1 David a ținut sfat cu căpeteniile peste mii și peste sute, cu toți mai marii.

David a ţinut sfat. Capitolul 13 se ocupă de transferarea chivotului de la Chiriat-Iearim în casa lui Obed-Edom şi este paralel cu 2 Samuel 6,1-11. Succesiunea evenimentelor relatate în Cronici nu e totdeauna aceeaşi cu cea din Samuel. Astfel, în Samuel, raportul despre întâlnirea lui David cu filistenii în valea Refaim (2 Samuel 5,22-25) precede raportul transferării chivotului (2 Samuel 6,1-11), în timp ce în Cronici vine după acesta (cap. 14,13-16).

Cu căpeteniile. Înainte de a convoca o adunare generală a poporului (v. 5), David a ţinut un sfat cu conducătorii naţionali. Raportul din Samuel nu e atât de amănunţit. El nu menţionează sfatul preliminar, ci descrie adunarea generală (2 Samuel 6,1).


2 Și David a zis întregii adunări a lui Israel: „Dacă găsiți cu cale și dacă lucrul acesta vine de la Domnul Dumnezeul nostru, să trimitem în toate părțile la frații noștri care au rămas în toate ținuturile lui Israel și la preoți și leviți, în cetățile și împrejurimile lor, ca să se strângă la noi,

Întregei adunări. Adică, în acest caz, reprezentanţii principali ai adunării, David a recunoscut "căpeteniile peste mii şi peste sute cu toţi mai marii" (v. 1) ca reprezentanţi ai poporului, urmând să fie consultaţi în probleme publice şi să se pronunţe în afaceri naţionale.

Cari au rămas. Adică aceia care erau încă acasă, nefiind invitaţi la adunarea prezentă.


3 și să aducem la noi chivotul Dumnezeului nostru, căci nu ne-am mai îngrijit de el de pe vremea lui Saul.”
4 Toată adunarea a hotărât să facă așa, căci lucrul acesta a părut bun întregului popor.
5 David a strâns pe tot Israelul, de la Șilhor în Egipt, până la intrarea Hamatului, ca să aducă din Chiriat-Iearim chivotul lui Dumnezeu.

Tot Israelul. David a strâns 30,00 0 de oameni aleşi din toate seminţiile lui Israel (2 Samuel 6,1).

Şilhor în Egipt. În anumite referiri (Isaia 23,3; Ieremia 2,18) Şilhor pare să desemneze Nilul. Dar în împrejurarea de faţă nu prea pare să fie cazul. Cuvântul shi-kor, "iazul lui Hor", apare în documente egiptene ca adunare la hotarul răsăritean al deltei, dar amplasarea exactă nu e

cunoscută. Intrarea Hamatului. Vezi la Numeri 34,8; Iosua 13,5; 1 Regi 8,65.


6 Și David, împreună cu tot Israelul, s-a suit la Baala, la Chiriat-Iearim, care este al lui Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele Domnului care șade între heruvimi.

Şi David... s-a suit. În ce priveşte cele relatate de v. 6-14, vezi la 2 Samuel 6,2-11.

Tot Israelul. Adică "tot poporul care era cu el" (2 Samuel 6,2).

Baala. Alt nume pentru Chiriat-Iearim (Iosua 15,1-11.60; 18,14). Chivotul fusese dus în casa lui Abinadab, în Chiriat-Iearim, după revenirea lui de la filisteni (1 Samuel 6,21; 7,1-2).

Între heruvimi. Compară cu 1 Samuel 4,4; 2 Samuel 6,2; Psalmi 80,1; Isaia 37,16.


7 Au pus într-un car nou chivotul lui Dumnezeu pe care l-au luat din casa lui Abinadab: Uza și Ahio cârmuiau carul.
8 David și tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând și zicând din harpe, din lăute, din tobe, din chimvale și din trâmbițe.
9 Când au ajuns la aria lui Chidon, Uza a întins mâna să apuce chivotul, pentru că boii erau să-l răstoarne.

A întins mâna. Chivotul era sfânt, aşa cum sfântă era şi prezenţa lui Dumnezeu. Se dăduseră instrucţiuni detaliate cu privire la chivot pentru ca aceia care aveau de-a face cu el "să trăiască şi să nu moară" (Numeri 4,19,20; cf. Numeri 1,51; 4,15; 7,9).


10 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Uza și Domnul l-a lovit, pentru că întinsese mâna pe chivot. Uza a murit acolo înaintea lui Dumnezeu.

A murit. Domnul a luat în consideraţie toţi factorii implicaţi. El ştia că Uza era un om păcătos, nesfânt. El avea pe conştiinţă păcate nemărturisite şi nu acorda atenţie suficientă sfinţeniei lui Dumnezeu şi gravităţii fărădelegii. Moartea acestei singure persoane urma să se dovedească o avertizare solemnă pentru mulţi şi în felul acesta avea să prevină judecăţile divine care altfel s-ar fi abătut asupra a mii de persoane (vezi PP 706; vezi mai multe la 2 Samuel 6,6).


11 David s-a mâniat că Domnul făcuse o spărtură, lovind pe Uza cu o asemenea pedeapsă. De aceea locul acesta a fost numit până în ziua de azi Pereț-Uza.

David s-a mâniat. [David s-a supărat, KJV]. Pentru că n-a înţeles de ce a acţionat Dumnezeu astfel, David şi-a permis să se supere din cauza purtării Domnului. El a pus la îndoială dreptatea lui Dumnezeu (vezi PP 705, 706; vezi la 2 Samuel 6,8).


12 David s-a temut de Dumnezeu în ziua aceea și a zis: „Cum să aduc chivotul lui Dumnezeu la mine?”

David s-a temut. David s-a temut din cauza păcatului existent în propria sa viaţă. Fiindcă fusese martor al judecăţii evidente a lui Dumnezeu asupra lui Uza, s-a temut ca nu cumva vreo greşeală din propria sa viaţă să aducă şi asupra sa judecata divină.


13 David n-a tras chivotul la el în cetatea lui David, ci l-a dus în casa lui Obed-Edom din Gat.

Obed-Edom. Obed-Edom din cap. 26,1-4 a fost un levit coreit, dar nu este sigur dacă el este personajul relatării prezente. "Din Gat" ar putea să însemne că era de origine din Gat-Rimon, o cetate levitică atribuită copiilor lui Chehat (Iosua 21,20,24). Chehatiţii aveau răspunderea de a purta chivotul (Numeri 4,15). Vezi mai multe detalii la 2 Samuel 6,11.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-14 PP 704-706

1-7 �

PP 704

8-11 �

PP 708


14 Chivotul lui Dumnezeu a rămas trei luni la familia lui Obed-Edom, în casa lui. Și Domnul a binecuvântat casa lui Obed-Edom și tot ce era al lui.