Domn al păcii

Text de memorat: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi_____, _____, ____ tare, ____ veșniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9:6)

Când dr. Robert Oppenheimer, cel care a supravegheat producerea primei bombe atomice, a fost întrebat de membrii Comitetului Congresului Statelor Unite dacă există vreun mod de apărare împotriva armei, marele fizician a răspuns: „Bineînțeles. Pacea!” – Paul Lee Tan, Encyclopedia of 7700 Illustrations: Signs of the Times, 1985, p. 989 Pacea este un vis iluzoriu al omenirii. Se estimează că, de la începutul istoriei scrise, lumea a trăit pe deplin în pace doar aproximativ 8% din timp. În acești ani, cel puțin 8 000 de tratate au fost încălcate (Ibidem, p. 987, adaptat). În cei 50 de ani care au urmat după terminarea Primului Război Mondial, care ar fi trebuit să fie războiul care să pună capăt tuturor războaielor, au fost două minute de pace pentru fiecare an de război. În 1985, Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a creat o fundație pentru acordarea unui premiu celor care aduc o contribuție remarcabilă pentru pace (Ibidem, p. 988, adaptat). Dar, în ultimii ani, chiar și unii câștigători ai Premiului Nobel pentru Pace au fost implicați în conflicte violente. În această săptămână vom citi despre Singurul care poate aduce pacea adevărată și nepieritoare.

1. De ce Isaia 9:1 începe cu conjuncția adversativă totuși, care arată un contrast cu ceea ce precedă capitolul?

În Isaia 8:21,22 este descrisă starea fără speranță a acelora care se îndreaptă spre lumea ocultă în loc să se îndrepte spre adevăratul Dumnezeu: oriunde privesc, ei vor vedea doar „necaz, negură, nevoie neagră” și se vor vedea izgoniți „în întuneric beznă”. Însă „întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz”. Oamenii din regiunea Galileei sunt remarcați aici ca fiind cei care primesc binecuvântarea specială a unei „mari lumini”, poporul se va înmulți și se va bucura pentru că Domnul va sfărâma „nuiaua celui ce-l asuprea” (Isaia 9:2,4). Galileea este menționată aici deoarece ea a fost printre primele teritorii ale lui Israel cucerite de Asiria și urma să fie primul eliberat.

2. Pe cine folosește Dumnezeu pentru a-l elibera pe poporul Lui? Isaia 9:6,7

3. Când și cum a fost împlinită profeția din Isaia 9:1-5? Matei 4:12-25

Nu a fost o întâmplare faptul că Isus Și-a început lucrarea în Galileea, unde a adus speranță proclamând vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu și vindecându-i pe oamenii, eliberându-i pe cei stăpâniți de Satana (Matei 4:24). Aici vedem un exemplu desăvârșit despre modul în care Biblia folosește evenimente care au avut loc în timpurile Vechiului Testament pentru a prefigura lucrurile care se vor întâmpla în timpurile Noului Testament. Domnul a suprapus imagini din timpuri diferite, așa cum vedem în Matei 24, când Isus îmbină distrugerea Ierusalimului (70 d.Hr.) cu distrugerea de la sfârșitul lumii.

Dacă te-ar întreba cineva de ce lucru te-a eliberat Isus, ce ai răspunde? Ce mărturie poți să dai cu privire la puterea lui Hristos în viața ta?

4. De ce este atât de special Copilul despre care se vorbește în următoarele versete, a treia naștere specială menționată în cartea lui Isaia? Isaia 9:6,7

În Orientul Antic Apropiat, împărații și zeitățile aveau mai multe nume pentru a arăta măreția lor. Acest Eliberator are numeroase nume sau epitete care Îl descriu în diferite moduri. El este „Minunat”, la fel ca Îngerul Domnului care, după ce i-a spus tatălui lui Samson că numele Său este „Minunat”, S-a înălțat la cer în flacăra jertfei (Judecători 13:18,20). Prin aceasta, s-a prefigurat dăruirea Sa care urma să aibă loc peste mai bine de o mie de ani. Isaia spune că El este de natură divină („Dumnezeu tare”) și Creator veșnic („Părintele veșniciilor”; vezi Luca 3:38: „... Adam, fiul lui Dumnezeu”). El este un Împărat din dinastia lui David și împărăția Lui de pace va dăinui veșnic.

