Găsind odihna în legăturile de familie
Text de memorat: „Voi, deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă, ca nu cumva să vă lăsați târâți __și să vă pierdeți tăria, ci creșteți ___Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava acum și în ziua veșniciei. Amin!” (2 Petru 3:17,18)
Tânărul scruta orizontul. Apoi, în sfârșit, i-a văzut. De câteva zile îi căuta pe frații lui. Pe când se apropia, făcând cu mâna și strigând la grupul de bărbați cu fețele încruntate, a primit orice, numai un salut călduros, nu. De fapt, frații lui voiau să-l omoare. Dacă nu ar fi fost Ruben, poate nu ar mai fi existat nicio istorie de povestit. Ruben i-a convins pe restul fraților doar să-l intimideze puțin și să-l arunce într-o fântână fără apă. Mai târziu, Iuda a venit cu marele plan de a scăpa de el și de a face și ceva bani, vânzându-l unor negustori de sclavi care treceau pe acolo. Ce exemplu de disfuncționalitate familială! Putem alege multe lucruri în viață, dar nu și propria familie. Nimeni nu este perfect și niciunul dintre noi nu are o familie perfectă și nici relații de familie perfecte. Unii dintre noi suntem binecuvântați cu părinți, frați și alți membri ai familiei care reflectă dragostea lui Dumnezeu, dar mulți trebuie să ne mulțumim cu mai puțin decât idealul. Relațiile de familie sunt adesea complicate și dureroase, lăsându-ne neliniștiți, răniți și împovărați cu o mulțime de bagaje emoționale pe care, la rândul nostru, le descărcăm asupra altora. Cum putem găsi odihna lui Dumnezeu în acest domeniu al vieții noastre? Săptămâna aceasta ne vom îndrepta atenția spre istoria lui Iosif și a legăturilor lui de familie, ca să-L vedem pe Dumnezeu la lucru, cum aduce vindecare și odihnă emoțională în ciuda relațiilor de familie disfuncționale.
Iosif știa câte ceva despre familiile disfuncționale. Începuse deja cu străbunicii săi, Avraam și Sara. Când și-a dat seama că era stearpă, Sara l-a convins pe Avraam să meargă la slujitoarea ei, Agar. Imediat ce Agar a rămas însărcinată, a început rivalitatea. Crescând în această atmosferă, Ismael și Isaac au preluat tensiunea în propriile familii. Isaac a avut grijă să-l favorizeze pe Esau, iar Iacov și-a petrecut viața încercând să câștige dragostea și respectul tatălui său. Mai târziu, Iacov a fost păcălit să se însoare cu două surori care nu s-au înțeles între ele și care s-au luat la întrecere într-o cursă a fertilității, înrolându-le până și pe slujitoarele lor pentru a-i face copii lui Iacov.
1. Recitește desfășurarea evenimentelor în Geneza 34. Ce fel de impact emoțional și relațional aveau să aibă acestea asupra familiei, în general, și asupra tânărului Iosif, în special? ___
Evident, rivalitatea dintre mame s-a revărsat asupra copiilor, care au crescut gata să se ia la harță. Ca tineri adulți, frații mai mari ai lui Iosif îi masacraseră deja pe toți bărbații din Sihem. Fratele cel mai mare, Ruben, a manifestat un spirit de supremație și de sfidare la adresa tatălui său în vârstă când s-a culcat cu Bilha, servitoarea Rahelei și mama mai multora dintre copiii lui Iacov (Geneza 35:22). Între timp, Iuda, fratele lui Iosif, a confundat-o pe nora lui văduvă cu o prostituată și a sfârșit prin a avea gemeni cu ea (Geneza 38). Iacov a alimentat și mai mult această tensiune familială prin favoritismul lui vădit față de Iosif, atunci când i-a dat copilului preferat o haină pestriță scumpă (Geneza 37:3). După toate criteriile pe care am vrea să le luăm în considerare, cu siguranță familia patriarhului era una disfuncțională.
