Cântece pentru Isus

Pavel și Barnaba mergeau în diverse locuri și le povesteau necreștinilor despre Isus. Însă nu era ușor, nu-i așa? Oamenii din Iconia și din Listra au încercat să-i omoare. Așadar, pentru un timp, ei au lucrat într-un alt oraș.

Mai târziu, Pavel și Barnaba s-au întors să viziteze orașele în care predicaseră. În fiecare loc au organizat biserici și i-au încurajat pe creștini să-I fie loiali lui Dumnezeu. Apoi s-au îmbarcat pe un vas și s-au întors acasă, în Antiohia, pentru a vizita biserica ce îi trimisese ca misionari.

Ce au făcut Pavel și Barnaba atunci când s-au întors în Antiohia? Faptele apostolilor 14:27 Pavel și Barnaba nu i-au uitat pe noii creștini și bisericile pe care le-au înființat. Ce i-a spus Pavel lui Barnaba după ceva timp? Faptele apostolilor 15:36 Lui Barnaba i-a plăcut planul lui Pavel și s-a hotărât să-l ia din nou cu ei pe Ioan Marcu. Dar Pavel nu a vrut să meargă cu Ioan Marcu, fiindcă el îi părăsise când au dat de necaz. Ce au hotărât să facă până la urmă?Faptele apostolilor 15:39-41

Pavel nu știa că Ioan Marcu învățase să se încreadă în Dumnezeu. De data aceasta, Ioan Marcu era un lucrător bun. Mai târziu, când a auzit despre acest lucru, Pavel s-a bucurat că Barnaba îi dăduse o altă șansă lui Ioan Marcu să devină misionar.

Pentru un timp, Pavel și Sila au călătorit împreună, vizitând biserici și încurajându-i pe creștini să-L iubească pe Isus și să asculte de El.

Într-un final, Pavel și Sila au ajuns în Listra. Îți aduci aminte ce i s-a întâmplat lui Pavel în Listra? Acela a fost orașul în care mulțimea a încercat să-l omoare. I-a fost lui Pavel frică să se întoarcă acolo? Nu. Dumnezeu l-a ajutat să fie foarte curajos.

Pavel s-a bucurat când a văzut că creștinii din Listra încă Îl iubeau și Îl ascultau pe Isus. În timp ce Pavel era în Listra, un tânăr pe nume Timotei a devenit ajutorul lui special. Vom învăța mai multe despre Timotei săptămâna viitoare.

După ce Pavel, Sila și Timotei au terminat de vizitat locurile pe unde Pavel înființase biserici, a sosit timpul ca ei să meargă în noi locuri, unde încă nu erau creștini. Într-o noapte, Dumnezeu i-a dat lui Pavel o viziune, ceva asemănător cu un vis. În viziune, Pavel a văzut un om care era dintr-un loc numit Macedonia. Ce i-a spus acel om lui Pavel? Faptele apostolilor 16:9 Când s-a trezit, Pavel era sigur că Dumnezeu dorea ca el să meargă în Macedonia. Luca, un medic, voia să meargă și el. Așa că Pavel, Sila, Timotei și Luca au urcat pe un vas și au navigat până la Filipi, cel mai important oraș din Macedonia.

I-a spus Dumnezeu lui Pavel unde să meargă și ce să facă? Ne va ajuta și pe noi să știm ce trebuie să facem? Psalmii 32:8

Era o zi de Sabat, iar Pavel se afla în Filipi. Nu exista sinagogă în Filipi, unde mergeau evreii și unde putea să se închine și Pavel lui Dumnezeu, dar era un loc pe malul râului unde oamenii se întâlneau să se roage. În acel Sabat, câteva femei se aflau acolo și Pavel s-a așezat și le-a povestit despre Isus.

O femeie pe nume Lidia era în special interesată de ce spunea Pavel. Ea cu toată familia ei au ales să creadă în Isus și au fost botezați. Apoi ce i-a cerut ea lui Pavel și colaboratorilor lui? Faptele apostolilor 16:15

În Filipi era o fată sclavă care era controlată de unul dintre îngerii lui Satana. Ea le spunea oamenilor să se închine la idoli și stăpânii ei făceau mulți bani de pe urma muncii ei. Zi după zi, în timp ce Pavel și Sila mergeau prin oraș, ea mergea în urma lor strigând mereu și mereu aceleași cuvinte. Ce striga ea? Faptele apostolilor 16:17

Pavel știa că Satana se folosea de această fată pentru a-i împiedica pe oameni să creadă în Isus. Cuvintele ei îi făceau pe oameni să creadă că și Pavel lucra pentru Satana. Așadar, ce a făcut Pavel? Faptele apostolilor 16:18 Fata s-a bucurat că era eliberată de puterea lui Satana și a ales de îndată să devină creștină.

