Un patriarh credincios

Oamenii care construiau un turn înalt lângă râul Eufrat construiau şi un oraș. Probabil că turnul era în oraș, iar dacă muncitorii l-ar fi terminat, oamenii de la câmpie l-ar fi putut vedea de la mulți kilometri distanță. Ce mândri ar fi fost de orașul şi de turnul lor! Şi exact aşa dorea şi Satana să fie. El îi inspirase pe oameni să construiască un oraș şi un turn care să îi facă să se simtă mândri. Însă Dumnezeu detestă mândria. Din cauza mândriei celui rău pornise războiul în cer. Satana plănuise ca toți oamenii să devină o mare împărăție, unde să trăiască toți împreună şi să vorbească aceeași limbă. Apoi, cu ajutorul acelei împărății de mândri închinători la idoli, avea să își continue războiul împotriva lui Dumnezeu. Dar planul celui rău a fost distrus când Domnul a încurcat limbile oamenilor. Din cauza încurcăturii ce a urmat, orașul a fost numit Babel. Geneza 11:8,9

Un alt nume pentru orașul lor era Babilon. Ambele cuvinte înseamnă „confuzie”. Sunt două denumiri potrivite pentru locul în care Dumnezeu a încurcat limbile oamenilor. Domnul descrie Babilonul ca pe dușmanul poporului lui Dumnezeu, însă vom învăța mai mult despre asta în lecțiile următoare. Unii dintre oamenii care s-au mutat departe de Babel au purtat cu ei povești despre potop şi despre arca în care au fost salvați strămoșii lor de la moarte. Urmașii lor încă povestesc aceste întâmplări și astăzi. Acum, avem cunoștință de mai mult de 40 de povești ce sunt spuse în țări diferite şi niciuna nu seamănă cu cealaltă. Povestea cea mai asemănătoare
cu istoria biblică ne vorbește despre o arcă mare, cu animale şi hrană în ea, şi despre potopul ce a distrus totul. Se spune că arca s-a oprit pe un munte, că un porumbel şi un corb au fost trimiși să vadă dacă apele s-au retras şi că, după ce oamenii au ieșit din corabie, au adus o jertfă pe un altar. Însă numele diferă de cele din Biblie şi sunt menționați zei falși în locul singurului Dumnezeu adevărat.

Aplicaţie: Cu trecerea timpului, istoriile pe care oamenii le relatează se schimbă. Dar Biblia este adevărată şi putem ști sigur că ceea ce se spune s-a întâmplat întocmai. Ești recunoscător pentru faptul că putem avea încredere în ceea ce spune Biblia, cuvântul lui Dumnezeu? Isaia 40:8

A renunțat Satana atunci când planurile lui referitoare la oraș şi la turn nu au reușit? Desigur că nu. Şi-a continuat războiul împotriva Domnului prin majoritatea oamenilor ce erau împrăștiați pe suprafața pământului. Se închinaseră la idoli în Babilon şi au continuat să facă acest lucru acolo unde se mutaseră. Însă mereu au existat oameni care L-au iubit pe Dumnezeu, au avut încredere în El şi au ales să asculte de El în loc să asculte de cel rău. 

Povestirile din Biblie sunt despre războiul dintre Dumnezeu şi Satana şi despre oameni care aleg de ce parte să fie în acest război. Pe măsură ce vedem urmările alegerilor lor, Îi putem cere Domnului să ne ajute să facem alegeri înțelepte şi să ascultăm Cele Zece Porunci. Înainte de potop şi timp de sute de ani după, au existat oameni credincioși numiți patriarhi. Atât ei, cât şi urmașii lor au fost asemenea unor lumini puternice într-o lume ce părea că devine din ce în ce mai întunecată. Primul născut din familia fiecărui patriarh devenea, de obicei, următorul patriarh. Patriarhii își învățau copiii despre Dumnezeu şi despre aducerea unui miel ca jertfă, ca o amintire a promisiunii că Domnul urma să vină în lumea noastră şi să moară pentru noi pentru a ne salva. Adam a fost primul patriarh, dar Cain, întâiul său născut, nu a devenit următorul patriarh, deoarece el a ales să fie de partea lui Satana în acest război. În cele din urmă, fiul credincios al lui Adam, Set, a devenit cel de-al doilea patriarh.

Cronologia de la pagina 34 ne arată că, înainte de potop, patriarhii trăiau atât de mult, încât unii din ei au trăit concomitent mulți ani de zile. Noe, cel de-al zecelea patriarh, a avertizat oamenii cu credincioșie timp de 120 de ani, invitându-i să se pocăiască şi să fie salvați. După potop, Sem, unul dintre fiii lui Noe, a fost ales de Dumnezeu să intre în linia genealogică de patriarhi, urmând să ducă la îndeplinire planurile Lui. Printre urmașii săi au fost mulți oameni credincioși.
Aplicaţie: Dorești şi tu să fii un urmaș credincios al Domnului?

