Mica 4:1-13 1În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor, şi popoarele vor veni grămadă la el.

. În vremile de pe urmă. Mica 4,1-3 este practic identic cu Isaia 2,2-4 (vezi comentariile de acolo). Deosebirile sunt nesemnificative, ca de pildă inversarea termenilor neamuri şi popoare şi adăugarea în Mica a cuvintelor depărtate şi puternice. Unele schimbări verbale şi în ce priveşte ordinea cuvintelor reprezintă simple deosebiri de traducere, textul ebraic în aceste locuri fiind acelaşi.

Nu se poate determina dacă Mica l-a citat pe Isaia sau invers, dacă ambii au citat o sursă inspirată anterioară, sau dacă fiecare a fost inspirat direct şi independent când a scris acest pasaj. Cei doi au fost contemporani (Mica 1,1; Isaia 1,1).

După pronunţarea pedepsei asupra Sionului (Mica 3,12), Mica se întoarce deodată la făgăduinţe de restaurare. Pasajul acesta aparţine de acele afirmaţii ale Vechiului Testament care constituie o mare încurajare (CT 455, 456) pentru biserica de astăzi, aşa cum au fost şi pentru aceia cărora le-a fost adresat iniţial.

2Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim, cuvântul Domnului. 3El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa să facă război; 4ci fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.

. Supt viţa lui. O imagine a belşugului şi siguranţei (vezi 1Regi 4,25; Isaia 65,17.25). A vorbit. Măreaţa făgăduinţă a fost astfel întărită. Ea era sigură în virtutea faptului că reputaţia lui Dumnezeu era garanţia ei.

5Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci!

. Dumnezeului său. La acest stadiu al restaurării păgânii sunt încă neconvertiţi. Mai târziu, potrivit planului divin, mulţi urmau să fie câştigaţi să se închine Dumnezeului lui Israel (vezi

p. 29).

6„În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe cei şchiopi, voi strânge grămadă pe cei izgoniţi şi pe aceia pe care-i chinuisem.

. Cei şchiopi. Sau Care şchiopătează. Ebr. şala?, a şchiopăta, a fi olog. Israel în exil este comparat cu o turmă de oi împrăştiată. Versetele 6 şi 7 descriu planul lui Dumnezeu pentru rămăşiţa lui Israel. Se nădăjduia că o redeşteptare religioasă va avea loc în rândurile exilaţilor şi că israeliţii în cele din urmă, târziu, îşi vor accepta destinul divin. Mica prezice rezultatele măreţe ale unei astfel de redeşteptări. Din nefericire eşecul iudeilor a făcut imposibilă împlinirea acestor evenimente cu privire la Israelul literal. Planurile Cerului se vor împlini acum prin sămânţa spirituală, Biserica Creştină (Galateni 3,7.9.29). Convertiţii din toate neamurile vor fi adunaţi în împărăţia harului, care la a doua venire a lui Hristos, va deveni împărăţia slavei (vezi p. 28-30).

7Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic; şi Domnul va împărăţi peste ei, pe muntele Sionului, de acum şi până-n veac! 8Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni şi la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăţia fiicei Ierusalimului!”

. Turn al turmei. Ebr. migdal-?eder. Numele apare în Geneza 35,21 ca Migdal-Eder, un loc necunoscut unde Iacov a poposit în cursul călătoriei lui din Padam-Aram la Hebron. Turnurile de veghe de unde păstorii îşi supravegheau turmele erau obişnuite (2Regi 18,8; 2Cronici 26,10). Profetul poate să fi avut în minte imaginea Ierusalimului ca turnul de veghere pe care Iehova stătea de strajă asupra poporului Său. Pentru semnificaţia mesianică, vezi comentariul la Ieremia 4,7.

Deal. Ebr. ?ophel, literal, o ridicătură, o movilă. Numele ?ophel era aplicat părţii de miazănoapte a dealului de miazăzi al Ierusalimului (2Cronici 27,3; 33,14; Neemia 3,26.27).

Vechea stăpânire. Sau întâia stăpânire sau stăpânirea dinainte. Probabil o aluzie în primul rând la slava care era sub David şi Solomon. Într-un sens mai cuprinzător şi în maniera în care se va împlini prezicerea aceasta, pasajul se referă la recâştigarea primei stăpâniri care a fost pierdută temporar ca urmare a păcatului lui Adam (vezi comentariul la Mica 4,6; Psalmi 8,6; vezi p. 26-30).