Atunci când au văzut această minune, oamenii din Filipi au înțeles că Isus este mai puternic decât Satana. Dumnezeu chiar îi ajuta pe Pavel și pe Sila, nu-i așa?

Pavel tocmai ce îi spusese îngerului Satanei s-o părăsească pe fata sclavă. El a dat porunca în numele lui Isus și îngerul rău a fost nevoit să asculte. Fata era foarte fericită și s-a făcut creștină. Dar stăpânii ei nu se bucurau, fiindcă acum nu mai puteau s-o folosească pentru a face bani. Alți oameni din Filipi lucrau și ei pentru Satana și le era teamă că, dacă Pavel și Sila aveau să mai predice despre Isus, nici ei nu vor mai putea face bani. Știi ce au făcut acei oameni răi? Au adunat o mulțime de oameni supărați. Apoi i-au prins pe Pavel și pe Sila și i-au târât până la conducătorii orașului lor. Ei au strigat: „Oamenii aceștia ne tulbură cetatea și vestesc niște obiceiuri care nu sunt după lege.”

Conducătorii orașului ar fi trebuit să-i protejeze pe Pavel și pe Sila până ce aflau adevărul. Dar ei nu au procedat așa. Ce au făcut ei imediat? Faptele apostolilor 16:22,23

Atunci când a auzit ordinul, temnicerul a știut că nu trebuia să-i lase pe Pavel și pe Sila să scape. Așa că i-a închis într-o celulă întunecată din închisoare și le-a pus picioarele în butuci, ca să nu se poată mișca.

Pavel și Sila aveau dureri mari. Oare erau nemulțumiți și se plângeau? Vom afla mâine.

Conducătorii orașului Filipi i-au bătut pe Pavel și pe Sila pentru că îi învățau pe oameni despre Isus. Apoi i-au aruncat în temniță și i-au spus temnicerului – adică gardianului responsabil peste închisoare – să nu-i lase să plece.

Pavel și Sila erau închiși într-o încăpere foarte întunecată, cu picioarele în butuci și îi durea foarte tare. Spatele lor sângera, din cauza loviturilor nemiloase; picioarele și gleznele îi dureau foarte tare, din cauza butucilor care îi strângeau; iar ei stăteau jos pe podeaua tare, rece și murdară a unei celule întunecate din închisoare. Dar oare erau nemulțumiți? Nu. În loc să se plângă, ei au încercat să se ajute unul pe celălalt. Ce au făcut? Faptele apostolilor 16:25

Ceilalți oameni din închisoare erau uimiți. Erau obișnuiți să asculte cuvinte urâte și strigăte, dar niciodată nu auziseră prizonieri care se rugau și cântau. Temnicerul era, de asemenea, surprins. Când s-a dus la culcare în noaptea aceea, încă îi auzea pe Pavel și pe Sila cântând și rugându-se. El s-a întrebat: „Cine sunt acești oameni? De ce sunt atât de fericiți într-un loc atât de oribil?”

Știa Dumnezeu ce le făcuseră oamenii răi misionarilor Lui? Da. El a trimis îngeri ca să-i ajute. Deodată, la miezul nopții, a avut loc un cutremur. Ce s-a întâmplat cu ușile și lanțurile tuturor deținuților? Faptele apostolilor 16:26

Dumnezeu a trimis îngeri sfinți din cer pentru a-i salva pe Pavel și pe Sila din închisoarea aceea groaznică. Atunci când îngerii au venit, un cutremur mare a zguduit închisoarea și porțile ei s-au deschis. De asemenea, lanțurile au căzut de la toți prizonierii. Dar Pavel și Sila nu au fugit și nici vreunul din ceilalți prizonieri.

Atunci când s-a pornit cutremurul, temnicerul s-a trezit. Când a văzut că porțile închisorii erau deschise, s-a îngrozit. Au scăpat toți prizonierii? Va fi oare pedepsit? Atunci a auzit vocea blândă a lui Pavel spunând: „Toți suntem aici.” Temnicerul a aprins o lumină și s-a grăbit să ajungă unde erau Pavel și Sila. A îngenuncheat și i-a rugat să-l ierte că fusese atât de nemilos cu ei. Apoi i-a dus chiar acasă la el. Ce i-a întrebat acolo pe Pavel și pe Sila? Faptele apostolilor 16:30

Ce au spus Pavel și Sila? Faptele apostolilor 16:31,32 Temnicerul le-a spălat cu grijă spatele, care sângera și îi durea, apoi i-a ascultat în timp ce ei povesteau despre Isus. În noaptea aceea, temnicerul și familia lui au ales să creadă în Isus, iar Pavel și Sila i-au botezat.

