Dumnezeu pregăteşte un Eliberator

Familia lui Iosif se mutase în Egipt ca să aibă mâncare din belșug pe toată durata foametei. Mulți ani după aceea, familia s-a bucurat să fie iarăși împreună. În cele din urmă, Iacov și copiii lui au murit. A murit și faraonul cel bun. Și un alt om a devenit împărat.

Noul faraon a vrut să-l uite pe Iosif și ceea ce făcuse el pentru a-i ajuta pe egipteni. Și nu îi plăcea deloc de familia lui Iacov, ai cărei membri se numeau acum „israeliți” (amintește-ți că „Israel” era noul nume pe care Dumnezeu i-l dăduse lui Iacov). Ce s-a gândit noul faraon că ar putea face israeliții? Exodul 1:9,10

Satana l-a ajutat pe faraon să conceapă un plan îngrozitor. Știi despre ce era vorba? Faraonul i-a făcut pe toți israeliții sclavi. Egiptenii îi puneau să lucreze din greu toată ziua, fără ca să îi plătească. Israeliții făceau cărămizi, cărau poveri grele, construiau clădiri și munceau la câmp. Erau vremuri groaznice pentru ei. Dar, deși egiptenii erau foarte răi și violenți cu israeliții, Dumnezeu i-a binecuvântat în continuare pe israeliți și le-a dat mulți copii. Într-un timp scurt, în Egipt erau mii de israeliți, care se mai numeau și evrei.

Faraonul și-a dat seama că planul lui de a scăpa de evrei nu funcționase, așa că i-a venit o altă idee îngrozitoare. S-a hotărât să scape de toți bebelușii evreilor imediat ce se nășteau.

Satana îl ajuta pe faraon să se gândească la o modalitate prin care să-i omoare pe toți bebelușii israeliți care erau băieți. De ce? Pentru că el știa că Dumnezeu urma să trimită un bebeluș – un băiețel special – care să îi ajute pe evrei să se elibereze din mâna egiptenilor. Ce lucru groaznic a făcut apoi faraonul? Exodul 1:22

Nu mult după ce faraonul a dat această lege, un tată pe nume Amram și o mamă pe nume Iochebed au avut un băiețel. Ei Îl iubeau pe Dumnezeu și Îl ascultau și nu le era teamă de noua lege a faraonului. Îl iubeau pe băiețelul lor, așa că l-au ascuns trei luni acasă la ei. Dar știau că nu-l mai puteau ascunde mult timp. Uneori, bebelușii fac multă gălăgie.

Dacă l-ar fi auzit, egiptenii l-ar fi aruncat în râu. Așadar, ce a făcut Iochebed? Exodul 2:3 Ea a făcut un coș special în care nu intra apă, l-a pus cu multă grijă în coș pe prețiosul ei bebeluș și l-a acoperit cu capacul. Apoi a mers la marginea râului și a ascuns coșulețul printre plantele care creșteau acolo.

Iochebed s-a dus repede acasă ca să nu o vadă nimeni. Însă Maria, sora mai mare a copilașului, a stat prin apropiere ca să vadă ce avea să se întâmple.

Bebelușul lui Amram și al lui Iochebed plutea pe râu în coșulețul lui. Maria, sora lui mai mare, îl veghea îndeaproape. Dar și alții îl vegheau. Dumnezeu trimisese îngerii să îl păzească pe copilaș.

Curând, Maria a auzit niște pași care veneau pe cărarea care ducea spre râu. Știi cine venea? Era prințesa, chiar fata faraonului, cu mai multe servitoare de-ale ei. Ea venea la râu să își facă baie.

Prințesa s-a oprit la marginea râului și s-a uitat în jur. Ce bănuiești că a văzut? A zărit coșulețul ascuns între plantele înalte. Îngerii au adus-o chiar în locul în care bebelușul se afla pe râu, în coșulețul lui.

Ea a rugat-o repede pe una dintre servitoare să îi aducă micul coș. Voia să știe ce era înăuntru. Când a ridicat capacul, copilul a început să plângă. Inima ei a fost sensibilizată de lacrimile băiețelului. Și-a dat imediat seama că o biată mamă israelită încerca să își ascundă propriul copil. Ea s-a hotărât să îl adopte ca fiu al ei pentru ca nimeni să nu îi poată face vreun rău.

Maria urmărise totul din ascunzătoarea ei și, când a văzut că prințesa părea să-l placă pe frățiorul ei, s-a dus să vorbească cu ea. Ce a întrebat-o? Exodul 2:7 Pe cine crezi că va căuta Maria ca să aibă grijă de bebeluș?

