Instruirea muzicală

În această lecție vom studia despre practica unui instrument. Fie că luați lecții de pian acasă, fie că studiați vioara cu un profesor într-un oraș din apropiere, cursurile muzicale pot fi o parte importantă a vieții voastre. Să aflăm ce spune Biblia despre aceasta.

Capacitatea de a cânta cu măiestrie la un instrument a fost întotdeauna un talent valoros. Dumnezeu ne-a transmis următorul îndemn: „Cântarea să fie însoțită de instrumente muzicale, folosite cu iscusință” (Evanghelizare, p. 181). După cum am văzut, muzicienii de la templu au fost aleși pentru priceperea lor. Închinarea ar trebui să includă muzică sacră bine interpretată, prelegeri biblice de interes și mărturii personale. Acestea sunt concepute pentru a ne ajuta să acționăm după Biblie. Dar ca închinători care ascultă, avem și o responsabilitate. Trebuie să răspundem cu o hotărâre din ce în ce mai profundă și să-L urmăm pe Hristos fără rezerve. În caz contrar, cea mai bună formulă de închinare va fi lipsită de sens. Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel: „Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu un glas frumos și iscusit la cântare pe coarde. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc” (Ezechiel 33:32). Ascultătorii lui Ezechiel îl vedeau ca pe un mijloc de distracție. Cu toate că le plăcea să-l asculte, nu erau interesați să-și schimbe viața.

Cunoști persoane care procedează la fel? Chiar și atunci când luăm lecții de muzică, este ușor să le savurăm și să îl apreciem pe profesor, dar să neglijăm temele practice. Asemenea oamenilor care l-au ascultat pe Ezechiel, unora le lipsește determinarea de a sfârși ce au început, iar cele mai bune sfaturi și cele mai bune lecții devin inutile.

Primul aspect este că mulți oameni sunt câștigați de performanțele muzicale ale interpreților. Dar, pentru performanță, este nevoie de exercițiu. Doar în acest fel ajungi să cânți bine sau să ai o voce foarte plăcută. Al doilea aspect se bazează pe o observație generală. De obicei, interpreții faimoși, cu pricepere, sunt lăudați în mod frecvent. Și aceste aprecieri pot deveni o problemă.

Să luăm în considerare originea instrumentelor muzicale, așa cum este relatată în Biblie. Instrumentele muzicale au fost inventate la începutul istoriei omenirii. Jubal, fiu al primului poligam, a inventat instrumentele cu coarde și instrumentele de suflat. El era cunoscut ca „tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta și cu cavalul” (Geneza 4:21). Copiii fratelui său, Tubal-Cain, ar fi inventat instrumentele de aramă (vezi Geneza 4:22).

Este posibil ca Jubal să fi cântat la instrumente și pentru Adam, din moment ce a trăit la doar șapte generații după acesta. Este posibil să fi fost contemporan cu Adam mulți ani. Din păcate, Jubal nu făcea parte din familiile credincioase. El era un descendent al lui Cain, care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și a schimbat închinarea la Dumnezeu. Iar cei care au urmat exemplul lui Cain și-au folosit invențiile pentru a se onora pe ei înșiși în loc să-i dea slavă lui Dumnezeu.

De atunci, de multe ori s-a întâmplat ca interpreții de muzică cei mai pricepuți să trăiască de dragul aplauzelor și să le placă foarte mult să fie lăudați. Acesta este un stil de viață periculos și ar trebui evitat cu grijă de fiecare muzician creștin. Amintiți-vă că oamenii cărora le era frică să ia atitudine pentru Isus erau oameni cărora le păsa mai mult de ceea ce spuneau ceilalți decât de adevăr. „Ei au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12:43). În timp ce exersați și învățați să cântați vocal sau la un instrument, nu lăsați aplauzele și onoarea primite să vă stimuleze mândria. În sistemul lui Dumnezeu, muzicienii nu cântă cu scopul de a fi lăudați. Ei cântă ca să-L onoreze pe Dumnezeu și, în felul acesta, să-și schimbe viața.
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)

„O formare corectă a vocii este o caracteristică importantă a educației și nu ar trebui neglijată.”—Patriarhi și profeți, p. 594

1. Ce instrumentiști erau aleși să cânte pentru acompanierea imnurilor din templu? 1 Cronici 25:7; Psalmul 33:3 
Ce este important în muzica din biserică?