5. Ținând cont de aceste atribute, cine putea să fie acest Copil? Luca 2:8-14

Unii au încercat să-L identifice cu regele Ezechia, dar descrierea întrece cu mult orice ființă omenească. Doar o singură persoană se potrivește: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul (Ioan 1:1-3,14; Coloseni 1:5-17; 2:9; Evrei 1:2), care S-a născut pentru noi, ca să ne salveze și să ne dea pacea. El a primit toată autoritatea în cer și pe pământ și este cu noi în orice clipă (Matei 28:18-20). Deși Și-a păstrat natura divină, El a devenit și om, de aceea ne înțelege slăbiciunile (Evrei 4:15). „Căci un Copil ni S-a născut” ... pentru totdeauna! „Satana Îl acuzase pe Dumnezeu că le ceruse îngerilor renunţare la sine, în timp ce El Însuşi nu ştia ce înseamnă aceasta şi nu voia să facă niciun sacrificiu pentru alţii. Aceasta a fost acuzaţia pe care Satana a adus-o împotriva lui Dumnezeu în ceruri și, după ce a fost alungat din cer, cel rău L-a acuzat fără încetare pe Domnul că pretindea o slujire pe care El Însuşi nu voia să o îndeplinească. Hristos a venit în lumea noastră pentru a înfrunta aceste acuzaţii false şi pentru a-L descoperi pe Tatăl.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, pp. 406–407

Ce ne spune acest citat despre caracterul lui Dumnezeu?

Secțiunea de azi explică Isaia 9:1-5 care vestește izbăvirea din întuneric a oamenilor chinuiți, care se încrezuseră în cei ce cheamă morții și căzuseră pradă cuceririi și asupririi militare: „[...] nuiaua celui ce-l asuprea [ai sfărâmat-o], ca în ziua lui Madian” (Isaia 9:4).

6. Compară suferințele poporului din pasajul de mai sus cu blestemele din Leviticul 26:14-39. De ce l-a pedepsit Dumnezeu pe poporul Lui treptat, și nu i-a aplicat toată pedeapsa deodată?

Dacă ar fi dorit să-l distrugă pe poporul Său, Dumnezeu ar fi putut să îl dea în mâinile asirienilor imediat. Dar El este răbdător „și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3:9). La fel ca pe vremea judecătorilor, Dumnezeu i-a lăsat pe cei din Iuda și Israel să simtă unele urmări ale nebuniei lor ca să înțeleagă ce făceau și să poată face o alegere mai bună. Dar, când au continuat să facă răul și și-au împietrit inima împotriva Lui și a apelurilor trimise prin solii Săi, El Și-a retras ocrotirea, iar ei au continuat să se răzvrătească. Acest ciclu s-a repetat într-o spirală descendentă până când Dumnezeu nu a mai putut face nimic.

7. De ce păcate s-a făcut vinovat poporul? Împotriva cui? Cine este cel mai vinovat dintre ei? Isaia 9:8 –10:2

Aici, și în întreaga Biblie, vedem că Dumnezeu i-a făcut pe oameni liberi (altfel, ei nu ar fi putut să-L iubească cu adevărat), iar libertatea implică și opțiunea de a greși. Și, deși caută să ne atragă, descoperindu-ne dragostea și caracterul Său, Dumnezeu va îngădui și să ne confruntăm cu urmările deciziilor noastre greșite – durerea, suferința, teama, tulburarea – pentru a ne ajuta să înțelegem unde duce îndepărtarea de El. Și totuși, de multe ori aceste lucruri nu îi determină pe oameni să renunțe la păcat și să vină la Domnul. Voința este un lucru minunat, nu am fi oameni fără ea. Însă vai de cei ce o folosesc greșit!