Prințesa tocmai găsise un copilaș care plutea pe râu în coșulețul lui și o rugase pe Maria să îi găsească pe cineva care să aibă grijă de copil în locul ei.

Maria a alergat acasă și i-a dat mamei vestea cea bună. Apoi s-au dus în grabă împreună spre râu ca să se întâlnească cu prințesa. Ce voia prințesa să o roage pe Iochebed? Exodul 2:9

Prințesa a promis că o va plăti pe Iochebed ca să aibă grijă de copilaș. Când acesta avea să crească mai mare, ea urma să-l cheme la ea la palat, ca să locuiască împreună. Cât de fericită era Iochebed în timp ce mergea spre casă cu copilașul ei! Dumnezeu avusese grijă de el și îl ocrotise.

Iochebed știa că Dumnezeu îl salvase pe fiul ei pentru o misiune specială. Cu multă grijă, ea l-a învățat despre Dumnezeu și cum să se roage. I-a explicat cât de absurdă este închinarea la idoli. El trebuia să se roage doar Dumnezeului care este în cer. Și ea l-a ajutat să aleagă ce e bine indiferent de ce ar fi ales ceilalți să facă.

După aproximativ 12 ani, prințesa l-a luat la palat pe fiul ei adoptiv și i-a pus numele Moise. Cât de diferită era acum viața lui! Nu mai locuia într-o colibă mică în care Dumnezeu era iubit și adorat, ci într-un palat grandios în care oamenii se închinau la idoli. Avea să-și amintească Moise de Dumnezeu?

Moise tocmai se mutase la palat și locuia cu noua lui mamă, prințesa Egiptului. Toți oamenii de la palat se închinau la idoli. Dar Moise se hotărâse deja să se închine doar Dumnezeului adevărat din cer.

Moise învăța în școala egipteană. Era inteligent și învăța repede multe lucruri despre arta de a fi conducător. Într-un timp scurt, toți egiptenii l-au îndrăgit pe Moise, iar faraonul plănuia să îl facă împărat după el. Dar, ca să devină faraon, Moise trebuia să se închine la idoli. El a refuzat să facă așa ceva.

Prințesa și chiar faraonul însuși au încercat să îl convingă pe Moise să se închine la idoli. I-au spus că, dacă nu se închină, nu va putea să devină niciodată faraon. Totuși, Moise a rămas neclintit de partea lui Dumnezeu și a refuzat să se plece înaintea idolilor care nu puteau să vadă și să audă.

Într-o zi, pe când avea vreo 40 de ani, Moise s-a dus să se plimbe aproape de locurile în care trăiau israeliții. Acolo, el a văzut cum un egiptean îl bătea pe un israelit. Acest lucru l-a înfuriat foarte tare, și Moise a făcut o mare greșeală. L-a ucis pe egiptean și l-a îngropat în nisip.

În scurt timp, toți egiptenii au aflat ce făcuse Moise. Ce a plănuit faraonul să-i facă lui Moise? Exodul 2:15 Faraonul a pus la cale să îl omoare pe Moise, dar Dumnezeu l-a ajutat pe Moise să scape. El a fugit imediat spre îndepărtatul ținut al Madianului. Cum crezi că se simțea Moise în timp ce fugea?

Cât de groaznic se simțea Moise! Se gândea că stricase planul lui Dumnezeu pentru viața lui. Cum să-l mai folosească Dumnezeu vreodată ca să îi elibereze pe evrei acum? Moise I-a spus lui Dumnezeu că îi pare foarte, foarte rău că îl omorâse pe egiptean, iar Dumnezeu l-a iertat.

În timp ce locuia în Madian, Moise a lucrat ca păstor pentru un om pe nume Ietro și s-a căsătorit cu fata lui, pe nume Sefora. Când îngrijea de oile lipsite de apărare, el a început să uite lucrurile pe care le învățase în Egipt. Și, pe măsură ce învăța să Îl cunoască pe Dumnezeu mult mai bine, Moise a devenit răbdător, umil și bun. Acum el știa că, fără Dumnezeu, nu putea face nimic.

Moise a lucrat ca ciobănaș timp de 40 de ani. Într-o zi, în timp ce avea grijă de oile lui Ietro în deșert, a văzut un tufiș care ardea. El a observat că nu se prefăcea în cenușă, așa că s-a dus mai aproape să se uite mai cu atenție la el. Cine i-a vorbit când s-a apropiat de tufiș? Exodul 3:4,5

De ce i-a spus Dumnezeu lui Moise să-și scoată încălțămintea? Pentru că Dumnezeu era acolo și locul acela era sfânt. Moise a ascultat și s-a plecat să se închine lui Dumnezeu. Apoi, Dumnezeu l-a rugat să se întoarcă în Egipt și să îi elibereze pe israeliți din robie.