2. Citiți Geneza 4:21. Muzica interpretată la alăută și caval (flaut și harpă) își are originea în familia lui Cain. De ce acest lucru nu este o dovadă că muzica la flaut și harpă este greșită? 1 Samuel 10:5; Psalmul 150

Mândria corupe inima. Încă din primele zile, abilitatea de a cânta bine a fost folosită de Satana pentru a stimula mândria. Dumnezeu l-a creat pentru a fi un muzician frumos, dar el a ajuns să prețuiască excesiv frumusețea, priceperea și înțelepciunea sa glorioasă (vezi Ezechiel 28:13,17).

Povestea lui Lucifer ne învață că nu este greșit să fii frumos sau să fii înțelept. Și, în același mod, ne învață că nu este greșit să ne pricepem să cântăm. Dar viața îngerului căzut ne arată că aprecierile personale față de noi înșine nu sunt sigure. „Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși” (Filipeni 2:3). (Vezi și Romani 12:3–5.)

Iată de ce Biblia nu consemnează multe lucruri bune făcute de oameni. Alegerea de a da onoare oamenilor nu conferă siguranță. „În Cuvântul Său, Dumnezeu nu a permis să se spună multe lucruri care să laude virtuțile celor mai buni oameni care au trăit pe pământ. Toate biruințele și faptele lor mari și bune au fost atribuite lui Dumnezeu. Numai El trebuia să primească slava, numai El trebuia să fie înălțat. El este totul în toate. Omul este doar un agent, un instrument slab în mâinile Lui. Puterea și excelența sunt toate ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a văzut în om o dispoziție continuă de a se îndepărta de El, de a-L uita și de a se închina creaturii în locul Creatorului. Prin urmare, Dumnezeu nu a permis ca lauda omului să fie înregistrată în paginile istoriei sfinte” (Spiritul Profeției, vol. 1, p. 380, în orig.).

Dacă ești muzician, principiile de mai sus sugerează nevoia de a conștientiza adevărata sursă a talentului muzical. Dacă cineva spune: „A fost o performanță uimitoare!”, ați putea răspunde spunând: „Lăudat să fie Dumnezeu! Mulțumesc.” Probabil că veți găsi propriul mod de a spune oamenilor că onoarea o merită Creatorul.

O modalitate prin care Satana încearcă să ne facă să fim mândri este comparația cu alții, cu oameni mai puțin talentați. Sau ne-ar putea face să fim invidioși pe cei care sunt mai pricepuți. Niciodată nu a fost o mișcare înțeleaptă să ne comparăm cu alții. Indiferent dacă asta ne-ar face să fim mândri sau invidioși, nu trebuie să o facem. „Negreșit, n-avem îndrăzneala să ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se laudă singuri. Dar ei, prin faptul că se măsoară cu ei înșiși și se pun alături ei cu ei înșiși, sunt fără pricepere” (2 Corinteni 10:12).

Dar să presupunem că voi credeți că nu aveți nicio problemă cu mândria. Știți că Dumnezeu vă dă priceperea și puterea de a interpreta. Vă place să-L onorați. Nu aveți gânduri înalte despre propria persoană și nici nu vă comparați cu alții. Asta e bine. Dar chiar și așa, ar fi înțelept să fiți atenți asupra acestui punct, deoarece tentația mândriei este reală întotdeauna. Pavel ne avertizează: „Cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). „Vegheați și rugați-vă”, a avertizat Isus, „ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă” (Matei 26:41).

Al treilea punct este că trebuie să muncim cât de bine putem. „Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” (Eclesiastul 9:10). Fă tot ce poți pentru Creatorul tău. Dumnezeu așteaptă aceasta și merită totul. Așa cum David a devenit priceput în tinerețe, tot așa puteți și voi să ajungeți la un nivel mai înalt de competență, dacă îi veți cere lui Dumnezeu să vă sporească abilitățile și dacă vă implicați din toată inima în ce faceți. Dacă valorificați timpul exersând la un instrument sau luați lecții de cântat cu vocea, merită să faceți o lucrare bună care să-L onoreze pe Creator. După cum a spus Pavel: „Să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)

3. De ce relatează Biblia o serie de greșeli făcute de Avraam și de alte personaje principale? 
Enumerați oameni din Biblie cărora le-au fost înregistrate păcatele.

