Marcu 4:1-41 1Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare.

Lângă mare. [Predica de la mare, Marcu 4,1-34; Matei 13,1-53; Luca 8,4-18. Comentariu major: Matei. Cu privire la parabole vezi p. 203-207.]

2Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:

Învăţătura. [Învăţătura Sa, KJV]. Literal, Învăţătura Sa.

3„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc; 6dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod. 8O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.” 9Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.” 10Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde. 11„Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde; 12pentru ca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.” 13El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?

Cum veţi înţelege. Parabola semănătorului, seminţelor şi a solurilor a fost cea mai simplă dintre parabole. Înţelesul ei ar fi trebuie să fie clar pentru ucenici. Dacă ei aveau dificultăţi cu aceasta ce urmau să facă cu celelalte?

14Semănătorul seamănă Cuvântul. 15Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei. 16Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; 17dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 18Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; 19dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.

Poftele. De la gr. epithumia, dor înfocat, tânjire sau dor. Textul grec însuşi nu are implicaţia cuvântului nostru poftă. Cu dor [gr. epithumia] dorise Isus să serbeze ultimul Paşte cu cei doisprezece (vezi Luca 22,15). Dorinţa este ceva rău numai când este îndreptată către lucruri care sunt rele. Aici interesele lumeşti ca de pildă dorinţa după bogăţii face ca dorinţa să fie rea.

20Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.” 21El le-a mai zis: „Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?

Lumina. [Lumânarea, KJV; Făclia, G. Gal.]. Gr. luchnos, o candelă. Hristos a repetat parabola cu candela în diferite forme, în diferite timpuri, pentru a învăţa diferite adevăruri. Când a dat-o ca parte din predica de pe munte (vezi Matei 5,14-16), a folosit-o pentru a ilustra răspunderea credincioşilor creştini de a fi o pildă în lume, de a face ca lumina lor individuală să strălucească. Aici este o ilustraţie a luminii adevărului descoperită în propriile Lui învăţături, mai ales prin folosirea de parabole. În Luca 11,33-36 se ilustrează perceperea şi primirea individuală a adevărului.

Baniţă. [Buşel, KJV]. Gr. modios, o măsură de capacitate mai aproape de baniţă (9 litri) decât de buşel (36,3 l.) [obroc] (vezi p. 50). Lumânarea, baniţa şi patul erau articole care se puteau găsi în fiecare casă, făcând astfel ilustraţia plastică.

Sfeşnic. Literal, candelabru (vezi la Matei 5,15)

22Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină.

Nimic ascuns. Vezi la Luca 8,17.

23Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

Urechi de auzit. Vezi la Matei 11,15.

24El le-a mai zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.

Ce auziţi. Luca zice: cum auziţi (cap. 8,18). Sunt unele lucruri pe care creştinul mai bine nu le-ar auzi sau vedea; sunt alte lucruri pe care este înţelept din partea lui să le audă. Cu ce măsură. Vezi la Matei 7,2.

25Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.” 26El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ;

Împărăţia lui Dumnezeu. Vezi la Matei 3,2; 4,17; 5,2; Luca 4,19.

Un om aruncă sămânţa. Numai Marcu relatează parabola cu sămânţa care creşte. Ea ilustrează acelaşi adevăr spus lui Nicodim cu privire la lucrarea Duhului Sfânt (vezi Ioan 3,8). În parabola aceasta Hristos spune că dacă seminţei împărăţiei i se dă un prilej în viaţă, va produce recolta ei de bine. S-ar putea ca oamenii să nu fie în stare să explice cum are lor procesul creşterii creştine şi a transformării caracterului, dar el se desfăşoară.

27fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

Doarme…stă treaz. [Doarme şi se trezeşte, KJV; Doarme şi se scoală, G. Gal.]. După ce a semănat sămânţa, plugarul îşi vede de alte treburi. Dar procesul creşterii merge înainte indiferent de prezenţa sau de absenţa lui, fie că doarme sau stă treaz. El poate să cultive sau să ude sămânţa când creşte, dar nu o poate face să crească.

28Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;

Pământul. Planta creşte din pământ şi pământul contribuie la creşterea ei, dar planta însăşi este aceea care produce roade. Singur. [De la sine, KJV]. Gr. automate, mişcat de propriul său impuls, de la care derivă cuvântul nostru automat. Spic. Adică spicul de cereale când începe să se formeze, în contrast cu spicul ajuns la maturitate. Grâu. Mai de grabă boabe, grăunte, vezi la Romani 2,14.

29şi când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.”

E coaptă roada. [A produs, KJV; Rodul a dat în copt, G. Gal.]. Adică, atunci când cerealele s-au copt. Pune îndată. Gr. apostello, a trimite de la care derivă cuvântul nostru apostol însemnând

cineva care este trimis (vezi la cap. 3,14). Lucrarea apostolilor este comparată în altă parte cu aceea a unor secerători (vezi Ioan 4,35-38).

Secerişul. Vezi la Matei 3,12; 13,30.

30El a mai zis: „Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom înfăţişa?

Cu ce? Vezi la Matei 13,3. Împărăţia lui Dumnezeu. Vezi la Matei 3,2; 4,17; 5,2; Luca 4,19. Vom înfăţişa. [Vom compara, KJV]. Hristos, ca să zicem aşa, consultă pe ascultători Săi. Ascultătorii Săi sunt invitaţi să participe la căutarea adevărului.

31Se aseamănă cu un grăunte de muştar care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ;

Grăunte de muştar. Vezi la Matei 13,31.32.

32dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.” 33Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-l priceapă.

Multe pilde de felul acesta. Marcu se referă probabil numai la parabolele spuse cu ocazia aceasta, deşi acelaşi lucru ar fi adevărat cu privire la toate parabolele lui Hristos.

După cum erau ei în stare. Hristos nu a vorbit în parabole pentru a ascunde adevărul, ci pentru a-l da la iveală.

34Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

Fără pildă. [Fără parabolă, KJV]. Până aici Hristos Se servise rareori de parabole în învăţăturile Sale. Predica de lângă mare marchează începutul învăţământului Său prin parabole ca o metodă regulată de rostire a Evangheliei (vezi p. 203, 204).

35În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”

În aceeaşi zi. [Furtuna de pe lac, Marcu 4,35-41 = Matei 8,18.23-27= Luca 8,22-25. Comentariu major: Matei]. Ziua aceea fusese plină de întâmplări în viaţa lui Isus (vezi la Matei 8,18). În relatarea lui Marcu despre furtuna de pe lac el introduce amănunte dramatice ale incidentului care nu sunt menţionate nici de Matei, nici de Luca.

36După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.

Alte corăbii. [Alte corăbii mici, KJV]. Acestea erau pline cu oameni care încă mai urmau plini de râvnă pe Isus (cf. DA 334).

37S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. 38Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

Căpătâi. [O pernă, KJV]. Probabil aceasta era o parte obişnuită din echipamentul corăbiei, fiind o pernă aspră de piele pentru cârmaci, care şedea în partea dindărăt a corăbiei.

Învăţătorule. Literal, învăţător.

Nu-ţi pasă? Apelul lor reflectă nerăbdarea lor aproape de deznădejde.

39El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.

Taci. [Pace, KJV]. Literal, fii tăcută.

Fii liniştită. Literal, fii cu botniţă. Elementele nu numai că trebuie să se liniştească dar şi să rămână aşa. Unii au sugerat că Isus a mustrat elementele ca şi cum ar fi fost monştri dezlănţuiţi.

40Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” 41I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

I-a apucat o mare frică. Literal, ei s-au temut cu o mare frică; sau mai liber, ei erau umpluţi de frică.

COMENTARIILE LUI ELLEN G.WHITE

1–20 COL 33–61 14 COL 37, 41

19 COL 51, 53; 1T 352

21 5T 84, 588; 6T 145; 8T 76

24 5T 694

26–28 CT 140–144; Ed 104–107

26–29 COL 62–69; CT 142; 6T 186

28 CG 27, 58; COL 67, 81, 82; CT 125, 252; DA 367; Ed 106; Ev 579; LS 298; MM 7; SC 67; TM 243, 506; 6T 187; 8T 327

29 COL 69; CT 144

30 AA 12

30–32 COL 76–79

35–41 DA 333–337

36–38 DA 334

39–41 DA 335

Deschide Biblia