17 Omri şi tot Israelul cu el au pornit din Ghibeton şi au împresurat Tirţa.

Verset ce nu a fost comentat.

18 Zimri, văzând că cetatea este luată a intrat în cetăţuia casei împăratului, şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el,

Cetatea este luată. Şederea la Tirţa trebuie că a fost scurtă, pentru că întreaga domnie a lui Zimri a fost de numai şapte zile (v. 15). Fără îndoială că Omri a fost ajutat din interiorul cetăţii, deoarece el a fost în stare să o ia aproape imediat.

Casei împăratului. Probabil în cel mai întărit loc al palatului, citadela. Punerea de foc palatului de către el şi pieirea lui în flăcări are o mulţime de paralele în istoria Orientului.

19 din pricina păcatelor pe care le săvârşise, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele pe care le făcuse Ieroboam şi făcând şi pe Israel să păcătuiască.

Din pricina păcatelor. Zimri a domnit peste Israel numai şapte zile, totuşi el primeşte aceeaşi condamnare ca şi împăraţii care au domnit un timp mai îndelungat. Moartea lui ilustrează morala pe care scriitorul cărţii Regilor o scoate din întreaga istorie a monarhilor israeliţi, aceea că, asupra lor şi asupra naţiunii era un blestem pentru stăruirea lor în păcatele lui Ieroboam, care în cele din urmă a făcut ca fiecare casă regală să aibă parte de un sfârşit umilitor şi sângeros.

20 Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirea pe care a făcut-o el nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Verset ce nu a fost comentat.

21 Atunci poporul lui Israel s-a dezbinat în două părţi; jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi jumătate era pentru Omri.

S-a dezbinat. Moartea lui Zimri a lăsat pe Israel cu doi împăraţi, fiecare dominând peste jumătate din naţiune. Deoarece Zimri a început scurta lui domnie de şapte zile, în al 27-lea an al lui Asa (v. 10,15) şi deoarece Tibni şi Omri au început domnia lor în acelaşi timp, amândoi au început să domnească în al 27-lea an al lui Asa.

22 Cei ce urmau pe Omri au biruit pe cei ce urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, şi Omri a domnit.

Tibni a murit. Nu ni se spune cum a domnit Tibni sau cum a murit, dar este o semnificaţie prevestitoare în afirmaţia concisă că el a murit şi Omri a domnit. În mod evident, între cei doi au fost lupte continue care nu s-au terminat până când Omri nu şi-a eliminat rivalul.

23 În al treizeci şi unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. După ce a domnit şase ani la Tirţa,

În al treizeci şi unulea an. Aceasta indică în mod vădit timpul când Omri a început să domnească de unul singur. El a fost făcut împărat prima dată, în al 27-lea an al lui Asa (v. 15,16). Cinci ani mai târziu, socotind inclusiv (al 31-lea an al lui Asa), el a început domnia lui.

Doisprezece ani. Perioada aceasta a dat multă bătaie de cap cronologiştilor biblici, deşi este relativ simplă. Aceşti 12 ani cuprind întreaga domnie a lui Omri, şi numai perioada necontestatei lui domnii, ci şi perioada când asupra unei părţi din ţară, a domnit Tibni. În felul acesta, anii lui Omri au început în al 27-lea an al lui Asa, când poporul l-a făcut împărat pe Omri (v. 15,16) şi s-au terminat în al 38-lea an al lui Asa, când Omri a fost succedat de fiul său, Ahab (v. 29), o perioadă de 12, ani socotind inclusiv.

Şase ani. De la perioada când şi-a început domnia, până la scurt timp după moartea lui Tibni. Timp de un an după moartea rivalului său, Tirţa a continuat să fie capitala lui Omri.

24 a cumpărat de la Şemer muntele Samariei, cu doi talanţi de argint; a întărit muntele şi a pus cetăţii pe care a zidit-o numele Samaria, după numele lui Şemer, domnul muntelui.

Muntele Samariei. Urcarea pe tron a lui Omri a marcat o nouă perioadă de domnie stabilă şi de prosperitate pentru regatul de nord. În timp ce capitala era la Tirţa, naţiunea a trecut printr-o lungă perioadă de neînţelegere şi nelinişte. Se poate că seminţele nemulţumirii stăteau la pândă, la Tirţa, ceea ce l-a făcut pe Omri să se decidă asupra unui nou loc pentru capitala lui. Muntele Samariei, cam la 10 km nord-vest de Sihem, a fost locul ales. Ar fi fost greu să se găsească un loc mai potrivit pentru capitala naţiunii. Poziţia lui era foarte frumoasă, cuprinzând cu privirea marea şi kilometri întregi de ţară, de jur împrejur. Era aşezat în inima ţării. Din punct de vedere militar, muntele, cu pantele lui prăpăstioase, se adapta admirabil la apărare, cum dovedesc îndelungatele asedii pe care le-a îndurat (1Regi 20:1; 2Regi 6:24; 17:5; 18:9, 10). Terenul înconjurător era neobişnuit de productiv. Pe munte erau izvoare bogate de apă. Istoria ei justifică înţelepciunea întemeietorului ei, pentru că Samaria a continuat să fie capitala lui Israel, până la încheierea istoriei naţiunii. Săpăturile pe locul anticei Samarii datează cele mai de jos straturi ale cetăţii ca aparţinând timpului lui Omri.

