O profeţie despre muzică

Text de memorat

Frumos este să lăudăm pe Domnul și să mărim Numele Tău, Preaînalte, să vestim dimineața bunătatea Ta și noaptea, credincioșia Ta, cu instrumentul cu zece coarde și cu alăuta, în sunetele harpei. Psalmii 92:1-3

Pavel era îngrijorat că aceia care auzeau și acceptau Evanghelia se vor îndepărta de ea. El i-a avertizat în mod repetat în cartea Evrei. „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele” (Evrei 2:1).

„Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: «Astăzi», pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3:12-14).

Această învățătură este deosebit de importantă pentru noi astăzi, deoarece la sfârșitul timpului, Satana are un plan de a-i înșela pe adventiștii de ziua a șaptea conștiincioși. Dumnezeu i-a dat o viziune importantă despre acest plan lui Ellen White la începutul secolului al XX-lea. Ea locuia în Australia la acea vreme, dar, ca rezultat al viziunii și după multe rugăciuni, a simțit că trebuie să se întoarcă în Statele Unite pentru a face față unei crize, în toamna anului 1900. A venit exact la timp.

În timp ce se afla pe o navă maritimă, Stephen Haskell, unul dintre pionierii adventiști, a participat la o întâlnire de tabără în Muncie, Indiana, ca speaker și reprezentant al Conferinței Generale. El și soția sa i-au scris lui Ellen White despre experiența lor. Ceea ce au văzut petrecându-se la această întâlnire de tabără i-a alarmat. Întâlnirile erau conduse de un evanghelist care participase la întâlniri penticostale și fusese impresionat de entuziasmul celor care se închinau. Acest evanghelist a copiat stilul de închinare al penticostalilor, cu accentul pus pe experiența emoțională.

Instrumentele muzicale jucau un rol important în închinare, apelându-se la o tobă proeminentă și un bas cu coarde – aceeași formulă utilizată în aproape toate genurile contemporane de muzică ce sunt caracterizate de ritmuri vibrante. Haskell a scris despre pericolul în care erau oamenii sinceri de a fi induși în eroare la aceste întâlniri. El a observat impactul stilului muzical. „O mare putere însoțea mișcarea.” Ea îi putea captiva chiar și pe oamenii conștiincioși care ascultau „din cauza muzicii implicate în ceremonie. Ei au o orgă, un violoncel, trei viori, două flaute, trei tamburine, trei trompete și o tobă mare cu bas” (Ellen G. White, The Early Elmshaven Years, p. 102). Muzica era intensă și zgomotoasă și era dificil să auzi ce anume se cânta. Bineînțeles, toate acestea se întâmplau înainte de existența microfoanelor, a amplificatoarelor și a boxelor care, în ziua de azi, pot crește volumul la un nivel și mai ridicat. Scrisoarea lui Haskell a îngrijorat-o pe Ellen White, deoarece această relatare suna similar cu ceea ce văzuse în viziunea primită în luna ianuarie. De asemenea, părea asemănătoare mișcărilor fanatice pe care a trebuit să le respingă la începutul lucrării ei de slujire.

Cam după șase luni, la ședința Conferinței Generale din luna martie a anului 1901, ea le-a spus delegaților: „Domnul mi-a arătat că în adunările noastre de tabără vor fi aduse teorii și metode greșite și că istoria trecutului se va repeta... Am fost îndrumată să spun că la aceste manifestări sunt prezenți demoni cu chip de oameni, lucrând cu toată ingeniozitatea pe care o poate folosi Satana spre a face ca adevărul să fie dezgustător pentru oamenii inteligenți, că vrăjmașul a încercat să organizeze lucrurile în așa fel încât adunările de tabără, care au fost mijloacele de a le vesti mulțimilor adevărul soliei îngerului al treilea, să-și piardă puterea și influența” (Solii alese, vol. 2, pp. 51, 52).

Isus a spus: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva” (Matei 24:4). Această avertizare se aplică în special în dreptul nostru, care trăim în zilele din urmă. El a fost destul de bun ca să ne avertizeze prin Spiritul Profeției de pericolele specifice de la sfârșitul timpului, deghizate într-un amestec de muzică veselă și doctrine înșelătoare ce vor fi prezente la întâlnirile noastre. Să fim deci atenți!
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea I.)

