Leviticul 16:16-19 16Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.

Ispăşire. Mai bine astfel să facă ispăşire, sau în felul acesta şi cu acest sânge să facă ispăşire pentru sfântul locaş. De la început până la sfârşit, serviciul din sanctuar era în principal o lucrare de ispăşire. În fiecare etapă din desfăşurarea lui era făcută o ispăşire pentru păcat.

1. Ori de câte ori în timpul anului un păcătos aducea jertfa sa şi mărturisea asupra ei păcatele lui, se făcea pentru el o ispăşire. El era iertat (cap. 4,20.26.31; 5,6.10.13.16.18; 6,7). Păcatul lui era transmis în mod simbolic asupra sanctuarului prin slujirea sângelui jertfei şi prin arderea unor părţi din ea pe altar – în unele cazuri prin mâncarea de către preoţi a unor părţi din ea. Cu toate acestea, ispăşirea deplină pentru păcatul lui nu fusese făcută. Deşi păcatul său era iertat, el trebuia să continue pe calea ascultării. Dacă nu făcea aşa şi dacă neglija să-şi smerească sufletul în Ziua Ispăşirii (cap. 23,27-29) toate păcatele lui iertate mai înainte urmau să se întoarcă asupra lui şi el trebuia să moară. (Ezechiel 18,24; 33,13). Singura lui siguranţă era în a rămâne statornic până la sfârşit. Atunci şi numai atunci, putea să se aştepte să fie mântuit (Matei 24,13).

2. La Ziua Ispăşirii – ziua ispăşirii complete şi finale a tuturor păcatelor mărturisite şi iertate în timpul anului (Levitic 16,16.19; Evrei 10,1-3) – sângele ţapului pentru Domnul a îndepărtat în mod simbolic aceste păcate de pe sanctuar, făcând ispăşire şi pentru el. Şi acum, sanctuarul era acum liber de păcat (Levitic 16,17.20).

În ziua întâi a lunii a şaptea avea loc suflarea trâmbiţelor, care trebuia să atragă atenţia poporului la Ziua Ispăşirii, care avea loc zece zile mai târziu (Numeri 29,1). Cele nouă zile dintre aceste două date erau zile de cercetare a inimii, de pregătire pentru Ziua Ispăşirii, ziua judecăţii care pecetluia soarta lor. Ei credeau că în acea zi, este pecetluit cel ce avea să trăiască şi cel ce trebuia să moară (Jewish Encyclopedia, vol. 2, p. 286, art. Ziua de Ispăşire).

17Să nu fie nimeni în Cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul Locaş, până va ieşi din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israel.

Nimeni. În timpul slujirii sângelui viţelului şi al ţapului în Sfânta Sfintelor, perdeaua era trasă la o parte. Din cauza aceasta, orice persoană aflată în Sfânta putea să vadă în Sfânta Sfintelor, dar aceasta era numai prerogativa marelui preot, pentru că numai el putea să vină în prezenţa imediată a lui Dumnezeu. interdicţia despre care se vorbeşte aici se aplică la versetele 12-16, care se ocupă cu slujirea marelui preot în Sfânta Sfintelor.

Poporul aştepta îngrijorat să audă clopoţeii de la haina marelui preot în Ziua Ispăşirii. El intrase în mod simbolic şi, în felul acesta, să îndepărteze pentru totdeauna raportul păcatelor vieţii lor. Îl va primi Dumnezeu pe el – şi pe ei? După ce părăsea Sfânta Sfintelor şi îmbrăca hainele aurii, poporul auzea sunetul clopoţeilor, bucuria şi recunoştinţa lor era profundă.

18După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.

Să se ducă la altar. După ce a curăţit Sfânta Sfintelor, îndeplinindu-şi astfel slujba lui de acolo, Aaron trebuia să facă acelaşi lucru pentru Cortul Întâlnirii, adică pentru Sfânta (v.16). Apoi trebuia să meargă la altar, adică la altarul arderilor de tot. Aici trebuia să ia ceva din sângele viţelului şi al ţapului şi cu el să cureţe altarul de toate necurăţiile copiilor lui Israel (v.19). După tradiţia iudaică, sângele ţapului şi al viţelului era amestecat aici într-un vas. Faptul că se vorbeşte despre cele două feluri de sânge ca despre unul singur pare să confirme această părere.

În afară de punerea sângelui pe coarnele altarului – unde fusese pus sângele jertfei pentru păcat – marele preot mai trebuia să stropească sângele şi pe altar, unde stropise cu sângele jertfei arderii de tot, a jertfei pentru vină, precum şi cu sângele jertfei de dimineaţă şi de seară. Făcând aceasta, marele preot curăţea şi sfinţea altarul de necurăţiile copiilor lui Israel.

Putem să înţelegem nevoia curăţirii celor două altare ale sanctuarului de pe pământ, pentru că sângele jertfei arderii de tot şi al jertfei pentru păcat fusese stropit pe ele (cap. 1,5.11; 4,7.18.25.30.34). În cazul arderii de tot şi al jertfei pentru vină, sângele fusese stropit chiar pe altar (cap. 1,5.11; 5,9); şi în cazul jertfei pentru păcat el fusese pus pe coarnele altarului (cap. 4,7.18.25.30.34). Despre altarul tămâierii se spune: Aaron va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face o dată pe an cu sângele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului (Exod 30,10). Despre altarul arderilor de tot se spune: După ce va ieşi (din sanctuar) să se ducă la altarul care este înaintea Domnului... să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel (Levitic 16,18.19 compară cu v.20). Templul de pe pământ este un model al templului din cer, curăţirea de pe pământ este doar un simbol al curăţirii din cer. Despre aceasta vorbeşte Daniel, când zice că la sfârşitul celor 2300 de zile sfântul locaş va fi curăţit (vezi Daniel 8,14). Dar oare are nevoie sanctuarul ceresc de curăţire? Are loc în ceruri o pângărire care necesită curăţirea? Pavel răspunde: Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea (Evrei 9,23).

19Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.

Deschide Biblia