Cum a folosit Dumnezeu suferința în viața ta pentru a te întoarce de pe o cale greșită? (Sau poate încă nu ai înțeles mesajul?)

8. Cine este „Odrasla” care iese din „tulpina lui Isai”? Isaia 11:1

Zaharia 3:8; 6:12

Pasajul din Isaia 11:1 preia imaginea copacului doborât din capitolul 10:33,34. „Tulpina lui Isai” arată că dinastia lui David (fiul lui Isai) își va pierde puterea (Daniel 4:10-17,20-26). Dar un vlăstar va răsări din „tulpina” aparent pierdută, adică un conducător care este un descendent al lui David.

9. De ce noul conducător este numit „Vlăstarul lui Isai”? Isaia 11:10

Apocalipsa 22:16

Descrierea I se potrivește doar lui Isus Hristos, care este „Vlăstarul și rădăcina lui David (Apocalipsa 22:16). Isus a venit pe linia lui David (Luca 3:23-31), care se trage din Adam, care a fost „fiul lui Dumnezeu” (Luca 3:38) în sensul că Isus Hristos l-a creat (vezi Ioan 1:1-3,14). Așadar, Isus a fost și strămoșul lui David, și urmașul lui!

10. Cum va anula noul conducător din dinastia davidică efectele păcatului și ale apostaziei? Isaia 11

El gândește și acționează în armonie cu Domnul, judecă drept, îi pedepsește pe cei nelegiuiți și aduce pace. Domnul va aduce înapoi rămășița credincioasă a lui Israel și a lui Iuda, o va restaura și o va uni (Isaia 10:20-22). Va fi o monarhie puternică și unită ca în zilele împăratului David, care i-a înfrânt pe filisteni și alte popoare. Dar Noul Conducător va fi mai mare decât David, pentru că va restabili pacea în toată creația (Isaia 11:6-9).

11. În Isaia 11 se vorbește despre prima sau despre a doua venire a lui Isus, ori despre ambele? Notează textele care vorbesc despre aceste veniri.

În Isaia 11 sunt prezentate ambele veniri ale lui Isus într-un singur tablou. Ele sunt strâns legate, fiind cele două părți ale unui întreg. Ca să fie complet, planul mântuirii necesită ambele veniri: prima, care deja a avut loc, și a doua, pe care noi o așteptăm ca împlinire a tuturor speranțelor creștinilor.

Ce a împlinit Isus la prima venire, fapt care ne asigură de a doua venire?

Isaia 12 este un psalm scurt, sau o cântare de laudă la adresa lui Dumnezeu pentru mângâierea Lui cea mare și plină de îndurare. Dacă este pus pe buzele unui membru al rămășiței restaurate, psalmul este o comparație între eliberarea promisă și eliberarea evreilor la ieșirea lor din Egipt (vezi Isaia 11:16). Seamănă cu cântarea lui Moise și a israeliților când Domnul i-a scăpat de armata lui Faraon la Marea Roșie (Exodul 15).

12. Compară cântarea din Isaia 12 cu cântarea lui Moise și a Mielului din Apocalipsa 15:2-4. Pentru ce este lăudat Dumnezeu în ele?

Isaia 12:2 este foarte aproape de a-L identifica pe Eliberatorul care stă să vină cu Isus. Se spune că „Dumnezeu este izbăvirea mea” și că „El m-a mântuit”. Numele Isus înseamnă „Domnul este mântuire” (Matei 1:21).