Te-ai întrebat vreodată unde s-au dus urmașii lui Sem, Ham şi Iafet după ce Domnul a încurcat limbile oamenilor la Turnul Babel şi după ce oamenii s-au îndepărtat de acolo? Cu siguranță nu s-au împrăștiat pe toată suprafața pământului. Ca să facă asta, ar fi trebuit să călătorească mii de kilometri. Din moment ce nu aveau maşini, nici trenuri şi nici avioane, oamenii se deplasau încet, cu ajutorul animalelor şi căruțelor lor. Descendenții lui Iafet au mers în nord şi treptat s-au răspândit pe mare parte din pământ. Mulți dintre urmașii lui Ham s-au dus în ceea ce era numit ținutul Canaan, numele unuia dintre fiii lui Ham; dar, cei mai mulți dintre ei au plecat spre sud, în Africa. Succesorii lui Sem s-au stabilit de-a lungul fluviului Eufrat şi printre munții aflați la est de valea Eufratului. Ur a fost unul dintre orașele urmașilor lui Sem, din apropierea râului Eufrat. La aproximativ 240 de ani după ce limbile au fost încurcate la Babel, în Ur s-a născut un băiat numit Avram.

De fapt, Sem era încă în viață când s-a născut Avram. Tatăl lui Avram, Terah, se trăgea din Sem şi ar fi trebuit să fie un patriarh credincios. Dar, deoarece el şi alții din familia lui erau influențați de închinătorii la idoli care trăiau în jurul lor, ei au încercat să se închine în același timp și Domnului, şi idolilor. Însă Avram şi soția sa frumoasă, Sarai, se închinau amândoi numai Domnului, astfel că Dumnezeu îi putea învăța şi folosi într-un mod aparte. Aceștia erau foarte bogați, aşa că probabil aveau o casă frumoasă şi confortabilă. Într-o zi, Domnul i-a spus lui Avram să își părăsească locuința şi să meargă într-un loc în care El va face din ei un neam mare. Dumnezeu nu voia ca Avram să fie influențat de cei din jurul său, ci să depindă doar de El. Geneza 12:1-3

Avram ar fi putut spune: „Suntem prea bătrâni pentru a ne părăsi prietenii şi rudele. În afară de asta, cum să iasă o mare națiune din noi, când noi nu avem niciun copil? În ce țară ne vom muta? Ce fel de casă vom avea?” Însă Avram nu s-a certat, nu a căutat scuze sau nici măcar nu a pus toate aceste întrebări.

Aplicaţie: Avram avea ceva ce ne dorim să avem fiecare dintre noi. Avea credință. Avram a ascultat de Dumnezeu chiar şi atunci când nu a înțeles sau când nu a avut toate răspunsurile. Aceasta înseamnă să ai credință. Evrei 11:8

Dumnezeu le ceruse lui Avram şi lui Sarai să părăsească orașul Ur şi să se mute în altă țară, iar ei erau dispuși să facă acest sacrificiu, pentru că hotărâseră să facă tot ce le va cere Domnul să facă. Tatăl său şi familia sa au plecat cu el până la Haran, un loc pe care familia, probabil, l-a denumit aşa în cinstea lui Haran, fratele lui Avram, care murise în Ur. Fiul lui Haran, Lot, s-a mutat şi el cu familia, ca şi Nahor, celălalt frate al lui Avram.

După ce a murit tatăl lui Avram, în Haran, Dumnezeu i-a spus lui Avram să plece în ținutul Canaan. Fratele lui, Nahor, a rămas în Haran cu idolii săi, însă Lot şi familia lui l-au urmat pe Avram şi pe Sarai în Canaan. În acel moment, Avram avea deja 75 de ani, iar Sarai era cu 10 ani mai tânără decât el. Avram şi Sarai le spuseseră celorlalți din Haran despre adevăratul Dumnezeu. Mulți dintre oamenii, care aleseseră să se închine Domnului, i-au urmat. Când au ajuns în noul loc, Dumnezeu i-a spus lui Avram că le va da urmașilor lui tot ținutul Canaan.

Oriunde se oprea în Canaan, Avram construia un altar, iar toate persoanele din tabăra lui se adunau pentru jertfa de dimineața şi de seară. Când se mutau, altarele rămâneau acolo, iar când cananiţii, care învăţaseră despre Dumnezeu de la Avram, vedeau acele altare, aduceau jertfe adevăratului Dumnezeu. Avram ne-a oferit un exemplu minunat de viață de rugăciune. Într-un an, o foamete s-a abătut asupra Canaanului. El s-a rugat şi apoi a hotărât să se mute în Egiptul din apropiere, unde era destulă mâncare. Dar înainte de a intra în Egipt, Avram şi Sarai s-au pus de acord să spună celorlalți oameni doar o jumătate de adevăr. Geneza 12:13

Avram şi Sarai aveau același tată, dar mame diferite, aşa că ea îi era soră vitregă. Dar un adevăr spus pe jumătate este totuna cu o minciună spusă pe de-a întregul, nu-i aşa? Când Faraon a aflat despre frumusețea lui Sarai, el a luat-o pe aceasta în propria-i casă; însă, înainte de a fi prea târziu, Faraon a aflat adevărul despre ea. Ce a făcut acesta în acel moment? Versetele 18-20
Aplicaţie: I-ar fi protejat Domnul pe Avram şi pe Sarai dacă aceștia ar fi spus întregul adevăr? Este vreodată cinstit să minți, chiar dacă faci acest lucru pentru a încerca să salvezi viața cuiva?

