Matei 1:21 21Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

Ea va naşte un Fiu. [Ea va naşte, KJV]. Îngerul nu a spus lui Iosif că nevasta lui urma să-i nască un fiu, aşa cum îi spusese lui Zaharia cu privire la Ioan (Luca 1,13). Isus urma să fie născut Fiul lui Dumnezeu, nu fiul lui Iosif (Luca 1,35), dar din clipa naşterii lui Isus, Iosif urma să fie ca şi tatăl Lui. Ca şi alţi copii, Isus urma să beneficieze de tovărăşia, călăuzirea şi protecţia unui tată.

Îi vei pune numele. [Îi vei chema numele, KJV]. Iosif urma să aibă privilegiul de a da nume Fiului său, de obicei un act considerat o prerogativă paternă (vezi Luca 1,59-63). Şi Maria urma să participe la numirea lui Isus (Luca 1,31). Numele copiilor iudei erau date oficial la opt zile după naştere, când se săvârşea actul circumciderii (Luca 2,21).

Isus. Vezi la v. 1.

El va mântui. Numele lui Isus înseamnă Iehova este mântuire (vezi la v.1). Cuvântul tradus El este emfatic, ca şi cum îngerul ar fi zis: Căci El este Acela care va mântui, etc.

Răsunând prin veacurile antichităţii se repetase făgăduinţa: Iată, Eu vin. (Psalmii 40,7, Zaharia 2,10; Evrei 10,7). Timp de veacuri, poporul evreu – poporul Său – aşteptase cu înfrigurare venirea Eliberatorului. Acum, la plinirea vremii (Galateni 4,4), degetul destinului arăta spre Acela care urma să împlinească aceste aşteptări. Vezi la Ioan 1,14.

De păcatele lor. Păcatul a ferecat pe oameni (Romani. 6,16; 2 Petru 2,19) în închisoarea lui (Isaia 42,7). Hristos a venit ca să le poată desface cătuşele, să deschidă porţile închisorii şi să elibereze pe captivi de sub osânda morţii (Isaia 61,1; Romani. 7,24.25; Evrei 2,15). El a venit să ne mântuiască de păcatele noastre, nu în păcatele noastre. El a venit nu numai pentru a ne mântui de păcatele deja săvârşite, dar şi de tendinţele noastre potenţiale care conduc la păcat (Romani 7,23-25; 1 Ioan 1,7.9). El a venit pentru a ne răscumpăra din orice fărădelege(Tit 2,14), inclusiv orice tendinţă spre rău ereditară sau cultivată (DA 671).

Hristos nu a venit să mântuiască pe poporul său de puterea Romei, aşa cum nădăjduiau din inimă iudeii, ci de puterea unui vrăşmaş mult mai formidabil. El nu a venit să aşeze din nou împărăţia lui Israel (Fapte 1,6), ci să restatornicească stăpânirea lui Dumnezeu în inima oamenilor (Luca 17,20.21). Hristos nu a venit în primul rând să mântuiască pe oameni de sărăcie şi de nedreptate socială (Luca 12,13-15), aşa cum pretind astăzi mulţi apostoli ai Evangheliei sociale, ci de păcat, cauza fundamentală a sărăciei şi nedreptăţii.

Deschide Biblia