1 Cronici 28

1 David a chemat la Ierusalim toate căpeteniile lui Israel, căpeteniile seminţiilor, căpeteniile cetelor din slujba împăratului, căpeteniile peste mii şi căpeteniile peste sute, pe cei mai mari peste toate averile şi turmele împăratului şi ale fiilor săi, pe dregători, pe viteji şi pe toţi voinicii.

David a chemat. [A adunat, KJV]. Aceasta a fost o adunare a tuturor căpeteniilor convocate de David pentru a le expune conducătorilor naţiunii proiectul construirii templului şi pentru a-l instala pe Solomon în mod public ca rege. Solomon fusese uns în grabă şi în secret pentru a zădărnici planurile de uzurpare ale lui Adonia (vezi 1 Regi 1,38-39), dar acum urma să aibă loc încoronarea oficială.

Căpeteniile lui Israel. Căpeteniile şi conducătorii poporului indicaţi în propoziţiile următoare.

Căpeteniile seminţiilor. Vezi cap. 27,16-22.

Căpeteniile cetelor. Comandanţii celor 12 diviziuni ale oştirii (vezi cap. 27,2-15).

Căpetenii peste mii. Cu ocazia exodului din Egipt, Domnul îi dăduse instrucţiuni lui Moise să numească "căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci, şi căpetenii peste zece" (Exod 18,21).

Cei mai mari [administratori, KJV]. Vezi cap. 27,25-31.

Fiilor săi. Prinţii din familia regală erau cuprinşi probabil în lista conducătorilor ţării pentru a fi consultaţi în lucruri importante. Ei sunt menţionaţi mai târziu (cap. 29,24), atunci când promit solemn supunere faţă de Solomon.

Dregători. Ebr. sarisim, literal, "eunuci". Unii consideră că uneori saris are un sens general, denumind un curtean sau un slujbaş al palatului, deşi lucrul acesta nu poate fi dovedit (vezi la Genesa 37,36).

2 Împăratul David s-a sculat în picioare şi a zis: „Ascultaţi-mă, fraţilor şi poporul meu! Aveam de gând să zidesc o Casă de odihnă pentru chivotul legământului Domnului şi pentru aşternutul picioarelor Dumnezeului nostru şi mă pregăteam s-o zidesc.

În picioare. Din cauza vârstei şi a slăbiciunii fizice, este de presupus ca el să nu fi fost în stare să vorbească adunării în persoană.

Fraţii şi poporul meu. Prin aceste cuvinte, David dorea ca poporul său să înţeleagă că el

recunoştea întregul Israel ca rude apropriate ale lui, că tot poporul era o mare familie al cărei conducător era considerat David (vezi 1 Samuel 30,23; 2 Samuel 19,12). În gând. [în inima mea, KJV]. Compară cu cap. 22,7. Singura şi marea dorinţă a lui David fusese să construiască templul ca un locaş permanent al chivotului Domnului. Aşternutul picioarelor. Ideea închinării la aşternutul picioarelor lui Dumnezeu este exprimată în Psalmi 99,5; 132,7. Mă pregăteam. [mă pregătisem, KJV]. Versetul acesta pare să vrea să spună că David începuse pregătiri preliminare înainte ca interdicţia să fie adusă la cunoştinţă.

3 Dar Dumnezeu mi-a zis: „Să nu zideşti o Casă Numelui Meu, căci eşti un om de război şi ai vărsat sânge.”

Dar Dumnezeu mi-a zis. Accentul este pe cuvântul "Dumnezeu" în contrast cu "eu" din v. 2: "[Eu] aveam de gând să zidesc". A zidi o casă pentru Domnul era o intenţie meritorie, dar Dumnezeu ştia de ce ar fi fost mai bine ca un altul decât David să zidească templul.