Când vei înțelege lucrurile acestea într-o lumină corectă, vei avea în adunările tale numai cântări simple și plăcute și vei cere întregii adunări să cânte împreună.— Evanghelizare, p. 509

Satana va face ca muzica să fie o capcană prin felul în care este aleasă.—Solii alese, vol. 2, p. 38

1. Cum intenționează Satana să distrugă eficiența întâlnirilor noastre religioase?

2. Ce caracteristici ale muzicii de la întâlnirea de tabără din Muncie au dezvăluit faptul că Duhul Sfânt nu era prezent?

3. Ce anume atrage demonii în chip omenesc la întâlnirile noastre?

Liderii de la Conferința din Indiana au promovat mișcarea pe tot parcursul conferinței lor. Ei credeau că Duhul Sfânt era revărsat pentru pregătirea celei de-a doua veniri a lui Hristos. Ei credeau că primesc „darul limbilor” și un „trup sfințit”. Ei credeau că Îl urmau pe Isus în trecerea lor prin propria experiență de tip „Grădina Ghetsimani”. Liderii credeau că împlinesc Biblia și citau versete din ea și declarații ale lui Ellen White.

Serviciile de închinare din Indiana erau însoțite de fenomene fizice interesante. Poate că ați văzut videoclipuri cu oameni „străpunși în Duhul” într-o biserică penticostală. În anumite privințe, este un lucru asemănător cu ceea ce s-a întâmplat în Indiana, când muzica ajungea în momentele cele mai incitante.

Dacă ați fi un creștin dedicat care vrea să-L urmeze pe Isus, este posibil să vă doriți să aveți mai multă credință și „experiența din grădină”. Încercând să câștige această „experiență din grădină”, despre care credeau că le va da un „trup sfințit”, oamenii au venit la întâlniri. Programul includea rugăciune, muzică instrumentală zgomotoasă și predicare. Oamenilor li s-a spus să caute o experiență de senzație, demonstrativă. Tobele și tamburinele ajutau la acest lucru. Uneori, un ascultător cădea prosternat la podea. După aceea, era dus la platformă, unde un grup mic de oameni se adunau și strigau: „Slavă lui Dumnezeu!”, în timp ce alții se rugau sau cântau. Când această persoană devenea din nou conștientă, declara că a trecut prin „experiența grădinii” – avea „trup sfințit” și „darul limbilor!”

Dar această mișcare a luat sfârșit la scurt timp după ce Ellen White a expus-o la întâlnirile Conferinței Generale din 1901. Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi avertizat că acest tip de experiență va reveni, am fi putut crede că era o problemă deja rezolvată. Să observăm, totuși, detaliile profeției. Satana va face ca muzica să fie o capcană prin felul în care este aleasă. —Solii alese, vol. 2, p. 38

În primul rând, se va întâmpla chiar înainte de încheierea timpului de probă. „Domnul mi-a arătat că lucrurile pe care le-ați descris vor avea loc chiar înainte de încheierea timpului de probă. Vor avea loc tot felul de manifestări ciudate. Vor fi strigăte, muzică, tobe și dans. Simțurile ființelor raționale vor fi atât de confuze, încât nu se va mai putea avea încredere în ele pentru luarea unor decizii corecte. Iar faptul acesta va fi considerat a fi lucrarea Duhului Sfânt” (Solii alese, vol. 2, pp. 50, 51)

Ce este „încheierea timpului de probă”? Un exemplu de încheiere a timpului de probă a avut loc pe vremea lui Noe. Cu mult devotament, Noe a lansat ultimul său apel la adresa oamenilor, pentru ca aceștia să intre în corabie. După aceea, Noe și familia lui au intrat în corabie și un înger a închis ușa, și nimeni din afară nu a mai putut intra. Șapte zile mai târziu a venit potopul (vezi Geneza 7:10,16). Poate că unii oameni au crezut că vor mai putea intra în corabie dacă va ploua, dar era prea târziu.