4. Interpreții sunt frecvent lăudați pentru abilitățile lor. Enumerați câteva modalități diferite prin care pot răspunde la aceste complimente, îndreptând laudele spre Dumnezeu.

Probabil că sunteți prea tineri să vă gândiți la perioada când veți avea copii. Dar nu esteprea devreme să aveți principii care vă pot ghida în familie. O idee importantă este următoarea: copiii nu ar trebui să înceapă lecțiile de muzică dacă sunt foarte mici.

Ellen White a scris despre problema practicii muzicale timpurii. Copiii nu ar trebui să studieze prea devreme, iar copiii nervoși ar trebui să-și amâne pentru mai târziu lecțiile de muzică. „Se obișnuiește trimiterea copiilor foarte mici la școală, cerându-li-se să învețe din cărți lucruri care le forțează mintea și, adeseori, să învețe muzică. În multe cazuri, părinții au posibilități limitate și este nevoie de un efort financiar căruia foarte greu îi fac față, dar ei consideră că trebuie făcut totul pentru a asigura această linie artificială de educație. Nu este înțelept. Copilul nervos nu trebuie suprasolicitat în nicio direcție și nu trebuie să învețe muzică până nu este bine dezvoltat din punct de vedere fizic” (Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 112).

Să înveți să cânți presupune muncă. Și la fel cum unele lucrări solicită partea inferioară a spatelui, în timp ce altele lasă urme pe palmele mâinilor, muzica ne poate uza nervii. Ellen White chiar i-a spus unui bărbat că meseria lui de a acorda piane ar putea fi un pericol pentru sănătatea nervilor lui slăbiți.

„Dacă ai putea lucra mai puțin, dacă ai putea obține o bucată de pământ și timp de un an să lucrezi în aer liber, departe de toate dilemele afacerilor, s-ar putea să-ți salvezi creierul și sufletul. Nu este înțelept, doar pentru că poți câștiga bani cu ușurință, să continui munca de acordare a pianelor, dacă acest lucru îți afectează sistemul nervos” (Manuscript Releases, vol. 3, pp. 351, 352).

Într-o lecție anterioară despre muzică și închinare, am învățat că muzica este un blestem teribil atunci când ia locul studiului Bibliei și al rugăciunii. Muzica este importantă și valoroasă, dar nu este viața sufletului. Iar practicarea ei nu trebuie să ia locul lucrurilor mai importante, cum ar fi dobândirea abilităților esențiale pentru viață. „Sunt foarte multe fete care... au puține cunoștințe practice despre îndatoririle ce revin unei soții și mame. Ele pot citi și cânta la un instrument muzical, dar nu știu să gătească. Ele nu pot face o pâine bună, care este extrem de esențială pentru sănătatea familiei... Poziția de dactilografă (secretară), de croitoreasă sau de profesoară de muzică nu o poate egala ca importanță pe cea de bucătăreasă” (Counsels on Diet and Foods, p. 252).

Dacă nu îți plac sarcinile domestice din gospodăria sau curtea casei, ai putea fi tentat să evadezi în studiu, lectură, lucrând la proiecte pe computer sau exersând la instrumente muzicale. Dar, ca tineri, învățăm echilibrul dacă nu neglijăm îndatoririle neplăcute. Principiile practicii muzicale sunt utile pentru toată viața:
• (1) Să facem tot ce putem mai bine, înțelegând că temperamentul sau talentul nu ne fac pe toți la fel de potriviți în activități precum arta, muzica și altele.

• (2) Asemenea abilități pot fi valoroase, dar e preferabil să nu acordăm atât de mult timp și atenție pentru abilitățile neesențiale, în detrimentul abilităților practice și necesare vieții de zi cu zi.