13. Care este semnificația Numelui lui Isus, „Domnul este mântuire”?

Domnul nu doar face lucrarea de mântuire (Isaia 12:2), ci El Însuși este mântuire. Prezența Sfântului lui Israel în mijlocul nostru (vers.6 ) este totul pentru noi. Dumnezeu este cu noi! Isus nu doar face minuni, ci El „S-a făcut trup și a locuit printre noi” (Ioan 1:14, sublinierea adăugată). El nu doar a purtat păcatele noastre pe cruce, ci S-a făcut păcat pentru noi (2 Corinteni 5:21). El nu doar face pace, ci este pacea noastră (Efeseni 2:14). Nu este de mirare că „Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare” (Isaia 11:10). Când este înălțat pe cruce, El îi atrage pe toți oamenii la Sine (Ioan 12:32,33)! O rămășiță se va întoarce la „Dumnezeul cel puternic” (Isaia 10:21), Copilul care S-a născut pentru noi, „Domnul păcii” (Isaia 9:6)! Domnul Isus este mântuirea noastră. În Isus avem mântuire (Romani 3:24)

 Cum îți poate da acest adevăr nădejdea și asigurarea mântuirii, mai ales când te simți copleșit de propria nevrednicie?

„Inima oricărui tată pământesc veghează asupra fiului său. El privește fața copilașului său și tremură la gândul că viața lui ar putea fi oricând în pericol. El dorește din toată inima să își ferească scumpa odraslă de puterea lui Satana, să-l țină departe de ispite și luptă. Dumnezeu L-a dat pe singurul Său Fiu să înfrunte o luptă și mai înverșunată și un risc mult mai înfricoșător, ca, în felul acesta, cărarea vieții să poată fi făcută sigură pentru copilașii noștri.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 49 „Isus Hristos a consimțit să Se unească cu cel necredincios și păcătos și să fie părtaș la natura omului, să-Și dea sângele și viața Sa ca o jertfă pentru păcat. În sfatul cerului, vina omului a fost cântărită, mânia provocată de păcat a fost măsurată, și totuși, Isus Și-a făcut cunoscută hotărârea că va lua asupra Sa responsabilitatea de a îndeplini condițiile prin care speranța să fie dusă omenirii căzute.” – Ellen G. White, The Signs of the Times, 5 martie 1896

Rezumat: În zilele lui Isaia, al cărui nume înseamnă „Mântuirea Domnului”, Dumnezeu i-a promis rămășiței poporului Său izbăvirea de sub asuprirea care urma să vină ca o consecință a apostaziei naționale. Această profeție de speranță își găsește împlinirea supremă în Domnul Isus, al cărui Nume înseamnă „Domnul este mântuire”.

Studiu la rând: Ezechiel 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31 Evanghelizare, subcapitolul „Orașele din statele centrale”

1. Despre cine se menționează că aveau o ură străveche?

2. Cine și de ce aveau să stea cu părul vâlvoi?

3. Despre cine se spune că s-a umplut de silnicie prin mărimea negoțului său?

4. Unde sunt menționate canalele Egiptului?

5. Unde se afla o numeroasă populație de culoare și ce trebuia făcut pentru acei oameni?

Pasaj biblic în studiu: Isaia 9

I. Privire generală

Ideea din ultima secțiune a capitolului 8 din Isaia este că Israel refuză lumina (Isaia 8:19-22). Poporul umblă în întuneric într-o asemenea măsură, încât apelează la cei ce cheamă morții. În Isaia 9 este introdus laitmotivul luminii în contrast cu întunericul spiritual al lui Israel. Israel va vedea „o mare lumină” și „peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină” (Isaia 9:2). Lumina despre care se vorbește în acest capitol nu este doar o referire la slava Domnului, care Își va scoate poporul din împrejurările întunecate, ci poate fi înțeleasă și ca o referire la Mesia care urma să vină sau ca un simbol al Lui. Mesia este descris ca având diferite trăsături: „Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeul tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Toate numele sau trăsăturile caracterului lui Mesia sunt amplificate în Biblie sau, în mod deosebit, în cartea lui Isaia. În acest studiu sunt analizate trei teme principale: (1) De la întuneric la lumină; (2) Mesia, ca Lumină a lumii; (3) Caracterul lui Mesia.