Dimineața, conducătorii orașului au venit până la închisoare. Au spus că Pavel și Sila puteau să fie eliberați și i-au rugat pe misionari să plece din orașul lor. Așa că Pavel și Sila s-au întors acasă la Lidia și le-au amintit creștinilor să-I fie credincioși lui Isus. Apoi au mers într-un alt loc să le povestească mai multor oameni despre Isus.

A fost mereu frumos și ușor pentru Pavel și Sila să le spună altora despre Isus? Au suferit câteodată pentru Isus? Cine era mereu cu Pavel și cu Sila ca să-i ajute să fie curajoși?
Când ni se întâmplă lucruri rele, înseamnă neapărat că am făcut ceva greșit? Ce au făcut Pavel și Sila în închisoare în loc să se plângă? Putem să cântăm și să ne rugăm chiar când vin greutăți? I-au ajutat acele cântări și rugăciuni pe alți oameni să afle despre Isus? Ne vor ajuta și pe noi cântarea și rugăciunea să-L facem cunoscut altora? Ce trebuie să facem pentru a fi mântuiți?

Boodle se alătură familiei -  Partea I. De Amy Sherrard

Boodle a locuit cu familia Sherrard, ai cărei membri au fost misionari în Singapore și în Filipine.

Boodle. Ce nume nostim pentru un pui de câine! Dena, de șase ani, și micuța Sherry, de patru, râdeau în timp ce se uitau la drăgălaşa cățelușă neagră care alerga în jurul curții casei lor din îndepărtatul Singapore. Aceasta adulmeca și inspecta fericită fiecare colțișor. Mama și mai ales tata se bucurau și ei de cățelușă. Tatăl își aminti că, pe vremea când era copil, numele câinelui său preferat fusese tot Boodle.
– Cum de i-ai pus numele acesta cățelușului tău, tati? vru să știe Dena.

Tatăl se gândi câteva minute, apoi dădu din cap:
– Nu mai știu cum de a primit acest nume, dar părea a fi numele potrivit. Cel puțin așa cred.
– Dar Boodle al tău era un „el”, pe când Boodle a noastră este o „ea”. Contează asta? vru să știe Dena.
– Cred că nu contează, râse tatăl. Hai să vedem dacă ei îi pasă. Hei, Boodle, vino aici. Boodle, Boodle, o strigă el.
Și Boodle veni, traversând peluza; urechile ei negre și mătăsoase se mișcau în sus și în jos în timp ce alerga spre el.
– Ce cățelușă deșteaptă! Deja îşi cunoaște numele.
Mama zâmbi în timp ce o luă în brațe și își lipi fața de blana ei moale. Boodle dădea din coadă și încerca să-i dea pupici fericiți și umezi de cățeluș. Înainte de a intra în casă, mama le reaminti că erau câteva lucruri de care trebuiau să țină cont. Boodle era încă mică și se afla pentru prima oară departe de mama ei. Pentru început, era foarte probabil ca ea să le ducă dorul fraților și surorilor ei cățeluși și mamei ei. Prin urmare, avea nevoie de multă dragoste. Mama le mai spuse că trebuiau să-și amintească să nu o lovească niciodată cu mâinile pe Boodle. Dimpotrivă, mâinile lor trebuiau să fie întotdeauna blânde și bune. De asemenea, era necesar ca ei să fie foarte atenți când o certau, în cazul în care ar fi fost obraznică. Mama le spuse că animalele învață când sunt apreciate, nu când sunt dojenite.
– Cum v-aţi simți dacă eu aș țipa la voi și v-aș pălmui fără ca măcar să știți motivul? Ați mai vrea să veniți la mine data următoare când vă chem sau ați fi speriate? le întrebă ea.
Dena și Sherry deveniră serioase.
– Ne-ar fi frică, ziseră amândouă.
– Bineînțeles că așa v-ați simți, îngână mama. Vă voi ajuta să o învățați pe Boodle să fie bucuroasă și ascultătoare fără să-i fie frică de voi, le promise ea. În casă, fiecare râdea văzând cât de amuzantă era Boodle când aluneca și patina sau se rostogolea pe podeaua de gresie alunecoasă. Și Boodle credea că este distractiv și dădea din coadă și lătra în timp ce patina, încercând să alerge.
După ce Boodle și întreaga familie cinară și făcură altarul de seară, sosi timpul ca Dena și Sherry să meargă la culcare. Mama puse un ziar într-un colț al băii.
– Boodle va învăța curând că trebuie să folosească ziarul când va avea nevoie, le-a explicat ea. Când va mai crește, ne va anunța ea însăși când are nevoie să meargă afară.
Fetele puseră un prosop moale lângă bucata de ziar pentru ca Boodle să doarmă pe el și rămaseră cu micuța cățelușă obosită până când aceasta adormi buștean. Apoi, fetele închiseră în liniște ușa de la baie și se duseră și ele la culcare. În toată casa era liniște. Dar nu a fost aşa multă vreme.