Psalmii 3:1-8 1Doamne, ce mulţi sunt vrăjmaşii mei! Ce mulţime se scoală împotriva mea!

INTRODUCERE - Potrivit cu preambulul, psalmul 3 a fost compus de David când a fugit de fiul lui, Absalom. "Istovit de durere şi de oboseala fugii sale, el şi cei care-l însoţeau s-au oprit lângă Iordan pentru a se odihni câteva ceasuri. S-a trezit de strigătele care îl somau să fugă imediat. În întuneric, trecerea râului adânc şi repede a trebuit să fie făcută de toată acea grupă de bărbaţi, femei şi copii mici, deoarece se apropiau de ei forţele fiului trădător." (Ed 164, 165). În ceasurile încercării cele mai sumbre, David a cântat acest imn sublim de încredere în Dumnezeu în faţa duşmanului (vezi PP 741, 742). Psalmul a fost numit "rugăciune de dimineaţă". Este strigătul sufletului în faţa primejdiei, a necazului alinat de trecerea nopţii. E strâns înrudit cu psalmul 4, "rugăciunea de seară", care poate fi privit ca o continuare a lui. Sunt patru strofe: (1) pericolul prezent (v. 1.2); (2) rememorarea ajutorului dat în trecut (v. 3.4); 3) simţământul siguranţei în mijlocul primejdiei prezente (v. 5.6); şi (4) rugăciunea în vederea triumfului asupra duşmanilor (v. 7). O exclamaţie de încredere alături de o rugăciune pentru poporul lui Dumnezeu încheie poemul

(v. 8). La mijlocul poemului are loc o schimbare bruscă, dramatică, de la oboseala şi descurajarea nopţii la încrederea şi credinţa triumfătoare a unei noi dimineţi. Se spune că hughenoţii din armata lui Condé au cântat, în timpul războaielor religioase, acest psalm la schimbarea gărzii.

Cu privire la relatarea istorică, vezi 2 Samuel 15-17. Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627. Vezi harta următoare.

1. Ce mulţi sunt. Absalom a avut mulţi adepţi. Aproape întregul Israel se răzvrătise (vezi 2 Samuel 15-17; în special 15,6.13; vezi şi PP 727-745).

Se scoală împotriva mea. Similară cu expresia folosită de Cuşi care a adus vestea lui David despre eşecul răzvrătirii lui Absalom. Vezi 2 Samuel 18,31.32.

2Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Oprire)

Mine. [Sufletul meu, KJV]. Ebr. nephesh, aici cum se întâmplă deseori în psalmi, un idiom care ţine loc de pronume personal. "Zic despre sufletul meu" [KJV] este echivalent cu "zic despre mine".

Nu mai este scăpare pentru el. Atât de disperată este starea lui David, încât duşmanii arată că situaţia depăşeşte ajutorul lui Dumnezeu (vezi Psalm 71,10.11).

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629. În acest psalm "selah" apare ca marcând separarea între strofe.

3Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!

Meu. [Pentru mine, KJV]. Sau "de jur împrejurul meu". Dumnezeu îl asigurase pe Avraam că va fi scutul lui (Genesa 15,1; cf. Deuteronom 33,29; 2 Samuel22,3; Psalm 28,7; 119,114).

Tu îmi înalţi capul. [Ridicătorul capului meu, KJV]. Când fugea de vrăjmaşi, David simţea apăsarea umilirii sale (2 Samuel 15,30). Acum, Dumnezeu îl ajută să-şi înalţe capul (vezi Psalm 27,6).

4Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel sfânt. (Oprire)

Eu strig. [Am strigat, KJV]. Forma verbului ebraic tradus astfel exprimă adesea acţiuni repetate, obişnuite. Versetul poate fi astfel înţeles că ori de câte ori David strigă la Dumnezeu, Acesta îi răspunde. "Rugăciunea schimbă lucrurile."

Muntele Lui cel sfânt. Sionul (vezi la Psalm 2,6). David mutase chivotul în cetatea sfântă şi era firesc ca el să privească fortăreaţa aceea drept locuinţa specială al lui Dumnezeu. Ebr. har, "deal", este de preferat să fie redat "munte". În literatura ugaritică (vezi p. 618), "muntele sfânt" reprezintă adesea locuinţa cerească a divinităţii lor (vezi Isaia 14,13).

5Mă culc, adorm şi mă deştept iarăşi, căci Domnul este sprijinul meu.

Mă culc. Pronumele "eu" [în română, subînţeles] este accentuat. David arată că este în primejdie să fie atacat în orice clipă în cursul nopţii, hăituit şi blestemat de duşmanii lui. Cu toate acestea este în stare să se culce în pace şi să doarmă, atât de mare era încrederea lui în Dumnezeu. Întrucât totul era în mâinile lui Dumnezeu, el avea simţământul deplinei ocrotiri. Somnul lui nu era urmarea firească a oboselii, a lenei sau a încumetării. Era un act de credinţă. Liniştea sufletească îl încuraja pentru lupta zilei următoare.

Domnul este sprijinul meu. Primul gând la deşteptare este unul de recunoaştere că Dumnezeu onorase încrederea pusă în El, tot aşa cum ultimul lui gând la culcare fusese un gând de încredere deplină. Psalmistul este întărit pentru a face faţă necesităţilor zilei. Ultimele gânduri seara sunt adesea primele gânduri dimineaţa. Observaţi trecerea dramatică şi bruscă de la deprimare la triumf. Aşa este binecuvântarea serii şi făgăduinţa unei noi zile (vezi Plângeri 3,22.23)

6Nu mă tem de zecile de mii de popoare care mă împresoară din toate părţile.

Zecile de mii. Avându-L pe Dumnezeu ca ajutor, David nu era descurajat de avantajul numeric al duşmanilor lui (vezi Psalm 27,3; cf. Deuteronom 32,30).

7Scoală-Te, Doamne! Scapă-mă, Dumnezeule! Căci Tu baţi peste obraz pe toţi vrăjmaşii mei şi zdrobeşti dinţii celor răi.

Scoală-Te. Dumnezeu e chemat să vină în ajutorul psalmistului. Compară cu cuvântul de ordine al lui Israel când pornea tabăra (Numeri 10,35; cf. Psalm 68,1; 132,8).

Tu baţi. [Tu ai bătut, KJV]. Forma verbului ebraic de aici poate fi privită ca o certitudine perfectă sau ca un perfect profetic. În primul caz, evenimente care sunt aşteptate cu încredere sunt imaginate şi descrise ca deja împlinite. În cazul al doilea, este descris un eveniment viitor ca şi cum a avut deja loc. Psalmistul exprimă încrederea sa că Dumnezeu va zdrobi pe duşmanii lui. Rezultatul este privit aici ca un fapt împlinit.

8La Domnul este scăparea: binecuvântarea Ta să fie peste poporul Tău. (Oprire)

La Domnul. Psalmistul nu ridică nici o pretenţie că se poate salva singur. Duşmanului care zice batjocoritor: "Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu", David îi răspunde de fapt aşa: "Numai la Dumnezeu este ajutorul meu oricând şi oriunde".

Peste poporul Tău. În mărinimia lui, David îşi mută gândul de la sine şi de la propria lui primejdie la starea poporului lui, a naţiunii lui, nu numai la cei care îi rămăseseră credincioşi, dar şi la cei care se răzvrătiseră. Ce sfârşit sublim pentru un imn al încrederii!COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-8 PP 742

4-8 �

Ed 165

8 �

PK 269

Deschide Biblia