II. Comentariu

De la întuneric la lumină

Ultimele versete din Isaia 8 descriu nenorocirea și experiențele întunecate ale poporului lui Iuda. „Căci, dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta. El va pribegi prin țară apăsat și flămând [...], fie că se va uita spre pământ, iată, nu va fi decât necaz, negură, nevoie neagră și se va vedea izgonit în întuneric beznă” (Isaia 8:20-22). Astfel, poporul lui Dumnezeu umblă în întuneric mai ales pentru că ignoră și respinge Cuvântul profetic al lui Dumnezeu. El se desparte de Lumină. Ellen G. White spune: „În zilele lui Isaia, cunoștința spirituală a omenirii era întunecată printr-o înțelegere greșită a lui Dumnezeu. Multă vreme, Satana căutase să-i determine pe oameni să privească la Creatorul lor ca la autorul păcatului, al suferinței și al morții. Aceia pe care-i amăgise astfel socoteau că Dumnezeu este aspru și pretențios. Ei Îl priveau ca pe Unul care urmărea să acuze și să condamne, nevrând să-l primească pe păcătos atâta vreme cât avea o scuză legală să nu-l ajute. Legea dragostei, prin care este condus cerul, fusese greșit prezentată de arhiamăgitor ca o restrângere a fericirii oamenilor, ca un jug apăsător, de care ar trebui să fie bucuroși să scape. El spunea că preceptele ei nu puteau fi ascultate și că pedepsele pentru călcarea ei erau aplicate în mod arbitrar.” – Patriarhi și profeți, p. 311

Dar zilele de întuneric aveau să fie transformate într-o experiență plină de slavă și de strălucire. Mai precis, aceasta descoperim în Isaia 9:1-5. Biblia prezintă făgăduințele și nădejdea pe care Dumnezeu li le-a dat poporului Său când era apăsat de dușmani. Prin urmare, tema acestui pasaj este izbăvirea lui Iuda, care va fi adusă la îndeplinire de marea lumină. În Isaia 9:2 este descrisă o scenă viitoare: „Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în țara umbrei morții răsare o lumină.” Aici este vestit actul restaurării, iar eliberarea poporului lui Dumnezeu din mâna asupritorului lui va fi însoțită de strălucirea prezenței lui Dumnezeu. „Și el se bucură înaintea Ta cum se bucură la seceriș” (vers. 3). Este același limbaj din Isaia 60:1, în care Dumnezeu îl încurajează pe poporul Lui care se va întoarce din exil: „Scoală-te, luminea­ză-te, căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine!” Oare Domnul va interveni în favoarea poporului Său? Isaia afirmă acest lucru: „Căci jugul care apăsa asupra lui, toiagul care-i lovea spinarea [...] le-ai sfărâmat” (Isaia 9:4).

Mesia ca lumină a lumii

Autorul Evangheliei după Matei face aluzie la profeția din Isaia. El spune: „[Isus] a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia [...] (Matei 4:12-14). În continuare, Matei face referire la Isaia 9:1,2. Iată un autor biblic care aplică împlinirea mesianică la profeția lui Isaia. Este un lucru minunat pentru cititor să vadă că Biblia însăși oferă interpretarea unui pasaj anterior. În cazul de față, Matei interpretează pasajul din Isaia. Astfel, acest lucru îi dă cititorului asigurarea și încrederea necesare pentru a aborda versetele 6 și 7 din profeția lui Isaia. În plus, și Ellen G. White face referire la aceste versete, explicându-le astfel: „În secolele mai târzii ale istoriei lui Israel, dinaintea primei veniri, se înțelegea, în general, că în profeție se făcea referire la venirea lui Mesia.” – Profeți și regi, p. 688

Motivul luminii din Isaia 9, expresia „o mare lumină” (vers. 2), alături de făgăduința că „un Copil ni S-a născut” (Isaia 9:6), arată în mod clar spre Isus Hristos. Matei consemnează venirea magilor de la Răsărit care ajung în Ierusalim și întreabă: „«Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.» [...] Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat” (Matei 2:2,10,11; subliniere adăugată). Într-un pasaj amplu, Evanghelia după Ioan Îl prezintă pe Domnul Isus în legătură cu lumina: „În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric [...]. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume” (Ioan 1:4,5,9). Așasar, Isaia 9:6,7 este în mod clar o referire la venirea lui Mesia, care este „Lumina lumii” (Ioan 8:12) și care aduce pace, eliberare, dreptate și neprihănire.

