Studiul 13 Vezi studiile anterioare 23-29 martie

„Iată, Eu fac toate lucrurile noi”

imagine-studiu
Sabat după-amiază

Completează şi memorează: „Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, Eu fac toate __________ noi.» Şi a adăugat: «_______, fiindcă aceste ___________ sunt _________ de crezut şi ____________.»” (Apocalipsa 21:5)

Distrugerea Babilonului din timpul sfârşitului este o veste rea pentru adepţii lui, dar este o veste bună pentru poporul lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:1-7). Babilonul le-a dat puterilor politice ideea de a-i persecuta pe credincioşi şi de a le face rău (Apocalipsa 18:24). De aceea, distrugerea lui echivalează cu eliberarea şi salvarea lor.

Prin distrugerea Babilonului, primeşte în sfârşit răspuns rugăciunea martirilor din scena peceţii a cincea. Strigătul lor: „Până când, Stăpâne?” este strigătul copiilor lui Dumnezeu oprimaţi şi loviţi, de la Abel şi până la sfârşitul lumii (Psalmii 79:5; Habacuc 1:2; Daniel 12:6,7). Cartea Apocalipsa ne asigură că răul, oprimarea şi suferinţa vor avea sfârşit.

A sosit timpul acum ca Hristos să-Şi ia în stăpânire Împărăţia veşnică. Ultimele capitole din cartea Apocalipsa descriu distrugerea Babilonului din timpul sfârşitului, precum şi distrugerea lui Satana şi a răului. Şi ne oferă câteva imagini despre aşezarea Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu.

Ospăţul nunţii Mielului Duminică, 24 martie

1. De ce este nunta o imagine potrivită pentru unirea dintre Hristos şi poporul Său?

Apocalipsa 19:6-9

Ioan 14:1-3

Aici, Domnul foloseşte imagini de la nunţile evreieşti antice pentru a ne transmite un adevăr. Mirele se ducea acasă la mireasă şi se logodea cu ea. Din momentul achitării zestrei, cei doi erau consideraţi căsătoriţi, dar încă nu locuiau împreună. Mirele se întorcea acasă la tatăl său ca să pregătească un loc pentru el şi soţia lui. Mireasa rămânea la tatăl ei ca să se pregătească. După ce pregătea un loc, mirele venea la mireasă şi o ducea acasă la tatăl lui, unde avea loc nunta.

Acum două mii de ani, Hristos a părăsit cerul pentru a-i salva pe oamenii de pe pământ, dându-Şi viaţa pe Calvar, apoi S-a întors la Tatăl Său ca să pregătească un loc pentru cei răscumpăraţi (vezi Ioan 14:2,3) şi, la sfârşitul timpului, El Se va întoarce ca să-i ia la Sine.

Apocalipsa 19:8 declară că miresei (bisericii) lui Hristos i s-a dat să se îmbrace cu in subţire şi curat. Prin urmare, credincioşii lui Dumnezeu nu consideră că au vreun merit pentru faptele lor. Hainele cu care sunt îmbrăcaţi reprezintă „faptele neprihănite ale sfinţilor”, faptele făcute de ei ca urmare a unirii cu Hristos, Cel care locuieşte în ei. Hainele acestea au fost spălate şi albite în sângele Mielului (Apocalipsa 7:14).

Apocalipsa 19:8 declară că miresei (bisericii) lui Hristos i s-a dat să se îmbrace cu in subţire şi curat. Prin urmare, credincioşii lui Dumnezeu nu consideră că au vreun merit pentru faptele lor. Hainele cu care sunt îmbrăcaţi reprezintă „faptele neprihănite ale sfinţilor”, faptele făcute de ei ca urmare a unirii cu Hristos, Cel care locuieşte în ei. Hainele acestea au fost spălate şi albite în sângele Mielului (Apocalipsa 7:14).

În timpul vieţii Sale pe pământ, Isus a spus o pildă despre o nuntă de la care un invitat a fost alungat pentru că a venit îmbrăcat cu hainele lui şi nu cu haina pusă la dispoziţie de împărat (Matei 22:8-14).

Apocalipsa 3:18 declară că haina oferită de Hristos este cea mai mare nevoie a credincioşilor din timpul sfârşitului. Faptul că El îi sfătuieşte pe laodiceeni să o „cumpere” de la El ne arată că aşteaptă ceva în schimb. Noi renunţăm la mulţumirea de sine şi la încrederea în sine în schimbul ascultării de Hristos şi al încrederii în meritele Sale, singura noastră speranţă de mântuire.

Nu suntem mântuiți prin faptele noastre, dar ce „fapte neprihănite” ale tale îți definesc viața?

Luni, 25 martie

2. Ce ne spun despre tipul de conflict din bătălia finală faptul că Domnul Hristos este numit „Cuvântul lui Dumnezeu” şi sabia ascuţită care iese din gura Sa?

Apocalipsa 19:11-16

Aici este o descriere a revenirii lui Hristos, a împlinirii promisiunii aşteptate cu dor de credincioşii din toate secolele. Observă limbajul: victoria este totală. Isus l-a înfrânt pe Satana în cer, l-a înfrânt în pustie, l-a înfrânt la cruce şi îl va învinge când va reveni.

„Curând, apare la răsărit un nor mic şi negru, cam cât o jumătate de palmă. Este norul care Îl înconjoară pe Mântuitorul şi care, de la distanţă, pare învăluit în întuneric. Copiii lui Dumnezeu ştiu că aces- ta este semnul Fiului omului. În tăcere solemnă, ei privesc cum se apropie de pământ, făcându-se din ce în ce mai luminos şi mai glorios, până când devine un nor mare şi alb, la baza căruia se vede o strălucire ca de foc, iar deasupra, curcubeul legământului. Isus vine acum ca un cuceritor puternic, nu ca un «om al durerii» (Isaia 53:3), ca să bea cupa amară a ruşinii şi a suferinţei; vine biruitor în cer şi pe pământ, ca să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi. Cel ce Se cheamă «Cel credincios şi Cel adevărat... judecă şi Se luptă cu dreptate», iar «oştile din cer» Îl urmează (Apocalipsa 19:11,14 ). Este însoţit de o mulţime imensă de îngeri sfinţi, care intonează imnuri cereşti. Firmamentul pare plin de chipuri strălucitoare – «de zece mii de ori zece mii şi mii de mii» (Apocalipsa 5:11). Niciun om nu poate să descrie acea scenă, nicio minte muritoare nu-şi poate imagina splendoarea ei” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 526–527).

În 2 Tesaloniceni 1:8-10, Pavel descrie şi el victoria finală a lui Hristos la a doua Sa venire, când vor fi distruse toate puterile politice şi religioase care au conspirat împotriva Lui şi când vor fi eliberaţi pentru totdeauna cei care I-au fost credincioşi.

Ce sentimente te încearcă citind descrierea revenirii Domnului Hristos, în paragraful de mai sus, din cartea „Tragedia Veacurilor”?