25 Omri a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a lucrat mai rău decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

A făcut ce este rău. Din punct de vedere civil, Omri a fost un domnitor de succes. El a făcut mult spre a aduce pace şi prosperitate ţării lui zbuciumate. Numele lui se găseşte pe faimoasa Piatră Moabită care relatează despre ocuparea de către Omri a Moabului (vezi nota adiţională despre 2Regi 3). Israel a ajuns să fie cunoscut la asirieni ca ţara lui Omri, în timp ce chiar Iehu, nimicitorul casei lui Omri, este numit un fiu al lui Omri (vezi ilustraţia de la pag 48). Dar în ochii Domnului, Omri a făcut mai rău decât toţi regii de dinainte de el. Ca adaos la acceptarea vechii idolatrii, probabil că el a mers mai departe şi a introdus şi încurajat închinarea la Baal-ul sidonian. Mica (6:16) se referă la orânduirile lui Omri, în legătură cu felul cum a lucrat casa lui Ahab, ca simbol al unei apostazii grele şi deznădăjduite.

26 A umblat în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi s-a dedat la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel, mâniind prin idolii lor pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

27 Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el şi isprăvile lui, nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Verset ce nu a fost comentat.

28 Omri a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahab.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în al treizeci şi optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci şi doi de ani peste Israel la Samaria.

Verset ce nu a fost comentat.

30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul sidonienilor, şi a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui.

Izabela. Numele de Izabela avea să devină proverbial pentru păcătoşenie. Etbaal, tatăl ei, era mare preot al lui Baal (PK 114). Iosif îl numeşte preotul Astarteei, care l-a ucis pe Pheles, împăratul Tirului, şi a întemeiat o dinastie nouă şi a domnit peste Tir, timp de 32 de ani (Împotriva lui Apion, 1. 18). Originea preoţească a Izabelei poate explica devotamentul fanatic al reginei de a răspândi falsa religie în Israel.

Împăratul sidoniţilor. În acea vreme, Tirul era cetatea de căpetenie a Feniciei (vezi cele despre Geneza 10,15), dar reputaţia istorică a Sidonului a făcut pe regii Tirului să adopte titlul de împăratul sidoniţilor. O cupă omagială găsită pe insula Cipru conţine chiar această inscripţie.

Baal. În mod literal, domn. Numele se referă la marele zeu al furtunii şi la numeroşi zei locali ai fertilităţii, cărora li se aducea închinare pentru ca natura să fie mai productivă. Ahab devenise acum un exponent înfocat al religiei corupte.

32 A ridicat un altar lui Baal în templul lui Baal pe care l-a zidit la Samaria

Templul lui Baal. N-a fost găsită nici o rămăşiţă a acestui templu, dar se poate ca el să fi fost

o parte din splendidul palat al lui Ahab, care a fost dezgropat.

33 şi a făcut un idol Astarteii. Ahab a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel.

Un idol al Astarteei. Vezi cele despre Judecători 3:7; 1Regi 14:15. Adesea, Baal era asociat cu zeiţa Astarteea sau Astaret (Judecători 2,13), şi în vecinătatea altarului lui, adesea se afla şi un idol (vezi Judecători 6:25,30).

34 Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăşi Ierihonul; i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.

A zidit ... Ierihonul. Vezi cele despre Iosua 6,26. Ierihonul era acum rezidit şi el a devenit din nou un loc de importanţă considerabilă. El avea mari avantaje, fiind bine udat şi dominând drumul principal din valea Iordanului, până la platoul înalt al Betelului. El a fost acum reclădit de unul din Betel, probabil sub patronajul lui Ahab.

Cu preţul lui Abiram. Vezi PK 230. unii înţeleg acest text ca referindu-se la jertfele omeneşti care alcătuiau o parte brutală a religiei corupte a vremii. Conform acestei înţelegeri, întâiul născut avea să fie oferit ca jertfă de temelie, iar cel mai tânăr drept contrapartea ei inaugurală.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

25 PK 114

29–33PK 114, 177

30–333T 262

34 PK 230; 3T 273