• (3) Nu ar trebui să ne petrecem timpul încercând să obținem o poziție socială, bogăție sau aplauze. Numai Dumnezeu merită lauda.

• (4) Să nu permitem niciunei activități să ne ia din timpul de rugăciune și studiu al Bibliei. (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea III.)

„Când permitem ca muzica să ia locul studiului și rugăciunii, atragem un blestem teribil.”—The Review and Herald, 11 martie 1880

5. Citiți Eclesiastul 9:10. Înseamnă acest lucru că practica muzicală ar trebui să ne ocupe mare parte din timp? Enumerați câteva îndatoriri care sunt mai importante decât practica muzicală.  Cum puteți hotărî care este perioada potrivită de timp pe care să o dedicați practicii muzicale? Ai putea să exersezi muzica din toată puterea ta, chiar dacă ai doar 30 de minute de exersat în fiecare zi?

Dărnicia californiană — a 46-a parte, de John N Loughborough
În numărul din 21 aprilie 1874 al Review, fratele White a propus ca pe coasta Pacificului să apară o revistă (Signs of the Times). În perioada aceea, plănuiserăm să organizăm întâlniri în Cloverdale și deja expediaserăm cortul de 18 m.

Când fratele și doamna White au venit să viziteze familia sorei Willis și pe cea a fratelui Tay, sora White i-a spus soțului ei: „Acesta este locul în care am văzut că ar trebui să înființăm ziarul.” Așa stând lucrurile, se părea
că prezentarea adevărului în Oakland era un lucru de o mare importanță. Fratele White a hotărât imediat să-și mute bunurile casnice de la Santa Rosa aici. În timp ce se rugau pentru aceasta, au fost atât de impresionați să organizeze întâlnirile de cort aici, încât nu au putut dormi. Fratele White a pornit spre Alexander Valley, în apropiere de Healdsburg, traversând râul Russian ca să întâlnească echipa ce transporta cortul la Cloverdale. A ajuns tocmai la timp, iar cortul a fost pus în trenul spre Oakland. Cortul a fost ridicat pe un teren frumos în luna aprilie, iar întâlnirile au fost conduse de frații Canright și Cornell.

Duminică, 14 iunie, a fost o zi splendidă pentru un botez pe malul frumosului lac Merritt. Pe o stâncă la nouă metri deasupra țărmului s-au adunat între 1.500 și 2.000 de oameni, în timp ce pe apă pluteau numeroase bărci mici. Înainte de botez, fratele White a ținut o predică scurtă, serioasă și convingătoare despre lege și botez. Toți au ascultat cu cel mai mare respect, după care 23 de persoane au fost botezate. Cât de bine îmi amintesc acea zi din Oakland, când ne-am adunat în camera fratelui Canright, având răsfirate pe podea paginile primului număr din Signs, proaspăt adus de la tipografie. Împreună cu familia White și familia Canright, ne-am închinat în rugăciune și am cerut binecuvântarea lui Dumnezeu pentru „noua revistă”. Fratele White s-a apucat de această acțiune cu teamă și neliniște, și totuși cu credință în Dumnezeu. Timpul a arătat că revista era exact ceea ce aveam nevoie. Până acum, mare este binele realizat prin acest mijloc.

Deoarece căldura verii din Woodland era prea mare pentru starea de slăbiciune a soției mele, ne-am vândut casa din Santa Rosa și ne-am mutat la St. Helena. Pe data de 24 septembrie, am ridicat cele două corturi de câte 18 m unul lângă altul, fiind despărțite doar de o pânză de legătură, pe locul de tabără din Yountville. Am fost privilegiați să-l avem alături de noi pentru prima dată pe fratele George I. Butler, membru al comitetului Conferinței Generale. Din moment ce soția mea era nerăbdătoare să se bucure de întâlniri și simțea că aceasta ar putea fi ultima ei ocazie, am amenajat un cort pentru ea și sora ei chiar în spatele cortului de întâlnire, unde putea să se întindă pe pat și să asculte predicile.

