Isaia 49:1-12 1Ascultaţi-Mă, ostroave! Luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat din sânul mamei şi M-a numit de la ieşirea din pântecele mamei.

Ascultaţi-Mă, ostroave. Isaia se adresează ţinuturilor de coastă sau popoarelor păgâne de pe ţărmul Mediteranei. Versetul acesta începe o secţiune importantă a cărţii lui Isaia (cap. 49-53) în care servul Domnului este în primul rând Hristos (vezi comentariul la cap. 41,8). Tema acestei secţiuni este misiunea glorioasă a servului lui Dumnezeu şi lucrarea Lui în lumea aceasta. Israel urmează să fie aşezat din nou, iar neamurile urmează să fie strânse. Pentru un studiu cuprinzător al rolului lui Israel în proclamarea Evangheliei, vezi p. 26-32.

Chemat din sânul mamei. Din clipa conceperii Hristos a fost pus deoparte pentru un singur scop, să ducă oamenilor mântuirea (Matei 1,20.21). Tabloul profetic al lui Mesia şi al lucrării Lui este neîntrecut.

2Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, M-a acoperit cu umbra mâinii Lui; şi M-a făcut o săgeată ascuţită, M-a ascuns în tolba Lui cu săgeţi.

Ca o sabie ascuţită. Adică, solia lui Mesia urma să fie cu efect. Sabia este un simbol corespunzător al puterii care despică şi pătrunde a Cuvântului lui Dumnezeu (vezi Osea 6,5; Efeseni 6,17; 2Tesaloniceni 2,8; Evrei 4,12; Apocalips 1,16; 19,15.21).

Săgeată. Încă un simbol al puterii fulgerătoare şi pătrunzătoare a cuvântului lui Hristos.

În tolba Lui. Hristos a fost păstrat de Dumnezeu până I-a venit pe deplin ceasul (Marcu 1,15; Galateni 4,4). O dată cu sosirea timpului prezis de Daniel (vezi comentariul la Daniel 9,25; Marcu 1,15), Hristos a venit în lume şi repede Şi-a împlinit misiunea.

3„Şi mi-a zis: „Israele, tu eşti robul Meu în care Mă voi slăvi.”

Israele, Tu eşti Robul meu. Vezi comentariul la cap. 41,8.

4Şi eu mă gândeam: „Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos mi-am istovit puterea. Dar dreptul meu este la Domnul, şi răsplata mea, la Dumnezeul meu.

Degeaba am muncit. Israel căruia i s-a vorbit în v. 3, răspunde acum. Nenorocirea îi descuraja pe cei credincioşi din Israel, iar culminarea ce încă avea să vină prin captivitatea Babiloniană îi va face să creadă că era zadarnic să mai nădăjduiască după soarta măreaţă făgăduită lui Israel (vezi p. 29-32). Va părea că zilele au fost prelungite şi că fiecare profeţie dăduse greş (vezi Ezechiel 12,22-28). Într-un mod similar era adevărat şi că Hristos se simţea uneori extrem de dezamăgit că lucrarea Lui pentru oameni era atât de puţin apreciată.

5Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea.

Şi-acum. Din nou vorbitorul este Mesia.

Israel, care este încă împrăştiat. Citind lo la el şi nu lo’ nu, nouă manuscrise ebraice, Targumurile (exprimarea marginală) şi sulul 1QIsa de la Marea Moartă redau expresia aceasta astfel: Şi Israel va fi adunat la El. Hristos a venit pentru a-l aduce pe Israel din nou la Dumnezeu (vezi Ezechiel 34,11-16; Matei 15,24).

6El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

Lumina neamurilor. Cu toate că Mesia a venit ca Păstor pentru a aduna oile pierdute ale lui Israel (vezi comentariul la v. 5). El mai avea şi alte oi, care nu erau din staulul acesta (Ioan 10,16). El a venit pentru a fi Mântuitor, nu numai al lui Israel, ci al lumii întregi (Ioan 3,16). Barierele naţionale urma să fie sfărâmate (Efeseni 2,14), iar solia Lui de nădejde va merge până la marginile pământului (Matei 24,14). Pentru un studiu cuprinzător al misiunii lui Israel pentru lume vezi p. 25-38.

7Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.”