Într-un mod asemănător, încheierea timpului de probă pentru oameni va avea loc cu puțin timp înainte de venirea lui Isus. Va avea loc o ultimă invitație făcută oamenilor, îndemnându-i să păzească Sabatul sfânt, să evite semnul fiarei și să scape de ultimele șapte plăgi înfricoșătoare. Muzica sacră și predicarea atentă îi vor ajuta pe oameni să ia decizia de a-L urma pe Hristos. Dar Satana vrea să-i împiedice pe oameni să ia o astfel de decizie și va interveni cu un mesaj contrafăcut, însoțit de muzica pe care a inspirat-o – o muzică zgomotoasă, ritmată. Ascultătorii confuzi și amăgiți vor crede că are loc revărsarea Duhului Sfânt, dar în realitate va fi vorba de un spirit necurat. Când vor cădea plăgile, va fi prea târziu pentru pocăință. În al doilea rând, muzica malefică se va face auzită la întâlnirile adventiste. „Decât să faceți lucrarea care mi-a fost arătată că a avut loc în adunările noastre de tabără din ianuarie, ar fi fost mai bine ca închinarea adusă lui Dumnezeu să nu fi fost însoțită niciodată de muzică” (Solii alese, vol. 2, p. 51). (Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea II.)

4. Ce este încheierea timpului de probă? De ce vrea Satana să împiedice oamenii să ia hotărârea de a fi de partea adevărului chiar înainte de a avea loc
încheierea timpului de probă?

5. Citiți 2 Cronici 29:25, Psalmul 98 și Apocalipsa 15:2,3. Unele biserici interzic toate instrumentele muzicale. Sunt instrumentele un acompaniament pentru muzica de inspirație divină?
Citiți Daniel 3:7,10,15; Apocalipsa 18:21,22. Închinarea la Satana include instrumente muzicale?
Care este diferența?

Muzica instrumentală poate fi divină, iar Dumnezeu cu siguranță a urmărit lucrul acesta. La serviciul din sanctuar participau și cântăreți „care aveau trâmbițe și țimbale pentru cei ce sunau din ele și instrumente pentru cântări în cinstea lui Dumnezeu” (1 Cronici 16:42).

Instrumentele și stilurile muzicale dedicate unui serviciu de închinare la Dumnezeu sunt mult diferite de instrumentele și stilurile muzicale folosite pentru închinarea la demoni. Ritmurile de tobe hipnotice și senzuale sunt folosite pentru a chema diavolii în ceremoniile de închinare dedicate lor. Muzica zgomotoasă supraîncarcă simțurile și rătăcește mintea, făcând dificilă concentrarea. Muzica repetitivă face ca gândirea să nu mai fie necesară. Dumnezeu nu a autorizat niciodată acest tip de muzică în închinarea adusă Lui. O astfel de muzică poate hrăni emoțiile, dar reduce la tăcere vocea conștiinței.

Stilurile muzicale inspirate de demoni pot fi aplicate cuvintelor din imnurile sacre și la alte cântece spirituale, așa cum s-a întâmplat la acea întâlnire de tabără în care se căuta dobândirea „trupului sfințit”. După cum ingredientele nesănătoase pot fi adăugate la rețete sănătoase, tot la fel astfel de adăugiri transformă muzica sănătoasă într-una dăunătoare, iar adevărul lui Dumnezeu devine o minciună (vezi Romani 1:25). Ele distrug „impresia solemnă și serioasă care ar trebui să fie creată de o muzică sfântă” (Solii alese, vol. 3, p. 368). Ritmurile pop pot fi accentuate de tobe, tamburine, de chitare bas și alte instrumente. Melodia și armonia simplă se pot pierde prin sunete muzicale puternice și note dure, discordante; și acestea pot fi adăugate la orice muzică. Dumnezeu ne-a avertizat în mod explicit că aceste stiluri de muzică demonică se vor face auzite la unele întâlniri adventiste de ziua a șaptea – chiar înaintea încheierii timpului de probă. Modalitatea prin care acest stil de închinare și muzică a fost adus la întâlnirile de tabără din Indiana a fost prin intermediul conducerii, cea care a susținut-o și a apărat-o. Dumnezeu spune că trebuie să fim conștienți că treziri false ca acestea vor avea loc din nou la întâlnirile noastre.

Cei care se predau complet lui Dumnezeu, cu un angajament neabătut de a asculta „orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4:4), sunt protejați de amăgirile vremurilor din urmă. „După cuvântul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori” (Psalmii 17:4).

Cel a cărui rugăciune stăruitoare zilnică este: „Nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău” (Matei 6:13) va fi ocrotit. Numai că redeșteptarea contrafăcută a lui Satana îi va înșela pe mulți. „Mulțimile vor jubila: «Dumnezeu lucrează în mod minunat!», când, de fapt, acționează un alt spirit” (Tragedia veacurilor, p. 475). Cei care sunt înșelați, la fel cum s-a întâmplat cu Eva, ne vor îndemna să le urmăm exemplul.

