1 Filistenii s-au luptat cu Israel, și oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea filistenilor și au căzut morți pe muntele Ghilboa.

Filistenii. Versetele 1-12 sunt o paralelă a celor din 1 Samuel 31,1-13. Cele două rapoarte sunt aproape identice, dar apar şi unele deosebiri.


2 Filistenii au urmărit pe Saul și pe fiii lui și au ucis pe Ionatan, Abinadab și Malchi-Șua, fiii lui Saul.
3 Învălmășeala luptei a prins și pe Saul; arcașii l-au ajuns și l-au rănit.
4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ți sabia și străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină acești netăiați împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Și Saul și-a luat sabia și s-a aruncat în ea.
5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat și el în sabia lui și a murit.
6 Astfel a pierit Saul și cei trei fii ai lui, și toată casa lui a pierit în același timp.

Toată casa lui a pierit. Declaraţia aceasta nu urmăreşte să sugereze că n-au fost supravieţuitori în casa lui Saul, deoarece Işboşet a supravieţuit (2 Samuel 2,8). Ea pare mai degrabă să arate caracterul radical al prăbuşirii. Familia lui Saul urma să nu mai aibă acces la putere.


7 Toți bărbații lui Israel care erau în vale, văzând fuga și văzând că Saul și fiii lui au murit, și-au părăsit cetățile și au fugit și ei. Și filistenii au venit și s-au așezat acolo.

În vale. Adică valea lui Izreel (vezi la 1 Samuel 29,1).


8 A doua zi, filistenii au venit să jefuiască morții și au găsit pe Saul și pe fiii lui căzuți pe muntele Ghilboa.
9 L-au jefuit și i-au luat capul și armele. Apoi au trimis să dea de știre prin toată țara filistenilor, idolilor lor și poporului.
10 Au pus armele lui Saul în casa dumnezeului lor și i-au atârnat țeasta capului în templul lui Dagon.

Casa dumnezeului lor. "Casa Astarteelor" (1 Samuel 31,10). Astarteea era varianta canaanită a zeiţei mesopotamiene Iştar. Ea era zeiţa iubirii sexuale şi a războiului (vezi la Judecători 2,13).

I-au atârnat ţeasta capului. Detaliul acesta nu este menţionat în cartea lui Samuel, care, pe de altă parte, vorbeşte despre atârnarea trupului lui Saul pe zidul Bet-Şanului (1 Samuel 31,10), un amănunt pe care cronicarul nu-l raportează aici.

Dagon. Zeul naţional al filistenilor (vezi la 1 Samuel 5,2).


11 Când au auzit toți locuitorii din Iabesul din Galaad tot ce au făcut filistenii lui Saul,
12 s-au sculat toți oamenii viteji, au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor lui și le-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele sub stejar, la Iabes, și au postit șapte zile.
13 Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege față de Domnul, al cărui cuvânt nu l-a păzit, și pentru că a întrebat și cerut sfatul celor ce cheamă morții.

A murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege. Declaraţia aceasta nu se regăseşte în Samuel. Aceasta este o caracteristică a scriitorului Cronicilor, care îndreaptă mereu atenţia asupra efectelor teribile ale călcării legii şi asupra binecuvântărilor neprihănirii.

Nu l-a păzit. Marele păcat al lui Saul a fost neascultarea de poruncile Domnului (vezi la 1 Samuel 13,13). Celor ce cheamă morţii. Neascultând de Domnul, Saul s-a îndreptat spre un medium pentru a cere călăuzire şi sfat de la demoni (vezi la 1 Samuel 28,7-20).


14 N-a întrebat pe Domnul: de aceea Domnul l-a omorât, și împărăția a dat-o lui David, fiul lui Isai.

N-a întrebat pe Domnul. Înainte de a o întreba pe vrăjitoarea din Endor, Saul a încercat să obţină un răspuns de la Dumnezeu, dar nu l-a primit (1 Samuel 28,6). Domnul a refuzat să-l asculte pe Saul. Dacă Saul s-ar fi pocăit cu adevărat, venind la Domnul în smerenie şi căinţă, Dumnezeu l-ar fi ascultat. Faptul că a apelat la un medium, care îl reprezenta pe cel rău, arată în mod clar profunzimea decăderii lui Saul (vezi la 1 Samuel 28,6.7).

Lui David. Prin cuvintele acestea se face trecerea de la istoria timpurie a poporului lui Dumnezeu la perioada regelui David. Casa lui David va fi de acum înainte subiectul Cronicilor.