Romani 4:13 13În adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credinţă.

Va moşteni lumea. [moştenitor al lumii, KJV]. Expresia aceasta exactă nu apare în nici una din făgăduinţele făcute lui Avraam. Este posibil ca Pavel să rezume foarte făgăduinţele în această expresie cuprinzătoare sau să se refere îndeosebi la cea mai cuprinzătoare dintre toate făgăduinţele: în sămânţa sa toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate (Gen 22,18). Aceasta era făgăduinţa făcută lui Avraam care trebuia să se extindă şi la neamuri prin Isus Hristos (Gal 3,29). Întrucât împărăţia lui Hristos va umple întreg pământul, Avraam şi sămânţa lui sunt într-adevăr moştenitori ai lumii. Făgăduinţa va fi împlinită literal când împărăţiile acestei lumi vor fi date poporului Celui Prea Înalt şi când Hristos va domni cu sfinţii Săi în etern (Dan 7,27).

Pe temeiul Legii. [prin lege, KJV]. Literal, prin lege. În versiunea greacă nu există articol (vezi cap. 2,12). În plus, în versiunea greacă expresia aceasta vine la începutul versetului, probabil pentru accent: căci nu prin lege a fost făgăduinţa dată lui Avraam etc. Argumentaţia lui Pavel de aici se aseamănă îndeaproape cu aceea din Galateni 3,18. Acolo, lege fără articol (vezi Rom 2,12) e expusă ca un principiu opus făgăduinţei. Moştenirea nu poate fi dependentă de lege, deoarece Dumnezeu a acordat-o lui Avraam prin făgăduinţă. Aici, în cap. 4,13, legea şi neprihănirea credinţei, ambele fără articol, sunt cele două principii contrare. Pavel afirmă că făgăduinţa urmează să fie realizată şi însuşită nu prin lege (cf. vers. 14.15), ci prin neprihănirea credinţei (cf. vers. 16.17).

Deschide Biblia