Pe data de 11 octombrie, le-am spus oamenilor că dorința Conferinței Generale era să strângem 4.000 de dolari pentru a susține revista Signs of the Times. Prezența lui Dumnezeu s-a făcut simțită la întâlnire și, în câteva minute, fără niciun îndemn, s-au strâns 19.414 dolari. În după-amiaza aceea urma să aibă loc o ședință pentru strângerea unui fond de 500 de dolari pentru întâlniri de tabără, dar cum de dimineață darurile au fost atât de bogate, am zis că nu mai cerem alți bani. Fratele T.M. Chapman a spus: „Încercați-ne și haideți să vedem dacă nu vom strânge fonduri pentru un cort și întâlniri de tabără.” A început cu 50 de dolari, iar în scurt timp s-a adunat o sumă de 1.616 de dolari. Aceasta a fost a treia și cea mai mare întâlnire de tabără organizată vreodată în California. În ultima zi, 49 de persoane au fost botezate în râul Napa, care curgea pe lângă tabără: printre oamenii care s-au botezat era și Knud Brorsen, care a devenit un pionier al Evangheliei în Norvegia.

Wesley Diggins, din San Francisco, a înaintat o cerere serioasă ca să montăm cele două corturi în orașul său. Am rezervat o bucată de teren pe bulevardul Golden Gate Ave și am dat startul întâlnirilor pe data de 16 octombrie. Fratele Butler a participat la ele până pe data de 1 noiembrie, când s-a întors în Michigan împreună cu fratele Cornell. În fiecare seară, erau prezente între 800 și 1.200 de persoane. Lucrarea mea a fost asociată mai mult sau mai puțin cu fratele și sora White până în luna februarie, când din cauza sănătății precare a partenerei mele m-am întors acasă, la St. Helena. Am vorbit adunării de acolo în zilele de Sabat. Soția a murit în pace pe data de 24 martie. Doarme liniștită în cimitirul din St. Helena.

Psalmistul îndrăgit al lui Israel
Cu secole înainte de venirea Mântuitorului lumii, tânărul David păzea turma de oi pe câmpiile întinse din Betleem. Acest păstor simplu a compus și a cântat propriile cântece, cu vocea sa tânără și plăcută, acompaniată de muzica harpei. Domnul l-a ales pe David și i-a condus viața, dându-i ocazii ca să-și antreneze vocea și să-și cultive talentul pentru muzică și poezie. În viața lui solitară, Domnul îl pregătea pentru lucrarea pe care intenționa să i-o încredințeze în anii ce urmau să vină...

Păstorul singuratic de pe dealurile din Betleem a fost uluit de chemarea zorită a mesagerului care l-a anunțat că acasă la tatăl lui venise profetul și a trimis după el. Surprins, s-a întrebat care putea fi motivul pentru care profetul și judecătorul lui Israel dorește să-l vadă; totuși, fără să mai întârzie, s-a grăbit să meargă la altar. „Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă.” Pe când Samuel se uita cu plăcere la păstorul frumos, cu aer bărbătesc și modest, glasul Domnului i-a vorbit, zicând: „Scoală-te și unge-l, căci el este! Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în cele următoare.” Profetul își îndeplinise lucrarea rânduită și, cu inima ușurată, s-a întors la Rama.

Marea onoare acordată nu l-a făcut pe David să fie mândru. La fel de umil și de modest ca înainte de ungere, păstorașul se întoarse pe colinele din Betleem, păscând și păzind turmele tot așa de blând ca și mai înainte. Dar își compunea melodiile și cânta din harpă cu o nouă însuflețire. În fața ochilor săi se întindea o priveliște bogată în diverse frumuseți. Viile cu ciorchinii lor de aur străluceau în bătaia soarelui. Copacii pădurii, cu frunzele lor verzi, se unduiau în bătaia vântului. El privea soarele, care inunda cerul cu lumină, cum se ridica asemenea unui mire din odaia sa, bucurându- se ca un viteaz care pornește la drum. În fața lui se ridicau mândrele vârfuri ale dealurilor, înălțându-se spre cer; departe, se zăreau stâncile golașe, iar deasupra tuturor se întindea bolta cerului, albastră și plăcută. Dincolo de toate acestea era Dumnezeu.