Când Isus era gata să fie răstignit, mulți dintre cei care strigau: „Răstignește-L!” nici măcar nu știau de ce strigau. Ei doar îi urmau pe toți ceilalți. Ceea ce nu știau ei era că urmau exemplul demonilor. Pilat a întrebat: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numește Hristos?” (Matei 27:22). În acel moment, „mulțimea agitată a început să urle ca demonii. Chiar demoni în chip omenesc se aflau acolo, în mulțime, și ce altceva putea fi așteptat decât răspunsul: «Să fie răstignit»?” (Viața lui Iisus, p. 388). În același mod, sunt mulți astăzi care urmează mulțimea și nu au nicio idee de ce fac ceea ce fac. Dacă ar ști despre demonii implicați, ar asculta în continuare mulțimea? Nu e de mirare că Moise i-a avertizat pe israeliți: „Să nu te iei după mulțime ca să faci rău” (Exodul 23:2).

De ce să nu luăm chiar acum decizia de a nu asculta stilurile muzicale ce sunt pe placul lui Satana și care vor fi folosite la sfârșitul timpului pentru a înșela sufletele? De ce să nu ne hotărâm să cultivăm gustul pentru muzica de inspirație divină? Nu vrem să facem parte din grupul care acceptă o evanghelie contrafăcută și își dau seama de greșeală doar când este prea târziu. Există unele profeții pe care noi nu vrem să le vedem împlinindu-se.
(Vezi întrebările de reflecție pentru Secțiunea III.)

6. Ce anume ne poate proteja de acceptarea doctrinelor false? 2 Timotei 3:13-17; Psalmii 119:9-11; 98–105

E de ajuns să deținem și să citim Biblia? Iacov 1:21-25; Matei 7:24-27
Ce altceva este necesar?

7. De ce vrea Satana să credem că muzica lui este creștină?

Interesul crește — a 45-a parte, de John N. Loughborough
Întâlnirea de tabără de la Yountville s-a deschis pe data de 17 septembrie. Pe lângă cortul nostru de 18 m, se adunaseră alte 53 de corturi. Terenul pe care îl ocupaserăm a fost amenajat în stilul unui oraș, aleile fiind identificate sub denumirile de strada Adevărul Prezent, strada Lege și Ordine, strada Santa Rosa, strada Healdsburg etc. (În publicația Yolo, de factură democratică, au fost publicate următoarele rânduri: „Ordinea și armonia cele mai perfecte au triumfat pe tot parcursul întâlnirii. Nu am văzut niciodată până acum o mulțime atât de mare de oameni fericiți și devotați. Emoția cea mai întâlnită a fost stăruința cea mai dedicată.”) În timpul unei întâlniri sociale care a durat 53 de minute, au fost prezentate 117 mărturii. Toate la subiect. Întâlnirea de tabără din Yountville a avut o influență puternică asupra dezvoltării lucrării în California. Aici, M.J. Church, din Fresno, a acceptat mesajul și s-a angajat în promovarea lui în acea parte a țării. La o întâlnire, el a spus: „Construiesc un canal de irigare la King’s River. Am patruzeci de bărbați angajați în serviciul meu, dar de acum înainte lucrarea pe care o facem se va opri în Sabatul Domnului.” După întâlnirea de tabără, ne-am mutat în Woodland, crezând că un climat mai uscat i-ar face mai mult bine soției mele, care pe atunci suferea de tuberculoză.

În 1873, sora Willis, din Santa Rosa, s-a mutat la Oakland, fiind nerăbdătoare să se întâmple ceva și acolo. Fratele Cronkite și-a mutat magazinul de pantofi la Oakland, iar fratele Tay și familia lui au acceptat adevărul. Toate aceste persoane au cerut să fie organizate întâlniri la Oakland, așa că am ținut primele întâlniri de acolo în datele de 25 și 26 octombrie, într-o sală de pe strada 1055, Broadway.

Pe data de 12 noiembrie, sora L.M. Hall, împreună cu două dintre fetele Walling, din Colorado, care urmau să locuiască în familia fratelui White, au venit în Santa Rosa și au locuit acasă la mine. Pe data de 28 decembrie, fratele și sora White au sosit din Colorado. În timpul acelei ierni, au lucrat printre diferite grupuri din California. La Napa, se lucra repede la ridicarea bisericii și ne pregăteam pentru inaugurarea ei, pe data de 4 aprilie. Predica a fost ținută de fratele White, iar soția lui a vorbit cu o mare ușurință în acea după-amiază înaintea unui public complet.