Moise nu a vrut să asculte. L-a implorat pe Dumnezeu să aleagă pe altcineva. Dar Dumnezeu i-a promis că îl va ajuta să spună și să facă ce trebuie. În cele din urmă, Moise a fost de acord și a pornit spre Egipt.

Cine a avut grijă de Moise când era bebeluș și a fost pus într-un coșuleț pe râu? Povestește ce s-a întâmplat. Cine l-a iertat pe Moise când a păcătuit, omorându-l pe egiptean?

Ne mai iubește Dumnezeu atunci când greșim? Te bucuri că părinții tăi te ajută să Îl iubești pe Dumnezeu, să ai încredere în El și să Îl asculți?

Cum l-a învățat Dumnezeu pe Moise să fie răbdător și amabil? Dumnezeu trimite un înger să aibă grijă de tine. Poți să te gândești la o ocazie când el te-a ajutat?

Motanul Nocturnel - Partea I. De Amy Sherrard

...un pisoi care a locuit cu familia Sherrard, o familie de misionari în Filipine.

Gata, nu mai luăm niciun animal de companie, anunță Tati într-o zi, după moartea lui Boodle. Ne atașăm prea mult de ele. Și oricum, fetelor, voi o să plecați departe la școală și n-o să mai fiți pe-acasă ca până acum.

Nimeni nu îl contrazise pe Tati. În timp ce toată familia se afla în concediu în Statele Unite, biserica i-a cerut lui Tati să se întoarcă în Filipine și să fie administratorul spitalului din Manila. Aceasta însemna ca întreaga familie să se mute din nou într-un alt loc și să aibă vecini noi. Dena era destul de mare pentru a merge la școala pentru copiii misionarilor din Singapore și, la finalul primului ei an acolo, Sherry s-a hotărât să meargă și ea cu Dena. Cu o zi înainte de plecare, alte două fete care își propuseseră să urmeze acea școală au venit la ele acasă. Toate cele patru fete urmau să zboare cu avionul.

Foarte devreme în dimineața următoare, Mami se duse la magazin să cumpere mâncare. Când ieși din casă, auzi un sunet slab: „Miau!”

O, nu! gândi Mami, n-am de gând nici măcar să mă uit ca să aflu de unde vine sunetul. Când se întoarse acasă, vecinul se uita prin ușa din spate.

— Bună dimineața! o salută el. Nu sunt sigur, dar cred că am auzit un sunet care mă face să cred că cineva a aruncat un pisoi peste zid, în curtea dumneavoastră din spate. Mami ar fi vrut să spună: „O, nu se poate!”, dar a zâmbit pur și simplu, chiar dacă simțămintele ei erau altele.
— Păi strada de pe partea cealaltă este chiar lângă zid și este foarte ușor să arunci ceva peste gard, spuse ea pe un ton amabil, în timp ce căra coșurile cu alimente sus, pe scări. Fetele încă dormeau, dar, cum Tati trebuia să meargă la lucru devreme, el și cu Mami începură micul dejun fără ele. Dintr-odată, Tati se opri din mâncat și privi prin fereastra mare din spatele mesei.
— Cred că aud un pisoiaș mieunând, zise el. Cred…, mă rog, nu reușesc să-l văd, dar vino și uită-te. Mami își împinse scaunul în spate și se uită și ea.
— Uită-te sub frunza aceea mare, chiar acolo jos, îi arătă Tati. Nu vezi ceva mic și roz care se deschide și se închide? Mami oftă.
— Dena! Sherry! le strigă ea. Tati crede că cineva a aruncat un pisoi peste zid în curtea noastră din spate. Nu a fost nevoie să le strige de două ori pe fete. În secunda următoare se aflau la parter, la ușa din spate.
— Pisi, pisi, pisi! Vino, pisoiaș! îl chemară ele, chiar dacă în realitate nu-l vedeau. Și, de sub o frunză mare, ieși un pisoiaș sărind prin iarbă spre ele, cuibărindu-se apoi în mâinile lor calde. Nu, așa ceva nu se poate, își zise Mami. Fetele o să plece chiar azi și nu am timp să dresez un pisoi atât de mic și să am grijă de el. Să-l ia altcineva. Știu că Tati va fi de acord. La urma urmelor, el a fost cel care a zis: „Fără animale de companie de-acum înainte!”