Om de război. Nu era tocmai potrivit ca un om de război să zidească marele templul mondial al păcii. Războaiele lui David au fost probabil războaie necesare şi legitime, totuşi fuseseră războaie şi avuseseră ca rezultat vărsare de mult sânge. Părea nepotrivit ca un asemenea conducător să zidească templul (vezi cap. 22,8).

4 Domnul Dumnezeul lui Israel m-a ales din toată casa tatălui meu, pentru ca să fiu împărat al lui Israel pe vecie; căci pe Iuda l-a ales căpetenie, casa tatălui meu a ales-o din casa lui Iuda, şi dintre fiii tatălui meu pe mine m-a pus să domnesc peste tot Israelul.

M-a ales. Vezi 1 Samuel 16,1.

Pe vecie. Vezi la 2 Samuel 7,12.13.16. Prin Hristos, Sămânţa lui David, tronul lui David va fi întărit pe vecie (vezi Luca 1,32.33; Ioan 12,34). Ceea ce Israelul literal nu a realizat, iniţial prin apostazie naţională şi apoi prin lepădarea lui Isus, se va împlini în împărăţia Israelului spiritual (cu privire la aspectul condiţional al acestor făgăduinţe, vezi la v. 7).

Pe Iuda l-a ales. Compară cu Genesa 49,8-10; 1 Cronici 5,2; Psalmi 60,7; 78,67.68.

5 Dintre toţi fiii mei – căci Domnul mi-a dat mulţi fii – a ales pe fiul meu Solomon, ca să-l pună pe scaunul de domnie al împărăţiei Domnului, peste Israel.

Mulţi fii. Vezi cap. 3,1-9, unde sunt enumeraţi 19 fii, în afară de "fiii ţiitoarelor... şi Tamar... sora lor".

A ales pe fiul meu Solomon. Dumnezeu adeverise prin Natan că succesorul lui David la tron urma să fie un fiu mai tânăr (2 Samuel 7,12) şi se descoperise în mod clar că acesta urma să fie Solomon (1 Cronici 22,8-10).

Împărăţia Domnului. Împărăţia lui Israel era în primul rând o împărăţie a lui Dumnezeu, o teocraţie. David nu făcea altceva decât domnea ca reprezentant al lui Dumnezeu.

6 El mi-a zis: „Fiul tău Solomon Îmi va zidi Casa şi curţile; căci l-am ales ca fiu al Meu; şi-i voi fi Tată.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Îi voi întări împărăţia pe vecie, dacă se va ţine, ca astăzi, de împlinirea poruncilor şi rânduielilor Mele.”

Dacă se va ţinea. Făgăduinţa dată lui David că tronul lui urma să fie întărit pe vecie era condiţionată de ascultare. Dumnezeu a repetat aceleaşi condiţii lui Solomon (1 Regi 9,4.5). Compară şi cu 1 Regi 3,14, unde Dumnezeu i-a făgăduit lui Solomon o prelungire a zilelor lui dacă respecta poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a descoperit şi lui David că numai dacă aveau să respecte legământul divin urmaşii lui aveau să şadă ei întotdeauna pe tronul lui (vezi 1 Regi 2,3.4; cf. Psalmi 132,11.12).

8 Acum, înaintea întregului Israel, înaintea adunării Domnului şi în faţa Dumnezeului nostru care vă aude, păziţi şi puneţi-vă la inimă toate poruncile Domnului Dumnezeului vostru, ca să stăpâniţi această bună ţară şi s-o lăsaţi de moştenire fiilor voştri după voi pe vecie.

Toate poruncile. David înţelegea bine suprema importanţă a ascultării dacă Israel voia să prospere. De aceea în această cuvântare finală, el a îndemnat pe poporul său să fie credincios. Din propria sa experienţă amară, el învăţase că drumul fărădelegii este aspru. El ştia din experienţă ce însemna să fii osândit înaintea lui Dumnezeu şi să culegi roadele încălcării legii. De aceea, cu toată râvna sufletului său, el a îndemnat pe popor să fie credincios lui Dumnezeu. Tot astfel Moise, cu puţin timp înainte de moartea sa, a prezentat înaintea lui Israel binecuvântările ascultării şi roadele teribile ale neascultării (Deuteronom 28; cf. Isaia 1,19.20; Ieremia 7,3-12).

