Isaia 49:4-7 4Şi eu mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea. Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.

Degeaba am muncit. Israel căruia i s-a vorbit în v. 3, răspunde acum. Nenorocirea îi descuraja pe cei credincioşi din Israel, iar culminarea ce încă avea să vină prin captivitatea Babiloniană îi va face să creadă că era zadarnic să mai nădăjduiască după soarta măreaţă făgăduită lui Israel (vezi p. 29-32). Va părea că zilele au fost prelungite şi că fiecare profeţie dăduse greş (vezi Ezechiel 12,22-28). Într-un mod similar era adevărat şi că Hristos se simţea uneori extrem de dezamăgit că lucrarea Lui pentru oameni era atât de puţin apreciată.

 5Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.

Şi-acum. Din nou vorbitorul este Mesia.

Israel, care este încă împrăştiat. Citind lo la el şi nu lo’ nu, nouă manuscrise ebraice, Targumurile (exprimarea marginală) şi sulul 1QIsa de la Marea Moartă redau expresia aceasta astfel: Şi Israel va fi adunat la El. Hristos a venit pentru a-l aduce pe Israel din nou la Dumnezeu (vezi Ezechiel 34,11-16; Matei 15,24).

 6El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

Lumina neamurilor. Cu toate că Mesia a venit ca Păstor pentru a aduna oile pierdute ale lui Israel (vezi comentariul la v. 5). El mai avea şi alte oi, care nu erau din staulul acesta (Ioan 10,16). El a venit pentru a fi Mântuitor, nu numai al lui Israel, ci al lumii întregi (Ioan 3,16). Barierele naţionale urma să fie sfărâmate (Efeseni 2,14), iar solia Lui de nădejde va merge până la marginile pământului (Matei 24,14). Pentru un studiu cuprinzător al misiunii lui Israel pentru lume vezi p. 25-38.

 7Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.”

Împăraţii vor vedea. Compară cap. 52,15. Mesia va veni ca un slujitor (cap. 49,5; 52,13; vezi comentariul la cap. 41,8), şi va fi dispreţuit de oameni (cap. 52,14; 53,2.3), dar va veni şi timpul când cei mai onoraţi oameni de pe pământ Îi vor cădea la picioare şi-I vor aduce închinare (vezi Psalmi 72,10.11, vezi comentariul la Isaia 45,23; 52,13-15; vezi de asemenea p. 28-30). Nici un om n-a fost vreodată mai urât decât El, dar nici mai iubit. Pentru că S-a smerit I s-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume, ca înaintea Lui să se plece orice genunchi(Filipeni 2,8-10).

Deschide Biblia