Romani 4:25 25care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

A fost dat. Gr. paradidomi. Acest cuvânt înseamnă fundamental a înmâna altuia. El e folosit în evanghelii cu privire la trădarea lui Hristos (Mat 10,4; 17,22, Ioan 6,64.71).

Din pricina. [pentru, KJV; Nitz.]. Sau din cauza. Aceasta ar putea însemna că Isus a fost dat din cauza abaterilor noastre, adică drept urmare a lor, sau pentru a face ispăşire pentru vinovăţia noastră. De fapt, şi una şi alta sunt subînţelese, deoarece moartea lui Hristos a fost rezultatul vinovăţiei noastre, întrucât era scopul lui Dumnezeu ca prin moartea aceea să facă ispăşire pentru păcatele noastre.

Fărădelegilor. Gr. paraptomata, paşi greşiţi, greşeli, gafe. Cuvântul e tradus greşeli în Matei 6,14 şi greşeală în Galateni 6,1.

Din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi. [pentru neprihănirea noastră, KJV: Nitz.]. Sau datorită neprihănirii noastre, adică având în vedere neprihănirea noastră. Afirmaţia lui Pavel că îndreptăţirea noastră depinde nu numai de moartea lui Hristos, dar şi de învierea Lui aduce un plus de lumină asupra sensului experienţei de a fi socotiţi drepţi de către Dumnezeu (vezi cap. 3,20.28). Dumnezeu nu e preocupat, în primul rând, de trecutul păcătos al omului, ci de refacerea lui viitoare. Îndreptăţirea nu este numai iertare, ci şi împăcare, statornicirea unei legături noi, a unei experienţe noi cu Dumnezeu. O astfel de experienţă e cu putinţă numai prin credinţa în Hristos cel viu, care trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi (Evr. 7,25). Îndreptăţirea este dată numai celor care acceptă întregul plan al lui Dumnezeu de neprihănire prin credinţa în Hristos şi care se încredinţează acestui plan. Acesta înseamnă a iubi pe Hristos cel viu şi a privi la El pentru mijlocire şi putere transformatoare. Pe cruce, Domnul S-a dat pe Sine pentru noi. Prin înviere, El ni Se dă nouă chiar pe Sine Însuşi.

Mai mult, învierea lui Hristos ne asigură că ceea ce a făcut El pentru răscumpărarea noastră a fost aprobat de Tatăl (Fapte 2,36; 3,13-15; 1Cor 15,15.17.18) şi scopurile lui Dumnezeu prin El sunt împlinite (Fapte 17,31). Învierea dovedeşte adevărul susţinerilor lui Hristos cu privire la Sine (vezi Rom 1,4) şi certitudinea făgăduinţelor Sale cu privire la mântuirea păcătosului (Ioan 5,40; 6,33.63; 10,10; 11,25.26; 1Cor 15,20.22; 2Cor 4,14).

Comentarii Ellen G. White

1–5 COL 401

3 MH 21; PP 137; 5T 526

11 PP 138, 140

13 PP 170

15 4T 13

17 Ed 254

25 5T 221

Deschide Biblia