Puținii credincioși din Walla Walla, Washington, au cerut Conferinței Generale să le fie trimis un lucrător al Evangheliei. La adunarea de tabără din Yountville, oamenii noștri au votat să plătească cheltuielile unui pastor pentru Walla Walla, dacă îi permiteau să facă lucrare pentru două sau trei luni în California. Răspunzând chemării, fratele I.D. VanHorn și soția sa au venit în Colorado pentru a-i însoți pe fratele și sora White în California. Pe data de 2 ianuarie 1874, fratele VanHorn m-a însoțit la Napa, unde am organizat întâlniri în weekend, în traseul nostru urmând apoi St. Helena și Woodland.

Aici, am aflat despre interesul profund pe care l-au stârnit întâlnirile organizate de fratele Canright la Watsonville. Dificultatea era că anumite probleme cu gâtul îi cereau să se odihnească și să solicite ajutor. El își dorea să vin să-l ajut imediat. Am fost în Watsonville de la data de 22 ianuarie până la data de 2 februarie. În această perioadă am primit o telegramă prin care eram chemat să mă întorc imediat la Woodland, deoarece problemele pulmonare ale soției mele se agravaseră. După ce fratele Canright și-a revenit suficient pentru a putea continua, am plecat imediat spre casă. La Watsonville l-am întâlnit pe fratele Healey și pe sora lui, care primiseră adevărul în Minnesota și tocmai veniseră în California.

Fratele Van Horn a luat vaporul spre Portland, Oregon, în drum spre Walla Walla, unde a sosit la data de 23 aprilie 1874. Acesta și-a ridicat noul lui cort de 18 m în partea de sud-est a orașului, pe terenul deținut de Charlie Cabot. Deși Cabot era catolic, el a donat bucata de teren pe care fusese așezat cortul pentru ridicarea unei biserici. Mai mult, a făcut tot ce a putut pentru a promova cauza, a acceptat mesajul nostru și a oferit bisericii 60.000 de dolari.

Nu la foarte mare distanță de cort se găsea un fort cu o garnizoană de soldați, printre care se găsea un anume Alonzo T. Jones, un băiat din Ohio. În timp ce soldații ceilalți își petreceau timpul liber jucând cărți și practicând alte obiceiuri inutile, Jones studia cărțile de istorie. În timp ce cortul se ridica, Jones și alții au fost curioși să intre să vadă despre ce este vorba. „Ce o să se întâmple aici? Un spectacol?”, au întrebat. „Da”, a răspuns fratele VanHorn. „Intrați și o să vă arăt despre ce o să fie vorba”.

Fratele VanHorn a desfăcut o hartă profetică și a început să vorbească despre simbolurile ce reprezentau Babilonul, Medo-Persia, Grecia etc., referindu-se la fapte istorice. La prezentarea lui VanHorn, Jones adăuga informații suplimentare, arătând cât de familiarizat era cu aceste împărății antice. Jones a participat la întâlniri, a ascultat cu atenție și apoi s-a alăturat adventiștilor de ziua a șaptea.

De ce anume nu are nevoie adevărul
Domnul mi-a arătat că lucrurile pe care le-ați descris întâmplându-se în Indiana vor avea loc chiar înainte de încheierea timpului de probă. Vor avea loc tot felul de manifestări ciudate. Vor fi strigăte, muzică, tobe și dans. Simțurile ființelor raționale vor fi atât de confuze, încât nu se va mai putea avea încredere în ele pentru luarea unei decizii corecte. Iar faptul acesta va fi considerat ca fiind lucrarea Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt nu Se descoperă niciodată prin astfel de metode și într-un asemenea vacarm. Aceasta este o invenție a lui Satana, cu scopul de a-și acoperi metodele ingenioase prin care anulează efectul adevărului curat, sincer, înălțător, înnobilator și sfințitor pentru timpul acesta. Decât să faceți lucrarea care mi-a fost arătată că a avut loc în adunările noastre de tabără din ianuarie, ar fi fost mai bine ca închinarea adusă lui Dumnezeu să nu fi fost însoțită niciodată de muzică. Adevărul pentru timpul de acum nu are nevoie de nimic de acest fel în lucrarea de convertire a sufletelor. Vacarmul și zgomotele șochează simțurile și pervertesc lucrarea care, dacă ar fi organizată corect, ar putea să fie o binecuvântare. Puterile satanice se amestecă foarte bine cu zgomotul și gălăgia, pentru a produce un carnaval, iar acesta este numit apoi lucrarea Duhului Sfânt.