După ce Avram şi Lot s-au întors în Canaan, au văzut că slujitorii lor, cei care aveau grijă de turmele şi de cirezile lor numeroase, nu se înțelegeau. Ei se certau pentru că nu era destulă iarbă pentru animale. Era nevoie să se separe, astfel că Avram i-a spus lui Lot să aleagă unde voia să trăiască. Avram era mai în vârstă şi își ajutase nepotul să devină bogat; 

Avram ar fi trebuit să facă alegerea primul. Dar Lot s-a gândit că întinsele pășuni din Valea Iordanului i-ar spori averea. Frumosul oraș Sodoma se afla acolo şi Lot şi-a mutat familia în acel loc nelegiuit. Avram era foarte bogat, însă nu era nici egoist, nici mândru. Îi permisese lui Lot să ia cel mai bun ținut. De asemenea, era prietenos şi serviabil. El a devenit un important conducător în acel ținut. Şi celelalte națiuni îl respectau şi îl admirau. Toată lumea ştia că el se închina doar Domnului. Într-o zi, un mesager a venit în fugă la Avram cu vești: Lot şi familia lui fuseseră luați prizonieri. Soldații a patru regi mari năvăliseră în Valea Iordanului şi luaseră prizonieri din Sodoma şi din apropierea Gomorei, confiscându-le și bunurile. Avram ar fi putut să spună: „Ce păcat! Dar așa-i trebuie. Lot a ales în mod egoist cel mai bun ținut şi s-a mutat în tărâmul nelegiuit al Sodomei.” Însă l-a lăsat Avram pe Lot să suporte consecințele alegerilor lui? Desigur că nu. În schimb, oamenii lui i s-au alăturat şi au mers numaidecât să îi salveze pe prizonieri.

Oamenii care îi luaseră prizonieri pe Lot şi familia lui erau deja la 240 km distanță de Avram, dar oamenii lui i-au ajuns. Apoi, i-au mai urmărit vreo 57 km, i-au prins şi au luat înapoi toți oamenii şi toate lucrurile ce fuseseră luate, ca şi bogățiile lăsate de dușmanii aflați pe fugă. Ce a spus Avram când regele Sodomei a vrut să îl răsplătească pentru că i-a salvat oamenii? Geneza 14:21-24

Aplicaţie: Cum ar trebui să ne purtăm cu oamenii care nu s-au comportat bine cu noi? Ar trebui să îi ajutăm dacă au probleme?

În timp ce Avram şi oamenii lui se întorceau de la salvarea prizonierilor, regele Salemului le-a ieșit în întâmpinare şi l-a binecuvântat pe Avram. Numele lui era Melhisedec. Era preot şi rege. Numele orașului său (Salem) a devenit ulterior Ierusalim. Geneza 14:18-20 Melhisedec Îl reprezenta pe Isus. El este Marele nostru Preot în cer acum, şi El va fi Regele nostru în Noul Ierusalim. Evrei 6:19,20; Apocalipsa 19:16; Apocalipsa 21:2,3

Geneza spune că Avram i-a plătit zecime lui Melhisedec. Ce este zecimea? Dacă te-ar întreba cineva ce este zecimea, ce i-ai spune? Zecimea este diferită de daruri? Desigur că da. Zecimea înseamnă a zecea parte. Asta semnifică un ban pus deoparte la fiecare zece bănuți, un leu din zece şi tot aşa. Tot ceea ce avem îi aparține cu adevărat Domnului şi noi ne arătăm recunoștința dăruind. Însă zecimea îi aparține Lui într-un fel aparte. Unde ne cere Domnul să ducem zecimea şi ce ne promite dacă ascultăm de El? Maleahi 3:10

Locul de colectare a zecimii este biserica. Zecimea strânsă în toate bisericile dintr-o conferință este trimisă la trezoreria conferinței respective. Apoi, conferința – nu bisericile – îi plătește pe pastori. Astfel, pastorul nu depinde de biserica pe care o slujește pentru a fi plătit de ea. Ce plan înțelept şi drept a făcut Domnul!
Unii oameni sunt tentați să creadă că ei nu își pot permite să plătească zecimea. Însă a plăti corect zecimea înseamnă că recunoaștem că tot ce avem îi aparține Domnului şi că alegem să avem încredere în Dumnezeu şi să ascultăm de El, indiferent ce se întâmplă. Așadar, când primim salariul/alocația, primul lucru pe care ar fi bine să îl facem este să punem zecimea deoparte pentru a I-o înapoia Domnului. Apoi, putem să plănuim cum să folosim restul de bani: pentru daruri, plata facturilor şi pentru a cumpăra lucrurile de care avem nevoie.

Aplicaţie: A păstra pentru tine chiar şi un singur leu din zecimea Domnului este același lucru cu a fura. Citește Leviticul 27:30 şi Maleahi 3:8-10 pentru a afla cât de serios este acest lucru.