9Pentru ce strigi tu însă acum aşa de tare? N-ai împărat? Nu mai ai sfetnic, de te apucă durerea ca pe o femeie la naştere?

. Pentru ce strigi? Înainte de a gusta din binecuvântările prezise în v. 1 şi 8, va veni chinul sufletesc al captivităţii. Înainte de coroană trebuie să fie crucea; înainte de zâmbete, lacrimi. N-ai împărat? Lucrul acesta s-a împlinit când Ioiachim şi Zedechia au fost luaţi robi (2Regi 24;

25).

Nu mai ai sfetnici? Aici folosit sinonim cu împărat. Rădăcina cuvântului ebraic pentru împărat, malak, în forma ei akadiană, malaku, înseamnă a consilia, a sfătui.

Durerea. Sau travaliul. Imaginea chinurilor naşterii este folosită în Scripturi pentru a descrie întristarea, zbuciumul sufletesc şi surpriza (Isaia 13,8; Ieremia 6,24; 50,43; Osea 13,13; 1Tesaloniceni 5,3).

10Suferă, fiica Sionului, şi gemi ca o femeie la naştere! Căci acum vei ieşi din cetate şi vei locui în câmp, şi te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmaşilor tăi.

. Sufere. În vederea captivităţii viitoare.

Vei ieşi. O vestire a captivităţii care se apropie. Iudeii vor fi constrânşi să părăsească Ierusalimul, să trăiască în câmp, în timpul cât se vor afla pe drum spre Babilon. Isaia, contemporanul lui Mica, a prezis şi el cucerirea lui Iuda de către Babilon (vezi Isaia 39,3-8)

Izbăvită. O împlinire parţială a acestei preziceri a avut loc în 536 î.Hr., pe timpul lui Cirus (vezi Ezra 1,1-4; Ieremia 29,10) şi ulterior Artarxerxe. Totuşi, cei care s-au întors nu au fost poporul reînviorat spiritual pe care disciplina exodului şi învăţătura profeţilor erau menite să-l producă. În consecinţă, perspectiva glorioasă descrisă în Mica 4,1-8 nu a fost împlinită de aceia care s-au înapoiat în ţara lui Iuda după Exilul Babilonian (vezi comentariul la v. 6).

11Căci acum multe neamuri s-au strâns împotriva ta şi zic: „Să fie pângărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-se dorinţa faţă de Sion!”

. Multe neamuri. Dacă naţiunea exilaţilor întorşi s-ar fi bucurat de prosperitatea descrisă în v. 1-8, s-ar fi stârnit împotrivire. Naţiunile înconjurătoare ar fi căutat să zdrobească naţiunea prosperă, însă Dumnezeu ar fi intervenit să-Şi izbăvească poporul (vezi comentariul la Ezechiel 38,1; Ioel 3,1).

12Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înţeleg planurile, nu ştiu că i-a strâns ca pe nişte snopi în arie.

. Ei nu cunosc. În oarba lor auto-amăgire ei nu-şi dau seama că ei înfăptuiesc nu nimicirea Sionului, ci a lor proprie.

Arie. Aria de treierat este o imagine obişnuită (Isaia 41,15; Ieremia 51,33; Habacuc 3,12; vezi comentariul la Ioel 3,14 cu privire la posibilitatea traducerii expresiei valea hotărârii ca valea treieratului, comp. Apocalipsa 14,17-20).

13„Scoală-te, fiica Sionului, şi treieră! Căci îţi fac un corn de fier şi o copită de aramă, ca să sfărâmi multe popoare şi să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile lor!”

. Scoală-te. Poporul lui Dumnezeu este reprezentat prin imaginea boilor care calcă grâul în aria de treierat (vezi Deuteronom 25,4; comp. Isaia 41,13-16)

Corn de foc. Probabil încă un simbol al nimicirii. După cum boul îşi împunge victimele cu coarnele, şi Israel îi va nimici pe vrăşmaşii săi.

Copită. Cerealele erau treierate prin călcarea cu picioarele de către boi a snopilor într-o arie de treierat. Uneori înapoia boilor era târâtă şi o sanie cu greutăţi. Copitele de metal ar fi înlesnit într-o mare măsură procesul treieratului.

Să închini. Sau Voi consacra. LXX şi Targumurile zic: Să consacri. Câştigurile războiului nu aveau să fie folosite pentru proslăvire personală ci aveau să fie închinate Domnului şi folosite pentru înaintarea împărăţiei Sale.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2 CT 455AH 540; GC 484, 674; PK 682; PP 67; SR 430 10–12Ed 181; PK 538

Deschide Biblia