2. De ce crezi că Avraam, Isaac și Iacov sunt enumerați ca eroi ai credinței în Evrei 11:17-22, când te gândești cât de încurcate erau relațiile lor de familie? ___
Adesea, campionii credinței în Dumnezeu nu au fost la înălțimea propriilor așteptări și cu atât mai puțin la înălțimea așteptărilor lui Dumnezeu. Bărbații aceștia sunt menționați în Evrei 11 nu datorită relațiilor lor de familie dezordonate, ci în ciuda acestora. Ei au învățat – deseori pe propria piele – despre credință, dragoste și încredere în Dumnezeu în timp ce se luptau cu aceste probleme de familie. Ce probleme sau disfuncționalități familiale ai moștenit? Cum te poate ajuta credința în Dumnezeu să rupi acel tipar, cel puțin pentru viitor?
Iosif ia cu el durere, relații complicate și anxietate în timp ce călătorește spre Egipt, unde urma să fie vândut ca sclav. Nu a fost deloc o călătorie tihnită, în timp ce își înghițea lacrimile. „Între timp, Iosif și cei ce l-au cumpărat se aflau pe drumul spre Egipt. Pe când caravana călătorea spre miazăzi, către hotarele Canaanului, băiatul a putut zări în depărtare colinele printre care se aflau și corturile tatălui său. El a plâns amar, gândindu-se la tatăl său iubitor, în singurătatea și durerea lui. Din nou i-a venit în minte scena de la Dotan. I-a văzut pe frații săi plini de mânie și a simțit privirile lor furioase ațintite asupra lui. Cuvintele înțepătoare și insultătoare, cu care ei au răspuns rugăminților lui disperate, răsunau în urechile lui. Cu inima tremurândă, privi înainte, spre viitor. Ce schimbare avusese loc în situația lui – de la poziția sa de fiu preaiubit la aceea de sclav disprețuit și neajutorat! Singur și fără prieteni, care avea să-i fie soarta în țara străină în care era dus? Pentru un timp, Iosif căzu pradă unei dureri și unei groaze nestăpânite. […] În situația aceasta, gândul i s-a îndreptat spre Dumnezeul tatălui său. În copilărie, el fusese învățat să-L iubească și să se teamă de El. Adesea, în cortul tatălui său, el ascultase istorisirea visului pe care Iacov îl avusese când fugise în exil. […] Toate aceste lecții prețioase îi veneau acum cu putere în minte. Iosif credea că Dumnezeul părinților săi va fi și Dumnezeul lui. Atunci și acolo, el s-a consacrat pe deplin lui Dumnezeu și s-a rugat ca Păzitorul lui Israel să fie cu el în țara exilului său.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, pp. 213–214 (subliniere adăugată) Unele culturi accentuează rolul pe care îl are comunitatea asupra individului, în timp ce altele sunt înclinate să accentueze rolul individului asupra comunității. Deși în Scriptură găsim un echilibru între cele două, e limpede că există atât o chemare personală, cât și una colectivă la angajament față de Dumnezeu. Iosif începe să găsească liniște în relațiile sale prin luarea unei hotărâri personale de a-L urma pe Dumnezeu.
3. Ce ne învață următoarele versete despre angajamentul nostru personal?
Ca să găsim odihnă, fiecare dintre noi trebuie să ia o hotărâre personală de a-L urma pe Dumnezeu. Chiar dacă străbunii noștri au fost niște uriași din punct de vedere spiritual, credința și spiritualitatea lor nu se transmit genetic. Relația cu Dumnezeu se dezvoltă doar prin experiență directă, personală, nu printr-una de împrumut.
Dacă Iosif a nutrit vreo speranță de a fugi și de a găsi drumul înapoi spre casă, aceasta s-a spulberat odată ce a ajuns în Egipt, unde a fost revândut unei familii importante. În Geneza 39:1 se spune că „Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat de la ismaeliții care-l aduseseră”. Dintr-odată, tânărul băiat a fost aruncat într-o cultură și o limbă noi și ciudate. Familia și relațiile noastre apropiate sunt cruciale în dezvoltarea propriei stime de sine. Iosif crescuse crezând că era special – fiul cel mai mare al celei mai iubite soții (Geneza 29:18). Fără îndoială, el era favoritul tatălui și singurul cu o haină frumoasă, în multe culori (Geneza 37:3,4). Dar cine era el acum? Un sclav, cineva care putea fi cumpărat sau vândut după bunul plac al altora. Cât de repede s-a schimbat întreaga lui condiție. Cât de repede viața s-a întors împotriva lui. Într-adevăr, Iosif învață lecția pe care noi toți trebuie să o învățăm. Dacă depindem de alții ca să ni se spună cât valorăm, atunci vom fi prinși într-o cursă dură și vom fi îngrozitor de confuzi, pentru că nu toți vor aprecia cine suntem sau cum suntem. În schimb, noi trebuie să ne găsim propria valoare în ceea ce Dumnezeu gândește despre noi – în modul în care ne privește Dumnezeu – și nu în rolurile pe care le avem în prezent.
