Isaia 42:18-25 18„Ascultaţi, surzilor; priviţi şi vedeţi, orbilor!

Ascultaţi surzilor. Vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.16. Cuvintele acestea sunt adresate poporului declarat al lui Dumnezeu (vezi v. 19), în care se află mulţi orbi şi surzi spiritual. Isaia îi cheamă pe toţi aceia care recunosc Numele Domnului, dar a căror percepţie spirituală a ajuns defectuoasă, să-şi deschidă urechile şi ochii pentru ca să poată cunoaşte voia descoperită a lui Dumnezeu.

19Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, şi orb ca robul Domnului?

Cine este orb, dacă nu robul Meu? Nu este cu totul clar dacă robul se referă aici la Mesia, aşa cum ar lăsa să se înţeleagă contextul întregului capitol (vezi v. 1), sau la Israel, aşa cum sugerează contextul mai apropiat al v. 16, 18, 20 (vezi comentariul la cap. 41,8). În cartea lui Isaia orbirea se referă în general la orbirea spirituală a poporului declarat al lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 6,9.10). Este valabil şi pentru orbul din cap. 42,16. Unii au sugerat că v. 19 se referă la Mesia ca fiind orb faţă de neajunsurile urmaşilor Săi (comp. 1T 707, unde cuvintele acestui text sunt folosite pentru a exprima o altă idee). Totuşi, versetele 18, 20 lasă să se înţeleagă că servul orb din v. 19, face rău că nu vede, şi că Dumnezeu îl chemă să-şi îndrepte căile. Aşadar, Servul orb şi surd din v. 19 probabil că ţine locul poporului lui Dumnezeu (vezi Apocalips 3,17-20).

20Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.”

N-ai luat seama. Vezi cap. 43,8; vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.16.18.

21Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.

O lege mare [KJV: Să înalţe legea]. Hristos a înălţat legea, ebr. torah (vezi comentariul la Psalmi 19,7; Proverbe 3,1), atât prin învăţătură cât şi prin exemplu, dovedind că ea este înţeleaptă şi dreaptă. Ascultarea faţă de voia descoperită a lui Dumnezeu promovează întotdeauna dreptatea, fericirea şi pacea între oameni. În Predica Sa de pe Munte, Hristos a înălţat legea aplicându-i principiile la motivele inimii ca şi la faptele exterioare (vezi comentariul la Matei 5,17.20.21). Viaţa lui Hristos de desăvârşită supunere faţă de fiecare cerinţă a legii a confirmat tot ceea ce El proclamase cu privire la ea (Ioan 15,10; 17,4; Romani 8,3.4).

22Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă, şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: „Dă înapoi!”

Popor prădat şi jefuit. Dumnezeu Îşi avertizase poporul că urmarea neascultării va fi durerea şi dezastrul (Deuteronom 28,15-68), iar aceste avertismente erau acum în curs de împlinire. Cele zece seminţii ale lui Israel pieriseră; Iuda era pustiit, şi mulţi din oamenii lui fuseseră luaţi prizonieri de către Asiria, în timp ce alţii se ascunseseră prin gropi şi peşteri. O soartă şi mai rea s-a abătut asupra ţării după un secol cu prilejul invaziilor repetate ale lui Nebucadneţar.

23Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte pe viitor?

Cine vrea să ia aminte? Dumnezeu îngăduise venirea necazurilor pentru a determina poporul să-şi vină în fire şi pentru a-i face doritori să asculte de El. Vor asculta ei acum de cuvintele Sale de înţelepciune şi viaţă? Sau vor urma propriul lor sfat, ca părinţii lor din veacurile trecute?

24Cine a dat pe Iacov pradă jafului, şi pe Israel, în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui şi n-au ascultat legea Lui.

Cine a dat pe Iacov? Dumnezeu îngăduise invazia asiriană (vezi comentariul la cap. 8,7.8; 10,5.6). Prin refuzul său încăpăţânat de a asculta, poporul lui Iuda şi-a adus asupra suferinţă. Când a refuzat să-I slujească Domnului, El Şi-a retras mâna Sa protectoare de la ei şi i-a îngăduit vrăjmaşului să vină şi să le pustiească ţara.

25De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părţile, şi n-a înţeles; l-a ars, şi n-a luat seama.

N-a luat seama. Judecăţile care au venit asupra poporului au fost în cea mai mare parte zadarnice. În ciuda suferinţelor sale, poporul nu a înţeles natura îngrozitoare a păcatului şi motivul stării lor proaste. O atare situaţie prevestea alte necazuri. Judecăţile lui Sanherib vor fi urmate de pedepsele mult mai grele care din zilele lui Nebucadneţar.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 DA 74; MH 33; PK 692 1–4AA 224 1–79T 64

2, 3 MH 31

2–4DA 261; PK 693

3 DA 294, 489; MM 121; 5T 469

4 AA 23; CD 77; DA 34, 206; Ev 301; FE 199, 281; MH 19, 134; 6T 125

5 PK 315

5–7MH 33; 9T 139

6, 7 AA 10

6–9PK 693

7 WM 59

10–12MH 33

16 GC 346; MH 33

16, 17 PK 378

16–219T 138

19 1T 707

21 AA 505; DA 206; Ed 76; EW 215; GC 264, 466, 503; MB 49; ML 100; PK 224, 693; RC 66; 2T 201; 6T 352; 7T 104; 8T 197

21, 22 TM 96

23 9T 139

Deschide Biblia