Când adunarea de tabără se încheie, nu își dau seama de binele care ar fi trebuit și ar fi putut să fie făcut prin prezentarea adevărului sfânt. Participanții la presupusa înviorare spirituală rămân cu impresii care îi duc în rătăcire. Ei nu pot să spună ce au cunoscut mai înainte cu privire la principiile Bibliei. Acest fel de închinare nu trebuie să fie deloc încurajat. Același fel de influență a pătruns în mijlocul nostru după data stabilită în 1844. Au avut loc aceleași manifestări. Oamenii au ajuns să fie exaltați și erau conduși de o putere despre care credeau că este puterea lui Dumnezeu.

Nu voi descrie toată istoria dureroasă, pentru că este prea mult. Totuși, în ianuarie, Domnul mi-a arătat că în adunările noastre de tabără vor fi introduse teorii și metode greșite și că istoria trecutului se va repeta. M-am simțit foarte tulburată. Am fost îndrumată să spun că la aceste manifestări sunt prezenți demoni în chip de oameni, lucrând cu toată ingeniozitatea pe care o poate folosi Satana spre a face ca adevărul să fie dezgustător pentru oamenii inteligenți, că vrăjmașul a încercat să organizeze lucrurile în așa fel încât adunările de tabără, care au fost mijloacele de a le vesti mulțimilor adevărul soliei îngerului al treilea, să-și piardă puterea și influența.

Solia îngerului al treilea trebuie să fie vestită în cuvinte clare. Ea trebuie să fie păstrată liberă de orice urmă a teoriilor ieftine și nenorocite, inventate de oameni, care sunt pregătite de tatăl minciunii și sunt deghizate la fel cum a fost șarpele cel strălucitor pe care Satana l-a folosit ca medium, ca să-i înșele pe primii noștri părinți. În felul acesta, Satana încearcă să-și pună amprenta pe lucrarea pe
care Dumnezeu a dorit să o scoată în evidență în toată curăția ei. Duhul Sfânt nu are nimic de-a face cu o astfel de confuzie de zgomote și cu mulțimea de sunete, așa cum mi-a fost arătat în ianuarie. Dacă ar fi fost aleasă corespunzător, muzica ar fi fost laudă și onoare la adresa lui Dumnezeu, dar Satana lucrează în mijlocul gălăgiei și confuziei. El face ca efectul ei să fie asemenea mușcăturii otrăvitoare a șarpelui. Lucrurile care s-au întâmplat în trecut vor avea loc și în viitor. Satana va face ca muzica să fie o capcană prin felul în care este aleasă. Dumnezeu îi cheamă pe cei din poporul Său, care au lumina în fața lor, în Cuvânt și în Mărturii, să citească, să se gândească și să fie atenți. Au fost date învățături clare și precise, pentru ca toți să le poată înțelege. Totuși o dorință mare după idei noi are ca efect apariția unor doctrine ciudate și nimicește în mare parte influența celor ce ar putea fi o putere spre bine, dacă și-ar păstra încrederea nezguduită de la început în adevărul pe care Domnul li l-a dat.

„De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-au primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o…” (Evrei 2:1- 3). „Luați seama dar, fraților, ca niciunul din voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: «Astăzi», pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început” (Evrei 3:12-14). – Solii alese, vol. 2, pp. 50–53

1. Descrieți muzica ce se va auzi chiar înainte de încheierea timpului de probă.

Ce efect are muzica de felul acesta asupra ființelor raționale?

2. Ce anume nu face niciodată Duhul Sfânt?

3. De ce a inventat Satana acest tip de muzică?

4. Ce înseamnă adevărul pentru timpul acesta?

5. Cine este prezent la demonstrații muzicale de felul acesta? 
La ce anume lucrează cu toată ingeniozitatea lor?

6. Cum încearcă Satana să-și pună amprenta peste lucrarea lui Dumnezeu?

7. Ce efect va avea muzica atunci când este aleasă corespunzător?

8. Cum transformă Satana muzica într-o capcană?

9. Ce anume îl cheamă Dumnezeu pe poporul Său să facă?

10. Ce anume duce la apariția unor doctrine ciudate?

Margareta ofilită - de Brian Glass
Purta o margaretă galbenă ofilită, ca un cercel, la ureche. Avea buze lăsate acolo unde ar fi trebuit să aibă dinții din față. Privea cu nervozitate în jur, dar încrederea însoțitorului ei mai tânăr îi dădea siguranță, așa că a vorbit cu îndrăzneală. „Am venit să iau un sirop dulce pentru tusea copilului meu.” Mama fără dinți arătă spre boțul de copil suspendat într-o pătură colorată, prinsă peste umăr.