4. Cum ne vede Dumnezeu pe fiecare dintre noi?
Dumnezeu vede în fiecare dintre noi un potențial, o frumusețe și un talent pe care noi nici măcar nu ni le putem imagina. În cele din urmă, El a fost gata să moară pentru ca noi să putem avea ocazia de a deveni tot ceea ce am fost creați să fim – de a ne atinge potențialul maxim. Deși ne arată cât de îngrozitor este păcatul nostru și cât de mare a fost prețul plătit ca să fim răscumpărați din el, crucea ne mai arată și marea valoare pe care o avem în ochii lui Dumnezeu. Indiferent de ceea ce gândesc alții despre noi sau chiar noi despre noi înșine, Dumnezeu ne iubește și caută să ne răscumpere nu doar din puterea păcatelor de acum, ci și din moartea veșnică pe care păcatele o aduc cu sine.
Există multe voci care ne spun să ne iubim pe noi înșine așa cum suntem și să ne acceptăm necondiționat. De ce este această realitate o autoamăgire?
Inițial, istoria lui Iosif în Egipt ia o întorsătură favorabilă. El și-a încredințat viața în mâna lui Dumnezeu și Dumnezeu îl binecuvântează, ridicându-l pe niște culmi pe care fiul lui Iacov nu și le imaginase, în casa lui Potifar.
5. Cum ar putea fi văzute binecuvântările lui Dumnezeu în viața lui Iosif în mod practic? Cum sunt relațiile lui interpersonale? Geneza 39:1-6__
Deși Iosif pare să se înțeleagă foarte bine cu Potifar și relațiile sale cu personalul casei par să fie bune, necazul pândește la ușă. Cineva din casă nu are liniște.
6. Cu ce problemă de relație se confruntă Iosif? Cum alege el să o gestioneze? Geneza 39:7-10__
Iosif are o problemă cu soția lui Potifar. Poate că ar trebui să reformulăm astfel: Soția lui Potifar are o problemă. Ea se uită la ceilalți ca la niște „lucruri” care pot fi manipulate și folosite. Ea vrea să îl „folosească” pe Iosif. Iosif este descris ca fiind „frumos la statură și plăcut la chip” (Geneza 39:6). Rareori Biblia menționează trăsăturile fizice ale oamenilor, pentru că Dumnezeu „nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). În ciuda insistențelor acestei femei nelegiuite, Iosif face ceva în aparență în dezavantajul lui. El aplică principiile biblice la toate relațiile – în cazul acesta, la cea cu soția lui Potifar. Principiile biblice referitoare la relații nu sunt demodate, după cum oricine a suferit consecințele păcatului poate să adeverească (adică toți). Relatarea biblică subliniază că acesta nu era un caz izolat, o ispită cu care se confrunta doar atunci. Soția lui Potifar îl urmărise în repetate ocazii (Geneza 39:10). Iosif a încercat să-i explice motivația deciziei sale (Geneza 39:8,9), dar aceasta nu a părut să funcționeze. Iosif și-a dat seama că nu poate controla alegerile celorlalți. Totuși, el s-a hotărât să trăiască, să iubească și să-i trateze pe cei din jurul lui într-un mod care să-L onoreze pe Dumnezeu. Iosif a învățat să trăiască în prezența lui Dumnezeu. Această cunoaștere l-a ajutat să reziste ispitei.
Ai încercat să aplici principiile biblice la toate relațiile tale, chiar și la cele în care celălalt nu le aplică? Ce s-a întâmplat? Citește Matei 5:43-48. De ce este important să trăiești astfel?
