Ascultaţi surzilor. Vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.16. Cuvintele acestea sunt adresate poporului declarat al lui Dumnezeu (vezi v. 19), în care se află mulţi orbi şi surzi spiritual. Isaia îi cheamă pe toţi aceia care recunosc Numele Domnului, dar a căror percepţie spirituală a ajuns defectuoasă, să-şi deschidă urechile şi ochii pentru ca să poată cunoaşte voia descoperită a lui Dumnezeu.
Cine este orb, dacă nu robul Meu? Nu este cu totul clar dacă robul se referă aici la Mesia, aşa cum ar lăsa să se înţeleagă contextul întregului capitol (vezi v. 1), sau la Israel, aşa cum sugerează contextul mai apropiat al v. 16, 18, 20 (vezi comentariul la cap. 41,8). În cartea lui Isaia orbirea se referă în general la orbirea spirituală a poporului declarat al lui Dumnezeu (vezi comentariul la cap. 6,9.10). Este valabil şi pentru orbul din cap. 42,16. Unii au sugerat că v. 19 se referă la Mesia ca fiind orb faţă de neajunsurile urmaşilor Săi (comp. 1T 707, unde cuvintele acestui text sunt folosite pentru a exprima o altă idee). Totuşi, versetele 18, 20 lasă să se înţeleagă că servul orb din v. 19, face rău că nu vede, şi că Dumnezeu îl chemă să-şi îndrepte căile. Aşadar, Servul orb şi surd din v. 19 probabil că ţine locul poporului lui Dumnezeu (vezi Apocalips 3,17-20).
N-ai luat seama. Vezi cap. 43,8; vezi comentariul la cap. 6,9.10; 42,7.16.18.
O lege mare [KJV: Să înalţe legea]. Hristos a înălţat legea, ebr. torah (vezi comentariul la Psalmi 19,7; Proverbe 3,1), atât prin învăţătură cât şi prin exemplu, dovedind că ea este înţeleaptă şi dreaptă. Ascultarea faţă de voia descoperită a lui Dumnezeu promovează întotdeauna dreptatea, fericirea şi pacea între oameni. În Predica Sa de pe Munte, Hristos a înălţat legea aplicându-i principiile la motivele inimii ca şi la faptele exterioare (vezi comentariul la Matei 5,17.20.21). Viaţa lui Hristos de desăvârşită supunere faţă de fiecare cerinţă a legii a confirmat tot ceea ce El proclamase cu privire la ea (Ioan 15,10; 17,4; Romani 8,3.4).
Popor prădat şi jefuit. Dumnezeu Îşi avertizase poporul că urmarea neascultării va fi durerea şi dezastrul (Deuteronom 28,15-68), iar aceste avertismente erau acum în curs de împlinire. Cele zece seminţii ale lui Israel pieriseră; Iuda era pustiit, şi mulţi din oamenii lui fuseseră luaţi prizonieri de către Asiria, în timp ce alţii se ascunseseră prin gropi şi peşteri. O soartă şi mai rea s-a abătut asupra ţării după un secol cu prilejul invaziilor repetate ale lui Nebucadneţar.
Cine vrea să ia aminte? Dumnezeu îngăduise venirea necazurilor pentru a determina poporul să-şi vină în fire şi pentru a-i face doritori să asculte de El. Vor asculta ei acum de cuvintele Sale de înţelepciune şi viaţă? Sau vor urma propriul lor sfat, ca părinţii lor din veacurile trecute?
Cine a dat pe Iacov? Dumnezeu îngăduise invazia asiriană (vezi comentariul la cap. 8,7.8; 10,5.6). Prin refuzul său încăpăţânat de a asculta, poporul lui Iuda şi-a adus asupra suferinţă. Când a refuzat să-I slujească Domnului, El Şi-a retras mâna Sa protectoare de la ei şi i-a îngăduit vrăjmaşului să vină şi să le pustiească ţara.
N-a luat seama. Judecăţile care au venit asupra poporului au fost în cea mai mare parte zadarnice. În ciuda suferinţelor sale, poporul nu a înţeles natura îngrozitoare a păcatului şi motivul stării lor proaste. O atare situaţie prevestea alte necazuri. Judecăţile lui Sanherib vor fi urmate de pedepsele mult mai grele care din zilele lui Nebucadneţar.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 DA 74; MH 33; PK 692 1–4AA 224 1–79T 64
2, 3 MH 31
2–4DA 261; PK 693
3 DA 294, 489; MM 121; 5T 469
4 AA 23; CD 77; DA 34, 206; Ev 301; FE 199, 281; MH 19, 134; 6T 125
5 PK 315
5–7MH 33; 9T 139
6, 7 AA 10
6–9PK 693
7 WM 59
10–12MH 33
16 GC 346; MH 33
16, 17 PK 378
16–219T 138
19 1T 707
21 AA 505; DA 206; Ed 76; EW 215; GC 264, 466, 503; MB 49; ML 100; PK 224, 693; RC 66; 2T 201; 6T 352; 7T 104; 8T 197
21, 22 TM 96
23 9T 139