Nu-L putea vedea, dar lucrările Lui oglindeau slava Sa. Descoperirile zilnice ale caracterului și ale maiestății Creatorului umpleau inima tânărului poet de ardoare și de bucurie. Admirându-L pe Dumnezeu și lucrările Lui, însușirile minții și ale inimii lui David sporeau și se întăreau pentru lucrarea lui de mai târziu. Lumina zilei care îmbrăca în aur pădurea și muntele, livezile și apele îi conduceau gândurile la Părintele luminii, de la care se coboară orice dar bun și desăvârșit. Ce mult mărea capacitatea mentală a simplului păstor o astfel de contemplare! Zilnic, el ajungea într-o comuniune tot mai intimă cu Dumnezeu. Sufletul său pătrundea adâncimi tot mai mari, pentru a afla noi subiecte care să-i inspire cântecul și să-i trezească harpa. Melodia bogată a glasului său se revărsa în aer și răsuna pe dealuri, ca un răspuns la imnurile îngerilor din cer.

David a continuat să se pregătească, în frumusețea și puterea anilor tinereții sale, pentru a ocupa o poziție înaltă între cei mai aleși oameni de pe pământ. Talentele sale – daruri prețioase de la Dumnezeu – erau folosite pentru a aduce slavă Dătătorului. Ocaziile de meditație și de introspecție l-au îmbogățit cu acea înțelepciune și evlavie care-l făceau plăcut înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor. În timp ce admira desăvârșirea Creatorului său, o înțelegere mai clară a lui Dumnezeu se deschidea înaintea minții sale. Subiectele neclare se luminau, greutățile se lămureau, contrazicerile aparente se rezolvau și fiecare rază de lumină atrăgea noi expresii de admirație și tot mai dulci cântece de laudă, spre slava lui Dumnezeu și a Răscumpărătorului. Iubirea care-l anima, grijile care-l chinuiau, biruințele care-l însoțeau, toate erau subiecte ale cugetării sale active; și, privind la iubirea lui Dumnezeu în toate înlănțuirile vieții sale, inima lui izbucnea într-o și mai vie adorare și recunoștință, glasul lui izbucnea într-o melodie tot mai vie, harpa sa răsuna în imnuri tot mai voioase, iar păstorașul creștea din putere în putere, din cunoștință în cunoștință, deoarece Duhul Domnului era peste el.– Signs of the Times, 8 iunie 1888

Cântările au fost introduse ca o parte obișnuită a serviciului religios, iar David a compus psalmi nu numai pentru a fi folosiți de preoți la serviciul sanctuarului, ci și pentru a fi cântați de popor în timpul călătoriilor către templu, cu prilejul sărbătorilor anuale. Influența exercitată în felul acesta a fost foarte cuprinzătoare și a adus ca rezultat eliberarea națiunii de idolatrie. Multe dintre popoarele vecine, văzând prosperitatea lui Israel, au fost făcute să gândească bine despre Dumnezeul lui Israel, care făcuse lucruri atât de mari pentru poporul Său. – Patriarhi și profeți, p. 397

1. Cu ce scop s-a ocupat Dumnezeu de circumstanțele vieții lui David?

2. În ce fel i-a afectat gândirea marea onoare ce i-a fost făcută lui David? În ce fel i-a afectat muzica?

3. Enumerați lucrurile văzute de David, care îi conduceau mintea spre Dumnezeu. Cum îl influențau toate acestea pe David?

4. Cum se dezvoltau capacitățile inimii și minții lui David?

5. Cum și-a folosit David talentele muzicale?

6. Ce anume îl făcea să compună noi cântece de laudă?

7. Enumerați trei lucruri la care David medita.

8. Ce s-a întâmplat cu David pe măsură ce vedea dragostea lui Dumnezeu în manifestările providențiale din viața lui?

9. Ce influență a avut muzica compusă de David asupra practicilor idolatre ale israeliților?

O mișcare de schimbare - de Annemarie Freeman
Ca să te simți bine, trebuie să bei băuturi alcoolice. Această perspectivă face parte din viziunea irlandeză asupra lumii.” Reclamele pentru alcool sunt peste tot în Irlanda, promovând o mare varietate de produse, toate promițând fericirea. Pentru a înțelege mai bine această viziune, iată trei experiențe de transformare ale prietenilor noștri irlandezi. „O să te bucuri să afli că am renunțat la băutură”, ne spuse Stacy din vârful buzelor, mie și soțului meu, Jeff, la una din întâlnirile noastre. „Încercam să-mi înec durerea în alcool, dar mi-am dat seama în cele din urmă că îmi afecta mintea.”