După cum știm din lectura relatării (Geneza 39:11-20), Iosif are de suferit din cauza deciziei sale bazate pe principii. El este aruncat în închisoare. Ca proprietate a lui Potifar, ar fi putut să fie omorât pe loc, fără comentarii. Evident, Potifar nu a crezut-o pe soția lui, dar a trebuit să-și apere reputația luând atitudine. Și totuși, în ciuda circumstanțelor îngrozitoare, Scripturile spun că „Domnul a fost cu Iosif” (Geneza 39:21). Viața pe planeta Pământ nu este dreaptă. Binele nu este întotdeauna răsplătit și răul nu este întotdeauna pedepsit. Totuși, există și o veste bună: Iosif poate să găsească odihnă, chiar în închisoare fiind, pentru că Dumnezeu este cu el. El ar fi putut să mediteze la nedreptatea pe care o suferise, să se retragă în sine și chiar să renunțe la Dumnezeu.
7. Ce face Iosif în timp ce se află în închisoare? Cum relaționează cu cei din jurul lui? Geneza 39:21–40:22_
În temniță, Iosif are de-a face cu realitatea, nu cu idealul. El creează legături; îi ajută pe ceilalți, chiar dacă relațiile în închisoare erau departe de idealul pe care trebuie să și-l fi dorit. Iar Iosif nu este mai presus de situație: el cere ajutor și se face vulnerabil. Îi cere ajutor paharnicului, atunci când îi interpretează visul.
8. Care este perspectiva generală asupra relațiilor pe care Pavel o prezintă în Efeseni 6:1-13?
Relațiile noastre sunt reflexii în miniatură ale marii lupte dintre Dumnezeu și Satana, care răcnește ca un leu, de-a lungul veacurilor. Prin urmare, aceasta înseamnă că nu există relații perfecte. Fiecare relație trebuie să aibă o dinamică de creștere, iar Satana are un mare interes în a folosi toate relațiile noastre – în special pe cele mai apropiate – în avantajul său, pentru a ne răni și pentru a zădărnici voia lui Dumnezeu pentru viața noastră. Putem fi recunoscători că nu suntem lăsați să ducem bătăliile acestea de unii singuri. Cuvântul lui Dumnezeu definește care sunt principiile pentru relațiile noastre. Promisiunea Lui de a ne da înțelepciune (Iacov 1:5) se extinde și la relațiile noastre. Și așa cum a fost cu Iosif, El promite să fie și cu noi, când relațiile noastre se dovedesc a fi dificile. Gândește-te la făgăduința lui Dumnezeu din Iacov 1:5 și ia-ți un moment să te rogi pentru înțelepciune în relațiile tale. Cum cauți să fii deschis la îndemnurile Duhului Sfânt în timp ce relaționezi cu acești oameni?
În contextul experienței lui Iosif în casa lui Potifar, Ellen G. White a scris: „Aici se află un exemplu pentru toate generațiile care vor trăi pe pământ. […] Dumnezeu va fi un ajutor mereu prezent în vreme de nevoie, iar Duhul Său îi va ocroti. Deși vor fi înconjurați de ispitele cele mai aspre, există un Izvor al puterii la care pot să apeleze pentru a li se împotrivi. Cât de nemilos a fost atacul asupra caracterului moral al lui Iosif. [...] El a suferit pentru că nu a renunțat la integritatea lui. Însă și-a pus reputația și interesele în mâinile lui Dumnezeu. Cu toate că Dumnezeu a îngăduit ca Iosif să sufere pentru un timp spre a-l pregăti să ocupe o poziție importantă, totuși El a păzit reputația aceea care fusese înnegrită de acuzatoarea nelegiuită și, în cele din urmă, în momentul rânduit de El, a făcut ca reputația aceea să strălucească. Dumnezeu a făcut ca până și închisoarea să fie o cale pentru înălțarea lui Iosif. În timp, virtutea își va aduce propria răsplată. Apărarea inimii lui Iosif a constat în temerea de Dumnezeu, care l-a făcut să fie credincios și drept față de stăpânul său și loial față de Dumnezeu. El a disprețuit acea lipsă de recunoștință care l-ar fi determinat să abuzeze de încrederea stăpânului său, deși era posibil ca acesta să nu afle niciodată de cele petrecute.” – Ellen G. White, The Spirit of Profecy, vol. 1, p. 132
Studiu la rând:
Evanghelizare, subcapitolul „Rezultatele lucrării biblice”