„Vino la mine acasă și o să arunc o privire”, i-am spus, conducând- o spre cortul meu, aflat sub un mango uriaș, la câțiva pași de școală.

L-am examinat pe îndelete pe copilul de un an. Era subnutrit și sfrijit. I-am dat mamei niște medicamente și i-am explicat că ar trebui să aducă regulat copilul la vizită medicală, iar eu o să-l cântăresc și o să-i dau vitamine. Mama înlăturase deja orice urmă de timiditate și a început să-mi spună și despre ceilalți copii ai ei. „Iar apoi este Runilin”, spuse cu o voce schimbată, după ce a făcut o pauză. Corpul i se încordă și, cu capul plecat, privi într-o parte și continuă, pronunțând silabele pe un ton încordat și chinuit. „Era destul de mare ca să alerge. Dar nu și acum... Dacă aș fi știut! Oh, mă simt îngrozitor.” Mama oftă cuprinsă de o suferință profundă. „Nu înțeleg, mătușică. Ce încerci să-mi spui?”, am intervenit.

Fața i se strâmbă de durere în timp ce gesticulă în direcția văii. „E îngropată acolo, în grădina noastră. Mormântul încă e proaspăt. Oh”, suspină, „dacă aș fi știut că ai medicamente, ar fi trăit! Ai fost aici tot timpul... Dacă doar aș fi știut...”

Durerea ei mă cuprinse și am ascultat-o liniștit. M-am gândit la miile de oameni care, asemenea ei, nu erau informați, miile de locuitori din valea următoare și din cealaltă, de dincolo de ea. Mii de oameni din întreaga lume, ale căror fețe se vor schimonosi cuprinse de remușcare când își vor da seama că exista ceva ce i-ar fi scutit de suferința și moartea celor dragi. Numai că nimeni nu le-a spus încă, așa că suferința continuă. Nimeni nu le-a spus cum să se elibereze de boala și robia lui Satana. Nimeni nu a ieșit din zona de confort ca să lupte pentru ei. Prin urmare, bărbați și femei, bebeluși și copii destul de mari ca să alerge continuă să moară fără speranță.

Ce lucrare poate fi mai importantă decât să-ți pese de oamenii uitați? Ce ar putea fi mai actual decât să concepi planuri care să aducă speranță oamenilor care niciodată nu au avut parte de ea? Opriți-vă și lăsați-vă impresionați profund de durerea locuitorilor acestor teritorii întinse din lume. Ce valoare are cariera sau planurile tale, chiar și viața ta, prin comparație cu nevoia lor uriașă?

În Fullness of Joy (Plenitudinea bucuriei), Eric B. Hare ne îndeamnă: „Mergeți, așadar, și dați-vă viața lucrând în ogorul marii nevoi a omenirii, căci «dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă» (Ioan 12:24).”

Vă lansez acest îndemn: alegeți astăzi să vă trăiți viața și chiar să o jertfiți pentru a face o diferență veșnică pentru semeni. Oferiți-vă viața ca să aduceți speranță oamenilor care niciodată nu avut parte de ea. Redescoperiți speranța când fețele schimonosite de suferință devin zâmbitoare, sigure de dragostea lui Dumnezeu și de făgăduința vieții veșnice.

De pe Stânca mântuirii
Luminează-al vieţii far!
El trimite raze-n lume
Şi-al îndreptăţirii har.

Dârză-i marea şi-agitată,
Arca-i plină de drumeţi…
Lăsaţi lămpile să ardă
Spre salvarea multor vieţi!

Neagră-i noaptea necredinţei,
Groaznic muge-al mării val!
Mii de ochi timid se-ndreaptă
Spre lumina de pe mal…

Fraţi iubiţi, lumini aprindeţi!
Căci vreun vas de valuri prins
Ar putea pieri pe-aproape
Dacă-n port e farul stins.