Am fost încântați să auzim asta de la prietena noastră care, cu doar două săptămâni înainte își declarase, în mod public dragostea pentru vin. Schimbarea nu a fost nimic altceva decât un miracol. Cu câteva săptămâni înainte, Jeff a susținut o prezentare despre pericolul băuturilor alcoolice la adresa sănătății, vorbind despre modul în care îi afectează fizic pe oameni și cum le distruge relațiile. Mulți dintre cei ce ascultau au fost surprinși că un obicei atât de comun și larg acceptat în cultura lor le făcea de fapt rău. Prezentarea a fost urmată de o dezbatere aprinsă. Ne-am rugat ca Duhul Sfânt să binecuvânteze mințile prietenilor noștri irlandezi, să le arate adevărul și să-i conducă spre convertire.

După ce fiul ei în vârstă de 14 ani a murit în urmă cu doi ani, Stacy s-a simțit devastată. Cele două pahare pe care le bea pe seară au devenit opt sau nouă. Ca parte din procesul de vindecare, a început să alerge mult și să-i ajute pe alții, având grijă de femei paralizate și organizând un club local pentru oamenii în vârstă. Întrucât Stacy nu mai bea băuturi alcoolice, a început să-și dea seama că se poate simți bine și fără acestea, ochii i s-au deschis și e capabilă să gândească cu o minte limpede. Aceasta este lucrarea Duhului Sfânt în viața ei.

O altă prietenă de-a noastră, Delores, ne-a spus că ani de zile a băut în fiecare seară un pahar de vin, deoarece doctorul i-a spus că îi face bine. A fost surprinsă să audă că beneficiile provin din struguri, nu din vin. După ce a auzit care sunt efectele dăunătoare ale băuturilor alcoolice, și-a informat familia că de atunci înainte nu o să bea decât suc de struguri. Edward a decis și el că nu mai are nevoie de băuturi alcoolice. Fiind în floarea vârstei, acesta a fost un pas mare pentru el și, la început, s-a luptat cu ideea. „Prietenii mei”, spune el, „devin tot mai neînțelepți și nu vreau deloc să mai merg la bar cu ei. Mă simt un pic singur și izolat deoarece sunt singurul care are capul limpede.” Din principiu, a ales să rămână sobru, deoarece vrea să aibă control asupra acțiunilor personale. Nu vrea să facă vreun lucru pe care să-l regrete, așa cum au făcut prietenii lui. Edward înaintează în călătoria credinței și își încurajează prietenii să descopere că se pot simți bine și fără să bea băuturi alcoolice.

Am descoperit că există cinci factori-cheie pentru a promova schimbarea în cultura irlandeză, în care este împământenită industria și consumul băuturilor alcoolice. Mai întâi, trebuie să câștigăm dreptul de a ne face auziți, implicându-ne în viețile altor oameni. În al doilea rând, trebuie să avem grijă de alții în mod autentic, indiferent dacă sunt de acord cu noi sau nu. În al treilea rând, trebuie să ne luăm timp să construim legături puternice de prietenie și încredere. În al patrulea rând, și cel mai important, pentru ca schimbarea să aibă loc este nevoie ca puterea Duhului Sfânt să lucreze în inimile și mințile oamenilor. Al cincilea factor-cheie este că prietenii noștri au nevoie să-și împărtășească noua viziune despre viață și cu alți oameni din cultura lor.

Pe măsură ce acești trei prieteni irlandezi au impact asupra celor din jurul lor, rugați-vă ca să înceapă o mișcare pozitivă de schimbare care, în cele din urmă, să îi conducă pe ei și pe alții la o relație împlinită cu Creatorul lor.