Isaia 43:22-28 22Şi tu nu M-ai chemat, Iacove, căci te-ai obosit de Mine, Israele!

Te-ai obosit de Mine. Fără purtarea de grijă şi binecuvântarea lui Dumnezeu Israel nu ar fi devenit niciodată un popor (v. 21), dar el nu a apreciat ce făcuse Dumnezeu pentru el (vezi Deuteronom 6,10-12; 8,7-18; Isaia 5,1-7; Ezechiel 16,15; Osea 2,5-9). El a ajuns să fie absorbit de lucrurile pământeşti şi a încetat să mai fie interesat de lucrurile lui Dumnezeu.

23Nu Mi-ai adus oile tale ca ardere de tot şi nu M-ai cinstit cu jertfele tale. Nu te-am chinuit cu daruri de mâncare pe care trebuia să Mi le aduci; şi nu te-am obosit cu jertfe de tămâie.

Nu te-am chinuit cu daruri. Sau te-am împovărat (RSV). Compară Isaia 1,12.12; Maleahi 2,13. Cerinţele lui Dumnezeu nu au fost împovărătoare. Ce ceruse Domnul de la poporul Său să facă era spre folosul acestuia, nu al Său. El nu rânduise legea ritualurilor pentru binele Său, ci pentru al lui, ca să poată înţelege calea mântuirii mai desăvârşit.

24Nu Mi-ai cumpărat trestie mirositoare cu argint şi nu M-ai săturat cu grăsimea jertfelor tale: dar tu M-ai chinuit cu păcatele tale şi M-ai obosit cu nelegiuirile tale.

M-ai chinuit... Din cauză că omul păcătuise, Hristos a trebuit să părăsească cerul şi a luat chip de rob(Filipeni 2,7). Păcatele noastre au făcut ca Împăratul slavei să ajungă un slujitor printre oameni. Cerinţele lui Dumnezeu sunt raţionale şi sunt toate spre binele oamenilor, dar ei au nu fost binevoitori să-şi facă partea. Dumnezeu se săturase cu totul de ipocrita lor pretenţie în cadrul închinării (Isaia 1,13.14).

25Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.

Îţi şterg. Isaia Îl prezintă în mod clar pe Hristos ca Mântuitor al omului din păcat. El este cel care le iartă oamenilor păcatele. Iertarea dumnezeiască nu este numai o tranzacţie legală care şterge din raport păcatele trecutului, ci şi o putere înnoitoare care desfiinţează păcatul din viaţă. Ştergând vinovăţia Dumnezeu îi transformă pe păcătoşi în sfinţi. În felul acesta El pune efectiv cap păcatului. Doctrina ispăşirii pentru păcat este înfăţişată clar atât în Vechiul cât şi în Noul Testament.

Nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. Compară Isaia 1,18; Mica 7,19. Adică o dată ce ele sunt mărturisite, părăsite şi iertate, Dumnezeu îl tratează pe păcătosul pocăit ca şi cum n-ar fi păcătuit niciodată (vezi Ezechiel 18,20.21). Cuvintele lui Hristos către femeia prinsă în păcat sunt valabile pentru toţi: Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti (Ioan 8,11).

26Adu-Mi aminte să ne judecăm împreună, vorbeşte tu însuţi, ca să-ţi scoţi dreptatea.

Adu-Mi aminte. Compară Isaia 1,18; Evrei 4,16. Pasagiul ar putea fi parafrazat Înfăţişează înaintea mea faptele tale cele neprihănite, dacă poţi, ca să fii îndreptăţit prin ele. Dacă poţi spune ceva bun în sprijinul tău, spune; bucuros te voi ierta de păcatele tale înscrise în carte dacă faptele tale sunt de aşa fel ca să te îndreptăţească.

Să ne judecăm. În frazeologia juridică contemporană Isaia îl cheamă pe Israel înaintea barei judecăţii divine.

27Cel dintâi tată al tău a păcătuit, şi învăţătorii tăi s-au răzvrătit împotriva Mea.

Cel dintâi tată. Adică, Adam, tatăl neamului omenesc, de pe vremea căruia păcatul este în lume. Învăţătorii tăi. Adică, conducătorii poporului.

28De aceea am socotit ca nişte pângăriţi pe căpeteniile Sfântului Locaş, am dat pierzării pe Iacov, şi batjocurii, pe Israel.

Am socotit ca nişte pângăriţi. Judecata venise asupra poporului lui Iuda din cauza abaterilor lor. Vrăjmaşii îi batjocoriseră aspru când oştile lui Sanherib înconjuraseră Ierusalimul (cap. 36,4-20; 37,10-13).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1–28TM 96

1 DA 327, 479; ML 184; TM 516

1–3DA 382

1–4MH 122; PK 723

2 PK 512

4 DA 327

5 MH 123

8–139T 137

10 CT 243; FE 214; GW 13; MYP 200; LS 209; 5T 367; 7T 138

10–12AA 10

12 COL 299; DA 347; Ed 308; MH 100; 6T 444

19, 20 6T 86

21 Ed 174; PK 500

22 8T 275

25 GC 483; MH 123; 1T 543

25, 26 PK 723; TM 520

Deschide Biblia