Isaia 4:3 3Şi cel rămas în Sion, cel lăsat în Ierusalim, se va numi „sfânt”, oricine va fi scris printre cei vii la Ierusalim.

Se va numi sfânt. Marea temă a soliei lui Isaia era sfinţenia. El L-a văzut pe Domnul şezând pe tronul Lui, şi a fost adânc impresionat de caracterul sfânt al lui Dumnezeu (cap. 6,3). Titlul pe care I-l aplică în mod constant lui Dumnezeu este Sfântul lui Israel (capitolele 1,4; 5,19.24; 10,20; 12,6; 17,7; 29,19; 30,11.12.15; 31,1; 37,23; 41,14.16.20; 43,3.14; 45,11; 47,4; 48,17; 49,7; 54,5; 55,5; 60,9.14). Sub forma aceasta acest titlu se găseşte în afara cărţii lui Isaia numai de şase ori în Biblie (2Regi 19,22; Psalmi 71,22; 78,41; 89,18; Ieremia 50,29; 51,5). Ţinta constantă a lui Isaia era ca Israel să-şi părăsească păcatele şi să devină un popor sfânt.

Scris printre cei vii. Literal: scrişi pentru viaţă. Dumnezeu păstrează un raport despre fiecare individ de pe pământ. Numele unora sunt scrise pentru viaţă în cartea vieţii. Vezi Exod 32,32; Psalmi 69,28; Ezechiel 13,9; Daniel 12,1; Maleahi 3,16; Filipeni 4,3; Apocalips 3,5; 13,8; 21,27. Toţi cei al căror nume nu sunt şterse din cartea vieţii vor intra în împărăţia lui Dumnezeu, ca un popor sfânt.

Deschide Biblia