Această bună ţară. Dumnezeu făgăduise poporului Său o "ţară bună", unde "curge lapte şi miere" (Exod 3,8). David a recunoscut că era, într-adevăr, o ţară bună aceea pe care Domnul o dăduse poporului Său.

9 Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.

Tu, fiule, Solomoane. În faţa întregii adunări, David s-a adresat acum lui Solomon, îndemnându-l cu toată seriozitatea să fie credincios. David ştia că prosperitatea domniei fiului său depindea de credincioşia sa faţă de Dumnezeu. Dacă era credincios, Solomon avea să prospere; dacă era necredincios, el urma să culeagă roadele păcatului şi naţiunea urma să sufere împreună cu el.

Cunoaşte. Nimic pe lume nu e mai important decât cunoaşterea de Dumnezeu. Cunoaşterea de Dumnezeu aduce pace şi fericire în lumea aceasta şi binecuvântările vieţii veşnice. "Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu" (Ioan 17,3).

Cu toată inima. David l-a îndemnat pe fiul său să se supună fără rezerve lui Dumnezeu, sfătuindu-l să se predea cu totul în slujba Sa şi să facă lucrul acesta de bunăvoie şi bucuros (vezi 1 Cronici 29,19; cf. 1 Regi 8,61).

Cu un suflet binevoitor. Adevărata slujire a lui Dumnezeu este o slujire din inimă. Nimeni nu poate fi copilul lui Dumnezeu dacă nu-L slujeşte de bunăvoie. Nu există creştinism din constrângere. "De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării" (Isaia 1,19). Aceasta nu vrea să spună că îndeplinirea datoriei este întotdeauna în armonie cu înclinaţiile omului. De fapt, ascultarea cere adesea răstignirea eului personal. Plăcerile şi dorinţele lui Pavel se luptau zilnic cu datoria; totuşi, el a făcut voia lui Dumnezeu oricât de neplăcută şi crucificatoare era pentru natura lui (vezi LS 237).

Cercetează toate inimile. Domnul nu Se uită la înfăţişarea exterioară omului, ci la inima lui. În felul acesta a fost ales David (1 Samuel 16,7). Inima oricărui om este cunoscută lui Dumnezeu (1 Regi 8,39; Psalmi 139,1-4; Fapte 1,24; Evrei 4,13).

Pătrunde toate. [înţelege toate, KJV]. Deoarece înţelege slăbiciunea inimii omului, Domnul are milă şi îndurare de noi, chiar şi atunci când păcătuim împotriva lui. "Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aduce aminte că suntem ţărână " (Psalmi 103,13.14).

Vei căuta. Compară cu Deuteronom 4,29; Isaia 55,6; Ieremia 29,13. Pentru omul care Îl caută, Domnul nu este departe. Cel care doreşte să-L cunoască Îl va găsi pe Dumnezeu şi va găsi de asemenea încredere, pace şi viaţă veşnică. Cea mai recompensatoare căutare este căutarea de Dumnezeu.

Te va lepăda. Omul e cel care producere o despărţire între el şi Dumnezeu. Numai când omul părăseşte pe Domnul şi căile Lui, va descoperi că Dumnezeu l-a lepădat. Domnul nu părăseşte niciodată pe cei care Îl caută (Psalmi 9,10).

10 Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zideşti o Casă care să-I slujească de Locaş Sfânt. Întăreşte-te şi lucrează.”

Vezi acum. Acordă o atenţie deosebită acestei misiuni înalte, evalueaz-o bine şi înţelege însemnătatea ei supremă, deoarece nimeni altul decât Dumnezeu Însuşi te-a ales să zideşti casa aceasta pentru El. Deci, fii tare şi lucrează (vezi 1 Cronici 22,13.16; cf. Psalmi 27,14; 31,24).