Caracterul lui Mesia Isaia 9:6,7 prezintă o listă de nume atribuite lui Mesia, care arată aspecte ale caracterului Său și ale domniei Sale. Profetul spune: „Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Ceea ce urmează este un mic studiu al acestor nume mesianice. Viitorul Împărat mesianic avea să fie „Minunat”. Cuvântul acesta apare ca substantiv în Isaia 25:1 și 29:14, iar termenul ebraic din care derivă are conotația de „cineva care plănuiește să facă o minune, un făcător de miracole” (vezi Ludwig Koehler și Walter Baumgartner, The Hebrew and Aramaic Lexicon of the Old Testament, vol. 3, p. 928). Același termen este folosit și în Cântarea lui Moise: „Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfințenie, bogat în fapte de laudă și făcător de minuni?” (Exodul 15:11). Mai târziu, Isaia avea să folosească aceeași expresie: „Doamne, Tu ești Dumnezeul meu [...] căci ai făcut lucruri minunate” (Isaia 25:1). Cu alte cuvinte, aici se face referire la realizările minunate și la faptele de salvare ale Dumnezeului celui tare. Următorul nume din Isaia 9 este Sfetnic. Termenul ebraic exprimă ideea de „cineva care știe întotdeauna ce să facă” (vezi Ludwig Koehler și Walter Baumgartner, op. cit., vol. 3, p. 403). Expresia are conotația de „om înțelept”, „consilier” și (sau) „cineva care conduce așa cum trebuie”. Este ideea care reiese din Isaia 1:26: „Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi, ca la început.” În final, să analizăm expresia „Dumnezeu tare”. Termenul ebraic este asociat cu puterea și vitejia în luptă. O traducere sugerată este „Dumnezeu, forța eroică” sau „Dumnezeu, eroul” (Ibidem, p. 172). Vedem această idee exemplificată în Isaia 42:13: „Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalță glasul, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi.” Comentariul lui John Oswalt este corect: „Oriunde în altă parte a Bibliei apare ʾel gibbôr, nu este nicio îndoială că expresia se referă la Dumnezeu.” – „The Book of Isaiah: Chapters 1-39”, The New International Commentary on the Od Testament, p. 247

III. Aplicație

1. Ultimele versete din Isaia 8 afirmă că sfaturile pe care Dumnezeu i le dă poporului sunt respinse pentru că poporul se duce după sfaturile celor ce cheamă morții, sfaturi care îi duc în întuneric spiritual. Totuși, în îndurarea Sa, Dumnezeu promite să-l scoată pe poporul Lui din întuneric și să-i dea un viitor luminos. Domnul este singurul care poate transforma întunericul în lumină. Povestește grupei despre un eveniment din viața ta în care o împrejurare întunecoasă a devenit o experiență luminoasă prin providența și intervenția lui Dumnezeu. 2. În Isaia 2:5, Dumnezeu îl sfătuiește pe poporul Lui: „Veniți, casă a lui Iacov, să umblăm în lumina Domnului!” Cum înțelegi tu, personal, sfatul lui Isus din Ioan 8:12: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”. Ce înseamnă să ai „lumina vieții”? 3. În Isaia 9:6 sunt descrise multe dintre trăsăturile lui Mesia care sunt asociate cu Împărăția Sa veșnică. Profetul notează: „Îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.” Care dintre aceste trăsături ale lui Dumnezeu sunt cele mai semnificative pentru tine și de ce?