Împăraţii vor vedea. Compară cap. 52,15. Mesia va veni ca un slujitor (cap. 49,5; 52,13; vezi comentariul la cap. 41,8), şi va fi dispreţuit de oameni (cap. 52,14; 53,2.3), dar va veni şi timpul când cei mai onoraţi oameni de pe pământ Îi vor cădea la picioare şi-I vor aduce închinare (vezi Psalmi 72,10.11, vezi comentariul la Isaia 45,23; 52,13-15; vezi de asemenea p. 28-30). Nici un om n-a fost vreodată mai urât decât El, dar nici mai iubit. Pentru că S-a smerit I s-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume, ca înaintea Lui să se plece orice genunchi(Filipeni 2,8-10).

8Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite;

La vremea îndurării. Literal la un timp de har [divin], referindu-se aici la viaţa şi lucrarea lui Hristos (vezi Isaia 61,2; comp. Luca 4,19). Hristos a venit în lume pentru a mijloci noul legământ între Dumnezeu şi om (vezi Ieremia 31,31-34; Matei 26,28; Luca 22,20; Evrei 8,6-13).

Moştenirile pustiite. O expresie figurată. Mesia va aduce poporului Său o împlinire a tuturor făgăduinţelor făcute părinţilor. Ei vor deveni împreună moştenitori cu El (Romani 8,17; comp. Galateni 3,29; Efeseni 3,6; Evrei 1,14). Pământul devenise pustiu şi sterp spiritual de pe urma păcatului (vezi DA 36, 37), dar la împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume (Galateni 4,4), iar prin El a turnat asupra lumii un potop de har vindecător care urma ca niciodată să nu fie oprit sau retras până nu se va fi împlinit planul mântuirii (DA 37). Venirea lui Mesia a introdus acel an de îndurare al Domnului care era menit pentru a se zidi iarăşi vechile dărâmături şi pentru a înnoi cetăţile pustiite rămase pustii din neam în neam (Isaia 61,1-4; comp. Luca 4,18.19).

9să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!” Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele.

Să spui prinşilor de război. Pentru comentariu vezi comentariul la cap. 42,7.

În întuneric. Adică întunericul ignoranţei şi al păcatului. Hristos a venit pe pământ ca Lumină a lumii pentru a-i scoate pe oameni din întuneric la lumina măreaţă şi mântuitoare a Evangheliei Sale (Ioan 1,4.5.9; 3,19; 8,12; 9,5; 12,35.36.46; 1Petru 2,9).

10Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape.

Nu le va fi foame. Tabloul este al unei turme îngrijită de un păstor bun, căreia nu-i lipseşte nici păşunea, nici apa (vezi Psalmi 23; Ioan 10,11.14). Arşiţa. Adică o căldură dogoritoare ca de la un vânt uscat ce vine din pustiu.

11Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite.

Drumuri. Drumurile acestea vor sluji pentru proclamarea Evangheliei la toate naţiunile şi pentru oameni ca să călătorească la Ierusalim pentru a se închina adevăratului Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 11,16; 35,8; 40,3; 62,10; vezi p. 28, 29).

12Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim.

De departe. Din toate ţările exilaţii lui Israel se vor înapoia în patria lor, iar de la capetele pământului oamenii vor veni la adevărata lumină (vezi comentariul la v. 11; vezi cap. 56,6-8).

Sinim. O ţară după cât se pare la sud sau răsărit de Iuda, întrucât nordul şi apusul fuseseră deja amintite, şi probabil foarte depărtată. Din diferitele încercări de a identifica ţara Sinim, nici una nu este concludentă. Interpretarea tradiţională, că se referă la China, este întemeiată pe o presupusă asemănare între ebr. Sinim, Sinim şi Ch’in, o dinastie care a domnit în China în ultima parte a secolului al III-lea î.Hr. În vremuri foarte vechi China a avut legături comerciale cu ţările din apus. Porţelanuri cu inscripţii chineze s-au găsit în vechea Teba din Egipt. Iudei persani par să fi avut şi ei legături cu comercianţii de mătase din China. Totuşi, nu sunt dovezi de întrebuinţare a lui Sinim, sau a lui Ch’in pentru o denumire a Chinei decât la sute de ani după timpul lui Isaia. Din cauza acestei lipse de dovezi istorice pentru China ca ţara intenţionată, unii învăţaţi au sugerat exprimarea Sewen[im] sau Syene (Aswan) în Egiptul Superior. Folosirea aramaică tinde să confirme sugestia aceasta. Sulul 1QIsa de la Marea Moartă spune Sewenyyim, care de asemenea favorizează identificarea cu Siene. LXX citeşte Persia. Alte identificări propuse sunt Sinai, în Deşertul Sin (Exod 16,1), Fenicia, şi Deşertul Arab nordic.

Deschide Biblia