1. Cum scrie Ioan că au iudeii obiceiul să îngroape (morții)?
2. Când S-a arătat Isus a treia oară ucenicilor?
3. Unde se afirmă faptul că David era proroc?
4. Cum se împărțeau banii sau lucrurile care erau „de obște”?
5. Cum este sufletul care se consacră lui Hristos?
I. Privire generală
S-ar putea ca multor oameni să li se pară ciudat titlul studiului din această săptămână. Cum poți găsi odihnă în legăturile de familie, dacă familia ta este disfuncțională? Ce faci dacă ai un tată autoritar, dictatorial? Poate că nu ai o relație prea apropiată cu mama ta? Sau ce faci dacă există mari rivalități între frați? Bineînțeles, există multe familii care au legături strânse, de afecțiune. Căminul ar trebui să fie un loc de susținere, în care dragostea să fie exprimată deschis. Dar nu așa stau lucrurile mereu. Putem să prindem curaj din experiența lui Iosif. Respins de frații săi invidioși, vândut ca rob, despărțit de familie, condamnat pe nedrept și întemnițat, Iosif și-a păstrat în continuare credința. Încercările prin care a trecut nu l-au umplut de resentimente; ele l-au determinat să se încreadă și mai mult în Dumnezeu. Prin aceste încercări, Dumnezeu îi modela caracterul și îl pregătea pentru o poziție de onoare în împărăția egipteană. Într-o zi, el avea să stea alături de faraon pe tronul Egiptului, în calitate de consilier de încredere și supraveghetor al vastelor resurse. Studiul din această săptămână se concentrează pe două adevăruri veșnice. În primul rând, faptul că trecem prin încercări și înfruntăm dificultăți nu înseamnă nicidecum că Dumnezeu ne-a părăsit sau că ne iubește mai puțin. Dragostea Lui ajunge până la noi, acolo unde ne aflăm, indiferent de loviturile vieții. În al doilea rând, de cele mai multe ori, provocările cu care ne confruntăm ne pregătesc pentru ceva mult mai mare decât ne putem imagina. În toate acestea, Dumnezeu are un plan și este la lucru pentru a-Și împlini scopul suprem în viața noastră. Istoria lui Iosif este aceea a unui tânăr care I-a fost credincios lui Dumnezeu în mijlocul unei relații de familie disfuncționale, dar, în cele din urmă, Dumnezeu l-a folosit ca să-i salveze familia și să restaureze relația pe care o pierduse.
II. Comentariu
Studiul inovator intitulat „Cradles of Eminence” [Leagănele eminenței] analizează experiențele copilăriei a peste 400 de oameni socotiți „eminenți”, de către autorii psihologi Victor și Mildred George Goertzel. A fi eminent înseamnă a fi superior sau a atinge excelența într-un domeniu în afara talentelor ereditare. Aceștia sunt oameni de știință, politicieni, vedete de cinema, antreprenori, autori, dramaturgi și eroi din lumea sportului. Întrebarea pe care autorii Goertzel au ridicat-o a fost următoarea: Ce fel de experiențe din primii ani ai copilăriei au modelat viitorul acestor oameni remarcabili?
Ce au descoperit i-a surprins. Mulți dintre ei au trecut printr-o traumă în copilărie. Unii au fost bolnăvicioși. Alții au fost crescuți în familii disfuncționale, iar unii au experimentat traumatisme serioase în copilărie. O parte dintre acești copii care mai târziu au atins excelența au fost crescuți în familii iubitoare, unde au avut parte de sprijin. Adevărul șocant din cartea aceasta este că alegerile noastre fundamentale și descoperirea adevăratului nostru scop în viață contează mai mult decât mediul sau ereditatea noastră în a stabili înălțimile pe care le atingem și contribuția pe care o a ducem în societate. Cu siguranță acest lucru a fost adevărat și în istoria lui Iosif. Gândește-te o clipă la fundalul lui genetic. Venea pe linia genealogică marcată de păcat a lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacov. În arborele acestei familii au existat mincinoși și hoți. Căminul patern a fost caracterizat de disfuncționalități. Favoritismul arătat de tatăl său i-a mâniat pe frații lui. Ei au manifestat invidie, lăcomie și resentimente. Soluția lor: să scape de Iosif. Gândește-te la călătoria lui Iosif și ține minte moștenirea lui genetică și mediul lui familial plin de probleme.
