Isaia 9:6-7 6Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”

Căci un Copil ni s-a născut. Isaia încheie tabloul lui despre viitoarea eră a păcii cu o impresionantă profeţie despre marele Domn al Păcii. Pacea nu va fi nicicând realizată în lumea aceasta prin eforturile oamenilor. În portretul pe care el I-l face viitorului Împărat al pământului, care va domni în dreptate şi sfinţenie, Isaia foloseşte termeni care nu i se pot aplica nici unui domnitor pământesc.

Desigur că nu este decât o singură Persoană în univers căreia să i se poată aplica pe deplin şi corespunzător descrierea dată aici, şi aceasta este Hristos. Nicăieri altundeva în Biblie nu găsim o aşa nobleţe a cugetului, o aşa frumuseţe de exprimare, o aşa intensitate de trăire, ca acelea de aici în descrierea Mântuitorului lumii şi a viitorului Împărat. Cu adevărat Isaia avusese o viziune a Domnului slavei când au fost scrise cuvintele acestea. Mâna lui Dumnezeu era asupra lui şi un înger i-a călăuzit pana, aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi scriitori ai Vechiului Testament. În Psalmul 110 Hristos este prezentat ca viitorul Împărat, care va fi preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec; în Psalmul 2 El este zugrăvit ca zdrobind popoarele cu un toiag de fier; iar în Psalmul 45 este descris ca înaintând maiestuos în carul Lui.

Domnia. Hristos va domni peste tot cerul şi pământul (vezi Daniel 2,44.45; Matei 25,31; 28,18; Luca 1,32.33; 1Corinteni 15,25; comp. Psalmi 110,1; Filipeni 2,10; Apocalips 11,15).

Minunat, Sfetnic. Adică Sfetnic minunat (vezi capitolele 11,2.3; 25,1; 28,29). Numele acesta întruchipează gândul de înţelepciune, bunătate şi consideraţie – un nume care va provoca încântarea, adorarea şi lauda tuturor fiinţelor din cer şi de pe pământ şi din întreg universul (vezi Filipeni 2,9-11; Apocalips 5,12.13).

Dumnezeu tare. Isus Fiul nu este mai puţin Dumnezeu ca Tatăl. El a fost una cu Tatăl din zilele veşniciei (vezi Psalmi 90,2; Proverbe 8,22-30; Mica 5,2; Ioan 1,1; 14,9.11; DA 19).

Părintele veşniciilor. După cum Dumnezeu Tatăl este veşnic, tot aşa şi Hristos. Isaia Îl numeşte Părinte pentru că El este Părintele întregii omeniri într-un anumit sens, fiind Creatorul oamenilor şi a lumii (Ioan 1,3; Efeseni 3,9; Coloseni 1,16; Evrei 1,2; comp. Geneza 1,26). Nici un alt cuvânt în afară de Părinte nu exprimă atât de deplin iubirea şi purtarea de grijă a lui Isus faţă de copiii Lui. Când Hristos domneşte, El va fi ca un părinte pentru poporul Său (Isaia 22,21.22; vezi Apocalips 3,7).

Domn al Păcii. Vezi Zaharia 9,9.10; Efeseni 2,14. Pacea vine numai împreună cu dreptatea (Isaia 32,17.18), iar Isus este Împăratul dreptăţii (Ieremia 23,5.6; 33,15.16), atribuindu-şi şi împărtăşindu-şi propria Lui neprihănire oamenilor. El a venit în lume ca să aducă pace (Luca 2,14; Ioan 14,27; vezi şi Filipeni 4,7).

7El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Domnia Lui. Daniel prezice că împărăţia lui Hristos va zdrobi toate împărăţiile pământului şi va nimici toate acele împărăţii, şi ea însăşi va dăinui veşnic (Daniel 2,44; vezi Apocalips 11,15). Îngerul Gabriel a declarat că Împărăţia Lui nu va avea sfârşit (Luca 1,33).

Scaunul de domnie al lui David. David a fost un tip al lui Hristos, şi prin Hristos tronul lui David va fi întărit pentru veşnicie (Geneza 49,10; 2Samuel 7,11-13; Psalmi 89,3.4.29.36; 132,11.12; Ieremia 23,5; 33,17; Luca 1,32; vezi şi comentariul la Deuteronom 18,15; 1Cronici 28,7; Matei 1,1).

Prin judecată şi neprihănire. Vezi capitolele 11,4.5; 16,5.

Râvna. Pentru ce va face Domnul toate acestea? El este mişcat de o râvnă sfântă şi arzătoare, pornită dintr-un spirit de iubire. Iubirea Lui este o iubire care nu poate rămâne inactivă, care, când Se gândeşte la oamenii pierduţi în păcat, Îl determină la fapte de îndurare şi glorie. Nu există forţă mai puternică decât iubirea, nici un lucru care să-l determine pe om la o jertfă mai mare sau la o slujire mai cutezătoare. Iubirea atotcuprinzătoare a lui Hristos Îl determină să cârmuiască cu un spirit de slujire dezinteresată, cu dreptate şi neprihănire.

Deschide Biblia