Isaia 55:1-13 1Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără plată!

Voi toţi cei însetaţi. Adică, aceia care însetează după o mai bună înţelegere a voinţei şi căilor lui Dumnezeu, şi după har ca să fie în pace cu El (Psalmi 42,1.2; 63,1; Matei 5,6; Ioan 7,37; Apocalips 21,6; 22,17). Omul a fost creat cu un dor lăuntric după Dumnezeu care îşi găseşte satisfacţie de durată numai în comuniunea cu El.

Frumuseţea poetică a acestui capitol este inegalabilă în Scriptură. Nu s-ar fi putut face o invitaţie mai plină de har ca oamenii să primească binecuvântările mântuirii. Nimeni nu este exclus – cine vrea poate veni să ia apa vieţii fără plată (Apocalips 22,17). Nu este loc aici pentru ideea că unii oameni sunt creaţi pentru mântuire, iar alţii pentru osândă, unii pentru a fi salvaţi, iar alţii pentru a fi pierduţi. Dumnezeu nu împiedică libera exercitare a puterii de alegere a omului (vezi Ezechiel 18,31.32; 33,11; 2Petru 3,9). În capitolul acesta se pune accent pe strângerea neamurilor şi pe succesul planului veşnic al lui Dumnezeu de a reface pământul aducându-l la starea lui originală de puritate şi desăvârşire (vezi Isaia 55,5.8-11; vezi p. 28-30).

Veniţi la ape. Dumnezeu îi invită pe toţi oamenii de pretutindeni să se împărtăşească fără plată de harul Său. Apa, vinul, laptele şi pâinea (v. 2) reprezintă aici toate binecuvântările spirituale (vezi Matei 26,27-29; Ioan 4,10.12.14; 1Corinteni . 11,25-27; 1Petru 2,2).

Cel ce n-are bani. În limbajul figurat folosit aici persoana care n-are bani este cel care îşi dă seama de lipsa lui spirituală (vezi comentariul la Matei 5,3). El îşi dă seama că nu are merite personale pentru a-i oferi lui Dumnezeu ca preţ pentru darul valoros al mântuirii. Dar Dumnezeu îi invită pe toţi aceştia să vină în ciuda sărăciei lor spirituale. Preţul mântuirii lor a fost plătit de Mântuitorul.

Veniţi şi cumpăraţi. Aceia care doresc binecuvântări spirituale trebuie nu numai să flămânzească şi să înseteze după ele, dar şi să depună eforturi pentru a le obţine (vezi Matei 13,44-46). Binecuvântările mântuirii sunt gratuite, dar ele pot fi obţinute numai cu preţul a tot ce are omul. Dumnezeu nu a făgăduit să acorde mântuirea acelora care sunt nepăsători faţă de ea sau care nu sunt dispuşi să depună efortul pentru a o obţine.

Vin şi lapte. Binecuvântările mântuirii sunt reprezentate aici prin produse care în Orientul antic, erau considerate ca un simbol a tot ce este mai bun în viaţă. Toate nevoile păcătosului vor fi împlinite în Hristos Isus.

2De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase.

De ce cântăriţi argint? Aceasta este o mustrare pentru faptul că oamenii cheltuiesc timp, efort şi bani pentru lucruri de mică valoare sau fără valoare în timp ce neglijează lucrurile mai importante ale vieţii (vezi comentariul la Ioan 6,27).

Nu satură. Aceia care nu se împărtăşesc din bunătăţile pe care Dumnezeu le-a oferit atât de libera vor suferi de anemie spirituală şi abia dacă vor fi conştienţi de o foame ascunsă a sufletului lor pe care cele materiale nu o pot niciodată satisface.

Sufletul vostru se va desfăta. Dumnezeu îi încurajează pe oameni să se intereseze în primul rând de cele spirituale şi nu de cele materiale (vezi comentariul la Matei 6,24-34; comp. Matei 23,23). Aceia care dau lucrurile celor dintâi locul cel dintâi vor descoperi că nevoile lor materiale sunt satisfăcute cu mai multă uşurinţă şi din abundenţă.

Bucate gustoase. O expresie ebraică uzuală care denotă belşug şi prosperitate – aici prosperitate spirituală (vezi Geneza 27,28.39; 45,18; etc.).

3Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.

Luaţi aminte. Sau plecaţi-vă urechea [KJV]. Adică fiţi atenţi la cele spirituale. Fiţi gata să ascultaţi ceea ce vă va spune Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 30,21). Fiţi dispuşi să cunoaşteţi şi să faceţi ceea ce El vă face cunoscut.