Provocările lui Iosif
Iosif a fost vândut ca sclav când avea 17 ani (Geneza 37:2). În Egipt, după ce a slujit cu credincioșie în casa lui Potifar, Iosif a fost condamnat și întemnițat pe nedrept. Chiar și după ce a interpretat cu succes visul pitarului și pe cel al paharnicului, Iosif a fost lăsat să lâncezească în închisoare alți doi ani. Când faraonul a avut visele despre șapte vaci grase și șapte vaci slabe și despre șapte spice de grâu grase și șapte spice slabe, paharnicul și-a amintit de Iosif. Potrivit pasajului din Geneza 41:46, Iosif avea acum 30 de ani. Treisprezece ani grei trecuseră. În tot aceste timp, Iosif Îi rămăsese credincios lui Dumnezeu. Credința lui neclintită, integritatea lui autentică și înțelepciunea lui vizionară l-au așezat într-o poziție favorabilă în fața faraonului și a devenit al doilea la putere în Egipt.
Credincioșia lui Iosif/Binecuvântările lui Dumnezeu
Experiențele din ultimii treisprezece ani îl pregătiseră pe Iosif pentru prezent. Cu treisprezece ani înainte, în casa lui Potifar, Scriptura declară că „Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca” (Geneza 39:3). Trecutul lui Iosif nu i-a determinat prezentul. El i-a fost credincios lui Dumnezeu și a primit bunăvoința Sa chiar și în cele mai solicitante circumstanțe. Când soția lui Potifar i-a făcut continuu avansuri și aluzii imorale, Iosif a fugit. Cuvintele pe care i le-a adresat sunt clasice: „Cum aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Când a fost închis pe nedrept, abilitățile lui de lider și reputația lui nepătată l-au impresionat pe temnicer. Din nou, Iosif a ajuns într-o poziție de conducere. Dumnezeu i-a purtat de grijă. Relatarea biblică ne spune: „Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai-marelui temniței” (Geneza 39:21). După ce a interpretat visele celor doi foști demnitari, Iosif nu s-a agitat în legătură cu rămânerea lui în temniță. El s-a hotărât să se încreadă în Dumnezeu și să-și aducă la îndeplinire cât mai bine îndatoririle pe care le avea atunci. Când, în cele din urmă, a fost chemat să interpreteze visele faraonului, el nu și-a asumat niciun merit, ci a spus simplu: „Nu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon” (Geneza 41:16). Când faraonul a înțeles visul și semnificația lui, l-a ales pe Iosif ca să construiască depozitele pentru păstrarea grâului în timpul celor șapte ani de belșug, pentru că „Duhul lui Dumnezeu” era în el și Iosif era „priceput” și „înțelept” (Geneza 41:38,39). Moștenirea genetică a lui Iosif și mediul din care provenea nu i-au determinat viitorul; în schimb, alegerea lui de a se încrede în Dumnezeu, da. Credința lui a trecut dincolo de mediul lui de proveniență. Citatul următor, care îi aparține lui Aristotel, vorbește despre alegerile bune, indiferent de situație sau de mediu: „Excelența nu este niciodată un accident. Ea este întotdeauna rezultatul obiectivelor înalte, al efortului adevărat, al realizării inteligente; ea reprezintă alegerea înțeleaptă dintre multe alternative – alegerea, nu șansa, determină destinul nostru.”