11 David a dat fiului său Solomon chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinăuntru şi al odăii pentru scaunul îndurării.

Chipul [Modelul, KJV]. Aşa cum Domnul îi dăduse lui Moise un model al cortului întâlnirii pe care avea să-l construiască în pustiu (Exod 25,8.9), tot aşa îi dăduse lui David o descoperire a planurilor templului (1 Cronici 28,19). A fost întocmit un plan corespunzător descoperirii care îi fusese dată lui David, şi acesta a fost predat acum lui Solomon. Întrucât templul lui Solomon urma să ia locul cortului întâlnirii construit de Moise şi întrucât ambele construcţii, împreună cu slujbele lor, aveau menirea să transmită adevăruri importante cu privire la planul mântuirii, era important ca indicaţiile divine să fie respectate cu grijă.

Prispei. [Porticul, KJV]. Vezi la 1 Regi 6,3.

Clădirilor. Probabil că aici se face referire la locul sfânt şi la locul prea sfânt (vezi 1 Regi 6,17.27, unde despărţiturile acestea sunt numite "casa" şi "în partea dinăuntru" şi 2 Cronici 3,5.8, unde sunt numite "casa cea mare" şi "casa Locului prea sfânt").

Visteriei. Probabil camere de serviciu care erau folosite ca depozit pentru veniturile templului, precum şi pentru materialele folosite în serviciile templului. Amplasarea lor nu este cunoscută, dar erau probabil camerele laterale din afara templului propriu-zis (vezi 1 Regi 6,5.6).

Odăilor de sus. Amplasarea exactă a acestor "odăi de sus" nu este cunoscută. S-ar putea ca ele să fi fost deasupra încăperilor de jos ale templului propriu-zis, deoarece înălţimea locului prea sfânt era de numai 20 de coţi (1 Regi 6,20), în timp ce înălţimea templului propriu-zis era de 30 coţi (1 Regi 6,2). Se poate ca spaţiul de aproape 10 coţi dintre tavanul sfintei sfintelor şi acoperişul templului să fi fost ocupat de aceste "odăi de sus".

12 I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului şi toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile Sfântului Locaş

În minte [prin Duhul, KJV]. Modelul care i-a venit în minte, aşa cum îi fusese descoperit prin Duhul lui Dumnezeu (v. 19). Planul templului nu a fost invenţia lui David, ci i-a fost dat de Domnul (vezi PP 751).

Curţile. Vezi la 2 Cronici 4,9.

Odăile. Compară cu cap. 23,28.

Visteriile. Compară cu cap. 26,20.

13 şi cu privire la cetele preoţilor şi leviţilor, la tot ce privea slujba Casei Domnului şi la toate uneltele pentru slujba Casei Domnului.

Cetele. Compară cu cap. 23-26.

Tot ce privea slujba. Multe slujbe erau legate de ritualul de la templului, ca de pildă fierberea cărnii, coacerea pâinilor pentru punerea înainte, pregătirea uleiului, a tămâiei, a sacrificiilor (vezi Exod 30,23-38; Levitic 1,5-17; 2,1-16; 5,11; 6,9-29; 8,31; 24,2-9).

14 I-a dat chipul uneltelor de aur, cu greutatea celor ce trebuiau să fie de aur, pentru toate uneltele fiecărei slujbe; şi chipul tuturor uneltelor de argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele fiecărei slujbe.

Greutate celor ce trebuiau să fie de aur. David a dat instrucţiuni privitoare la cantitatea exactă de aur ce urma să fie folosită la realizarea diferitelor unelte. Au fost date indicaţii amănunţite despre greutatea precisă exactă de aur pentru diferitele obiecte.

15 A dat greutatea sfeşnicelor de aur şi a candelelor lor de aur, cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui; şi greutatea sfeşnicelor de argint, cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui, după întrebuinţarea fiecărui sfeşnic.