Sufletul vostru va trăi. Adică veţi trăi (vezi comentariul la Psalmi 16,10). Numai aceia care răspund la apelul versetelor 1-3 şi se împărtăşesc din bunătăţile Cerului intră în viaţă cu adevărat (Matei 10,10).

Un legământ veşnic. Toţi, atât iudei, cât şi grecii (vezi Galateni 3,29; vezi comentariul la Isaia 55,1) – sunt chemaţi să facă din relaţia legământului o realitate în propria lor experienţă. Aceasta se referă la legământul nou, când Dumnezeu făgăduieşte să scrie legea Lui în inima oamenilor (vezi comentariul la Ieremia 31,31-34; Evrei 8,10.11). Legământul acesta cuprinde toate făgăduinţele făcute părinţilor (Geneza 12,1-3; 17,7.8; Psalmi 89,3.4.28.29.36.37; 105,8-12; vezi şi p. 26, 27).

Să întăresc îndurările Mele faţă de David. Vezi p. 31. David a fost un mare păcătos. Dar, când i-au fost arătate păcatele el s-a pocăit cu sinceritate şi pe deplin (vezi comentariul la Psalmi 51) şi datorită acestui fapt a devenit primitor al harului divin. Harul acesta este la fel de sigur şi pentru noi astăzi cum a fost pentru David.

4Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap şi stăpânitor al popoarelor.

L-am pus. Adică, pe David (v. 3), care era un prefigurator sau tip al lui Hristos şi pe al cărui tron a şezut Hristos (Psalmi 89,3.4.20.35-37; Ezechiel 34,23.24; Osea 3,5; vezi comentariul la Deuteronom 18,15; Matei 1,1). Cu privire la alegerea lui David ca un exemplu al unuia care intră deplin în privilegiile şi răspunderile legăturii de legământ, vezi p. 31.

Cap. Ebr. nagid, şef, conducător, căpetenie, cârmuitor, domn (vezi 1Samuel 10,1; 13,14; 1Regi 1,35; 1Cronici 5,2; 28,4; Daniel 9,25).

5Într-adevăr, vei chema neamuri pe care nu le cunoşti, şi popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care te proslăveşte.”

Neamuri. Aceasta se referă la neamuri (Psalmi 18,43; Galateni 2,9; Efeseni 2,19; 1Petru 2,9.10). Iudeii au fost unicul popor pe care Dumnezeu l-a ales... dintre toate familiile pământului (Amos 3,2). Iudeii se refereau la neamuri ca străini (vezi Isaia 56,6).

Vor alerga la tine. Vezi p. 28-30.

Care te proslăveşte. Cu privire la planul lui Dumnezeu pentru Israel, vezi p. 26-28.

6Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

Căutaţi pe Domnul. Aici este greşeala lui Israel şi motivul exilului lui – nu căutau să cunoască voia lui Dumnezeu sau să asculte de ea (vezi cap. 6,9-12). Iarăşi şi iarăşi Dumnezeu îl invitase pe Israel să-L caute (vezi Deuteronom 4,29; Psalmi 105,4-6; Ieremia 29,13.14; etc.). în decursul veacurilor Dumnezeu a adresat îndemnuri asemănătoare bisericii Sale (2Corinteni 6,2; Apocalips 22,17).

Câtă vreme este aproape. Dumnezeu era într-un anumit sens aproape de poporul Său Israel (Deuteronom 4,7; Psalmi 148,14), dar El este aproape şi de toţi aceia care-L caută (Psalmi 46,1; 145,18). Vine totuşi timpul când lepădarea încăpăţânată a îndemnurilor Duhului lui Dumnezeu închide uşa harului şi îndepărtează prezenţa divină (Isaia 1,15; Osea 5,6; Matei 25,10-12; comp. Ioan 7,34; 8,21).

7Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.”

Cel rău. Cât de des, prin solii Săi, Dumnezeu stăruie pe lângă oameni să părăsească viaţa lor de păcat făgăduindu-le iertare (Isaia 1,16-19; Ieremia 7,3-7; Ezechiel 18,23.30-32; Matei 11,28.29; Luca 24,47; Fapte 3,19; 13,38).

8„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.

Gândurile Mele. Cât de puţin înţelege omul din bunătatea şi îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu, şi din planul Lui nemărginit pentru fiecare persoană mântuită prin har divin! Prea adesea gândurile omului sunt pline de înverşunare şi ură; dar gândurile lui Dumnezeu sunt totdeauna pline de milă duioasă şi de pace iertătoare (Exod 34,6.7; Psalmi 103,8-14; Ieremia 29.11-13).

9Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Cât de sus sunt cerurile faţă de pământ. Gândurile omului sunt ale timpului trecător, ale lui Dumnezeu sunt ale veşniciei. Gândurile omului sunt cu privire la sine, ale lui Dumnezeu cu privire la făpturile mâinilor sale. Omul se gândeşte la ceea ce poate obţine, Dumnezeu la ceea ce poate da.

10Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

După cum ploaia. Forţele naturii ascultă de Acela care le-a creat. Ploaia Îl serveşte împrospătând pământul şi făcându-l în stare să dea verdeaţă, miresme plăcute, frumuseţe şi hrană pentru bucuria şi bunăstarea omului.

Nu se mai întorc. Ploaia este un dar din partea lui Dumnezeu pentru om. Ea rămâne aici pentru a îndeplini scopul binefăcător pentru care a fost trimisă. O dată scopul acela împlinit, ea se reîntoarce la cer sub formă de aburi, gata să fie trimisă din nou. Aşa este cu toate cele rânduite de Dumnezeu, atât în domeniul material cât şi în cel spiritual.

11tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

Cuvântul Meu. Cuvintele lui Dumnezeu reprezintă voia Lui şi sunt înzestrate cu putere pentru a face eficientă această voinţă. Ele au putere de a crea (Geneza 1,3; Psalmi 33,6.9), de a da energie, viaţă şi binecuvântare spirituală (Deuteronom 8,3; Matei 4,4; Apocalips 1,3), de a judeca şi a osândi (Evrei 4,12; Apocalips 19,15), de a-i ridica pe oameni din mormânt (Iov 14,14.15; Ioan 11,43.44; 1Tesaloniceni 4,16), şi de a vindeca şi răscumpăra (Matei 9,2.6; Marcu 2,5.9-12; Ioan 5,24; 6,63).

Voia Mea. Aşa cum se întâmplă cu ploaia şi zăpada (v. 10), tot aşa şi cu cuvântul – toate împlinesc scopul binefăcător care le-a dat fiinţă. Aşa s-a întâmplat şi cu Hristos, Cuvântul viu (Ioan 1,1) în ale cărui mâini lucrarea Domnului va propăşi (vezi comentariul la Isaia 53,10).

12Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.

Veţi ieşi. Împlinirea voinţei Domnului (v. 11) aduce bucurie. Versetele 12, 13 descriu poporul lui Dumnezeu mergând în lume în misiunea lui de a duce viaţă şi vindecare. Ei merg ca semănători împrăştiind pretutindeni cuvintele vieţii divine. Natura izbucnind în fericite imnuri de bucurie reprezintă aici bucuria care umple inima oamenilor când ajung să cunoască iubirea şi voia lui Dumnezeu pentru ei.

13În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.”

În locul spinului. Isaia reia aici o imagine favorită – transformarea lumii dintr-o pustietate stearpă într-o grădină înfloritoare (Isaia 35,1.2.6; 41,18.19; 43,19; 44,3; etc. comp. Ezechiel 47,1-12). În Biblie oamenii drepţi sunt adesea comparaţi cu pomii roditori (Psalmi 1,3; Luca 6,44.45), iar nelegiuiţi cu mărăcini şi spini (Isaia 9,18). Puterea lui Dumnezeu poate transforma şi va transforma faţa pământului făcând să apară grădini încântătoare şi frumoase în loc de pustiuri dogoritoare şi aride. Virtutea şi sfinţenia iau locul viciului şi nelegiuirii, iar bucuria şi pacea iau locul fricii şi necazului. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1 CH 211; COL 235; MB 18; PP 413; SC 49; 9T 228

1–3COL 233

1–5PK 696

1–7TM 415

1–13TM 357

2 COL 201; CS 243; CT 12; Ev 266; FE 471; MH 441; ML 132, 157; 2T 575; 3T 250; 6T 83, 165; 8T 307

3 FE 478; PK 320

3–5AA 223

6 2T 291; 5T 529, 590; 8T 253

6, 7 PK 319; TM 343; 5T 540, 629; 8T 99

6–11TM 358

7 COL 205; MYP 70; PK 84; PP 726; SC 53

7–9MB 114; 5T 337

8 TM 503; 2 T 633; 3T 201, 244

8, 9 COL 397; GC 343; 5T 698; 8T 146, 235

8–136T 308

10 COL 67

10–13MH 406

11 COL 65; Ed 105; FE 472; GW 267; 1T 261; 4T 537; 6T 131

13 DA 305; GC 675; PK 729

Deschide Biblia