Încercările l-au pregătit pe Iosif pentru succes
Cel mai important factor legat de credincioșia lui Iosif față de Dumnezeu a fost recunoașterea faptului că circumstanțele nu trebuiau să-i determine relația cu Dumnezeu. Dumnezeu a avut grijă de el, l-a iubit și l-a întărit în orice împrejurare a vieții. Situațiile dificile prin care a trecut nu au fost un indicator al grijii lui Dumnezeu pentru el. De fapt, au fost adevărat opusul. Așa cum Ellen G. White afirmă atât de elocvent: „Încercările și obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Domnul și mijloacele hotărâte de El pentru succesul nostru. Cel care citește inimile oamenilor le cunoaște caracterele mai bine decât și le cunosc ei înșiși. […] Faptul că suntem chemați să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva prețios, pe care dorește să-l dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-Și poată slăvi Numele, nu Și-ar pierde timpul cu perfecționarea noastră. Nu aruncă în cuptorul Său pietre lipsite de valoare. El nu rafinează decât minereul valoros. Fierarul pune și fierul, și oțelul în foc ca să poată ști ce fel de metale sunt. Domnul îngăduie ca aleșii Săi să fie trecuți prin cuptorul suferinței pentru a arăta ce firi au și dacă pot fi prelucrați pentru lucrarea Sa.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 471
A fost nevoie de treisprezece ani plini de provocări, dar Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif pentru ceva mai măreț. Iosif habar nu avea care erau planurile lui Dumnezeu. Cu greu își putea imagina că avea să treacă din groapă în închisoare și apoi în palat. În înțelepciunea Sa prevăzătoare, Dumnezeu lucra pentru binele suprem al lui Iosif. Prin acest singur om, Dumnezeu avea să salveze un popor întreg. Șederea lui Iosif în Egipt nu doar că a păstrat Egiptul pe timp de criză, ci i-a salvat și pe copiii lui Israel de la foamete. Iosif nu a uitat niciodată că Dumnezeu avea un plan veșnic pentru viața lui. După cum Isaia avea să scrie, secole mai târziu: „Acum, așa vorbește Domnul, care te-a făcut, Iacove, și Cel ce te-a întocmit, Israele: «Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde și flacăra nu te va aprinde»” (Isaia 43:1,2). Promisiunea veșnică a lui Dumnezeu pentru Iosif și pentru fiecare copil credincios al Său este că avem „preț în ochii Lui, [suntem prețuiți] și [ne iubește]” (Isaia 43:4). El nu ne va abandona niciodată (Evrei 13:5). Indiferent de contextul și de mediul din care provenim, indiferent de situația familiei noastre, El este acolo ca să ne încurajeze și să ne susțină. El este acolo ca să ne ridice privirile de la ce este la ce va fi prin harul Său. El este acolo ca să ne inspire cu planurile Lui pentru viața noastră.
III. Aplicație
Unii dintre membrii grupei de la Șoala de Sabat provin din familii minunate, cu frică de Dumnezeu, în care au avut parte de sprijin. Alții provin din familii destrămate sau din medii în care condițiile au fost sau sunt mai puțin decât ideale. Indiferent cum este viața noastră de familie (sau cum a fost), toți vom trece prin experiențe dificile în viață, așa cum a trecut Iosif. Studiul Școlii de Sabat din săptămâna aceasta are un gând central: Dumnezeu nu ne abandonează atunci când ne confruntăm cu provocările vieții. Dacă alegem și noi, așa cum a făcut Iosif, să Îi fim credincioși în vremurile grele, El ne va pregăti pentru ceva mult mai măreț decât ne putem noi imagina. • Citiți împreună Psalmii 139:17,18 în cadrul grupei și roagă-i pe participanți să spună cum îi ajută acest pasaj atunci când trec prin împrejurări grele. • Efeseni 2:19,20 descrie o familie primitoare din care facem parte toți, în Hristos. Citiți acest pasaj în grupă și analizați ce înseamnă el pentru fiecare, în mod personal. Reflectați asupra ideii că prin Hristos toți suntem membri ai „casei lui Dumnezeu”. Ce înseamnă aceasta practic? În timpul acestei săptămâni, adu-ți aminte de experiența lui Iosif. El I-a fost credincios lui Dumnezeu timp de treisprezece ani lungi și grei. În tot acest timp, binecuvântarea lui Dumnezeu a fost peste viața lui. Credincioșia din prezent și încrederea în Dumnezeu de astăzi te vor pregăti și vor deschide uși pentru un viitor care întrece imaginația ta.
Studiul 6, 31 iulie - 6 august