Sfeşnicelor. Potrivit cu Exod 25,31-40, era un singur sfeşnic cu şapte braţe în sanctuar, dar pentru templul lui Solomon au fost zece sfeşnice. Acestea din urmă se adăugau probabil sfeşnicului iniţial (vezi la 1 Regi 7,49; cf. 2 Cronici 4,7). Greutatea sfeşnicelor de aur şi a candelelor lor a fost precizată cu exactitate. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării, ca să fie făcut într-un mod necontrolat.

16 I-a dat greutatea de aur pentru mesele pâinilor pentru punerea înainte, pentru fiecare masă; şi greutatea de argint pentru mesele de argint.

Mesele pâinilor pentru punerea înainte. O singură masă este menţionată în Exod 25,23-30 (vezi 1 Regi 7,48 şi 2 Cronici 29,18). Solomon a construit zece mese, probabil pentru pâinile punerii înainte (vezi 2 Cronici 4,8.19). Vezi la 1 Regi 7,48.

17 I-a dat chipul furculiţelor, lighenelor şi ceştilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecărui potir, şi a potirelor de argint, cu greutatea fiecărui potir;

Furculiţelor. Furculiţele folosite în sanctuarul din pustie erau din aramă (Exod 27,3).

Lighenelor şi ceştilor. Compară cu Exod 25,29; 27,3; 37,16; Numeri 4,7.

18 şi chipul altarului tămâiei în aur curăţat, cu greutatea lui. I-a mai dat şi chipul carului heruvimilor de aur care îşi întind aripile şi acoperă chivotul legământului Domnului.

Carului heruvimilor. Probabil că nu era nici un car literal, ci heruvimii înşişi puteau să constituie carul (vezi Psalmi 18,10; 68,17).

19 „Toate acestea”, a zis David, „toate lucrările izvodului acestuia mi le-a făcut cunoscut Domnul, însemnându-le în scris cu mâna Lui.”

În scris. Versetul acesta tradus literal spune: "El a lămurit totul în scris de mâna lui Iehova asupra mea, toate lucrările planului". LXX foloseşte o exprimare mai detaliată şi poate fi tradusă astfel: "David a dat lui Solomon toate lucrurile acestea în scris de mâna Domnului potrivit cu cunoştinţa dată lui despre lucrarea modelului ".

20 David a zis fiului său Solomon: „Întăreşte-te, îmbărbătează-te şi lucrează; nu te teme şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.

Întăreşte-te. Compară cu cap. 22,13. Nu te teme şi nu te înspăimânta. Compară cu îndemnul final dat de Moise lui Iosua şi poporului (Deuteronom 31,6-8) şi cu îndemnul Domnului dat lui Iosua când a preluat sarcina conducerii (Iosua 1,5-7). Dacă voia să corespundă aşteptărilor lui Dumnezeu şi ale naţiunii, Solomon trebuia să fie curajos, curajos pentru a fi credincios faţă de preceptele lui Iehova şi pentru a aplica principii sănătoase în conducerea de către el a treburilor statului. Din nefericire, dorinţele de satisfacere a plăcerilor personale şi de slavă lumească au ajuns în cele din urmă mai tari. Cu privire la apostazia şi pocăinţa lui Solomon, vezi introducere la Eclesiastul.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-21 PP 750,751

1 �

AA 94

1-3.6-8 �

PP 750

8 �

AA 94

9 �

MB 188; TM 173; 3 T 238; 5 T 31

9.10 �

AA 95; PK 26

9.12 �

PP 751

12.19 �

GC 23

20 �

PP 751

21 Iată, ai lângă tine cetele preoţilor şi leviţilor pentru toată slujba Casei lui Dumnezeu; şi iată că ai lângă tine, pentru toată lucrarea, toţi oamenii binevoitori şi îndemânatici în tot felul de lucrări şi căpeteniile, şi tot poporul, supuşi la toate poruncile tale.”

Verset ce nu a fost comentat.